Destine ÃŽncruciÅŸate

[curcubeu fara culori]

so...de ziua mea va fac un cadou care sper sa va placa :-"...este vorba de prima parte a capitolului 7...am zis sa mai diversific putin actiunea, dar o sa vedeti voi despre ce e vorba; nu vreau sa stric surpriza
spor la citit


Capitolul 7

Nu știu cât timp am dormit, dar când m-am trezit eram în brațele lui Sasuke. Inițial nu am realizat decât faptul că mă simțeam amorțită și că nu mă puteam mișca, iar când am deschis ochii m-am trezit cu fața foarte aproape de cea a lui Sasuke. I-am simțit respirația când mi-a mângâiat ușor fața și mi-am dat seama că doarme, așa că am încercat să nu fac mișcări bruște în timp ce încercam să mă eliberez. Aproape reușisem când a început să se foiască și să mă prindă mai strâns în brate. Am oftat resemnată și am rămas așa în speranța că se va trezi rapid.

Mi-am îndreptat atenția spre fața lui, nemaiputând să mă uit în altă parte. I-am studiat chipul încercând să memorez fiecare detaliu, neștiind dacă voi mai avea vreodată ocazia să fiu atât de aproape de el. Pielea lui avea o paloare neobișnuită chiar si pentru el, iar cearcănele ușor vineții care se conturau sub ochi sugerau faptul că era obosit. Am simțit o înțepătură în inimă pentru că îmi imaginam ce greu trebuia să-i fie și am oftat insesizabil.

Buzele pline erau ușor depărtate și aerul trecea ritmic peste ele. M-am simțit invidioasă pe aer și mi-am dorit să fiu eu în locul lui pentru că putea să-i atingă buzele lui Sasuke după bunul plac, să le guste și să le devoreze fără întrerupere. Nu am mai rezistat impulsului și mi-am ridicat încet o mână spre fața lui. Am coborât-o ușor și i-am dat bretonul într-o parte, moment în care Sasuke a deschis ochii. Încă aveam mâna pe fața lui și nu făceam niciun gest, dar nici nu am avut timp să reacționez cum trebuie pentru că și-a pus o mână peste a mea și s-a apropiat de mine ușor.

Știam ce urmează și că nu trebuie să cedez, dar tentația era prea mare. Și-a unit ușor buzele cu ale mele, iar eu am încercat să rămân nemișcată. Îl simțeam cum încearcă să îmi despartă ușor buzele, dar nu voiam să-i dau satisfația, sau măcar încercam. La un moment dat a început să fie mai agresiv, muscându-mă din ce în ce mai tare de buza de jos, până când am gemut ușor de durere și am deschis involuntar gura. Doar de atât a fost nevoie și în următoarea clipă limba lui o masa ușor pe a mea, provocându-mă să-i răspund.

De ce trebuie să sărute atât de bine? În cele din urmă am cedat și m-am dăruit cu totul în acel sărut. Am început să-i răspund provocării, iar el a adâncit și mai mult sărutul în timp ce se urca ușor pe mine. Mi-am trecut cealaltă mână după gâtul lui și mi-am împletit degetele în părul său, în timp ce îl trăgeam mai aproape de mine. Știam că ar trebui să mă opresc, să termin acum sau ar fi fost prea târziu, însă am constatat că nu-mi păsa. Eram atât de amețită și euforică încât nu mai gândeam deloc coerent.

Cel care s-a oprit primul a fost Sasuke. S-a ridicat ușor de pe mine gâfâind și s-a așezat pe spate în drepta mea în timp ce mi-a apucat mâna și o ținea strâns intr-a lui. Respiram rapid și scadat în timp ce încercam să îmi revin. Mi-am întors capul spre Sasuke profund recunoscătoare că a întrerupt brusc totul. Știu că probabil aș fi regretat mai târziu dacă m-aș fi dăruit lui acum, dar el a fost cel care a dat dovadă de rațiune.

- Mersi, am șoptit în timp ce mă întorceam cu totul spre el.
S-a uitat ciudat la mine și a dat imperceptibil din cap, după care mi-a dat drumul la mână și s-a ridicat rapid. M-am ridicat și eu ușor în șezut și m-am uitat la el.
- Ar trebui să mergem. Suntem deja în întârziere, mi-a spus pe un ton care voia a fi rece, însă nu i-a prea reușit.
Am zâmbit în sinea mea și m-am ridicat în picioare. Mi-am strâns rapid bagajele și într-o jumătate de oră deja părăsisem zona în care înnoptasem, fără să lăsăm vreo urmă.

Ziua a decurs aproape la fel ca precedentele, singura diferență fiind atitudinea puțin mai prietenoasă a lui Sasuke. Deși nu vorbeam unul cu altul, prin gesturile sale am înțeles că încerca să treacă de linia invizibilă care ne despărțea și pe care tot el o crease. Nu mai alerga înaintea mea, ci își potrivea pasul cu al meu, dar câteodată îl mai tachinam și începeam să alerg în față. Nu făcea decât să ofteze și să mă ajungă din urmă, de parcă aș fi fost un copil mic.

Seara a venit pe neașteptate și a trebuit să ne oprim și să facem rapid un foc. Am observat că nu și-a mai pus rucsacul cât mai departe de mine, ci destul de aproape, dar nu am schițat decât un zâmbet și nu i-am spus nimic. Îmi era teamă că dacă aș da glas gândurilor și i-aș spune că i-am observat fiecare mișcare l-aș fi intimidat și totul ar fi revenit la cum a fost zilele trecute.

Am mâncat în tăcere și după un ”Noapte bună!” mormăit ne-am întors unul cu spatele la celălalt și am adormit rapid. Am dormit puțin pentru că am fost trezită brusc de Sasuke. Am încercat să-i comentez ceva, dar mi-a pus rapid mâna la gură.
- Suntem înconjurați, mi-a șoptit și am dat din cap în semn că am înțeles.
Și-a ridicat mâna ușor și mi-a făcut semn să-l urmez. Mi-am luat în grabă rucsacul cu pergamentele și ne-am cufundat în pădurea întunecată. Am început să alergăm, dar ne opream foarte des pentru ca Sasuke să pună diferite capcane în care ar fi putut cădea dușmanul.

- Nu vă mai irosiți energia pe jocuri de copii, s-a auzit o voce străină și amândoi ne-am oprit încercând să găsim de unde vine sunetul. Ar fi mult mai ușor dacă v-ați preda în liniște pentru că ne-ați scuti de un deranj în plus.
- Și dacă nu vrem, ce o să se întâmple? a răspuns Sasuke sigur pe el.
Răspunsul nu a venit, în schimb au apărut în fața noastră 5 ninja și imediat ne-am pregătit de luptă. Îmi era teamă pentru că eram în dezavantaj, dar faptul că Sasuke era lângă mine și că luptam cot la cot îmi dădea curajul necesar să-i înfrunt.

Lupta a început imediat, Sasuke înfruntând 3 dintre ei, iar eu pe ceilalți doi. Le țineam piept destul de bine, nu prezentau o problemă prea mare. Foloseam jutsu după jutsu, pergamentele cădeau unul după altul la picioarele mele și în cele din urmă i-am învins pe amândoi, deși mă alesesem și eu cu o rană destul de urâtă la mâna stângă. M-am întors automat spre Sasuke și am văzut că nu reușise să învingă decât un singur adversar și nu mai avea forța necesară pentru a-i înfrunta pe ceilalți doi.

Norocul lui și ghinionul meu a fost că și-au dat seama că scăpasem de colegii lor, așa că unul din ei a părăsit lupta cu Sasuke și a început să mă atace. Se vedea clar că era mult mai bine pregătit decât ceilalți doi și m-am trezit cu spatele lipit de al lui Sasuke, în timp ce atacurile veneau necontenit. Era foarte rapid și de-abia reușeam să îi parez loviturile, fără să am șanșa să îl mai atac. La un moment dat s-a îndepărtat de mine și m-am relaxat o secundă, dar am rămas șocată când am văzut 8 shuriken-uri care veneau cu o viteză amețitoare spre mine. Am închis ochii și am așteptat loviturile, dar asta nu s-a întâmplat. Am auzit un trosnet grețos de os rupt, apoi am simțit două brațe puternice care m-au îmbrățișat și modul cum zvâcnea trupul celui de lângă mine când shuriken-urile ajungeau la țintă.

Am deschis încet ochii și l-am văzut pe Sasuke chinuit de durere, în timp ce strânsoarea lui slăbea, până când a căzut în genunchi, sprijinindu-se de mine. Am folosit un ultim jutsu pentru a putea pleca de acolo, l-am ajutat pe Sasuke să se ridice și am început să fug ținându-mi o mână pe talia lui, sprijinindu-l.
- Lasă-mă jos, îmi spuse pe un ton autoritar. Trebuie să duci la capăt misiunea.
- Nu vreau, suntem o echipă. Nu te pot lăsa în urmă. Cât despre misiune, cum crezi că pot să o termin singură? vocea mi se sparse pe ultimele cuvinte, deși încercam să par categorică.
Nu s-a mai contrazis cu mine, probabil neavând forța necesară să o facă și m-am bucurat într-un fel că are încredere în judecata mea.

După un timp am ajuns în fața unui templu ce părea părăsit. L-am dus pe Sasuke repede înăuntru și apoi am pus o serie de capcane în jurul clădirii. M-am întors grăbită la el pentru a vedea cum se simte. L-am găsit inconștient pe jos, respirând greu și având temperatura foarte rificată. Mi-am pus instinctiv mâna la gură fiind șocată, dar mi-am revenit repede și am început să aplic cunoștințele mele de medic ninja. Mi-am dat seama că shuriken-urile fuseseră otrăvite și am început să analizez otrava de pe ele pe măsură ce le scoteam din spatele lui Sasuke. Am realizat că era una dintre cele mai puternice otrăvuri și că nu aveam antidot pentru ea. Am început să plâng involuntar, totul era prea ciudat să fie realitatea. Trebuia să mă trezesc din clipă în clipă și să fiu în patul meu, iar Sasuke să fie bine. Brusc Sasuke adeschis ochii și m-a apucat ușor de mână. M-am uitat printre lacrimi la el, știind că nu mai avea mai mult de 24 h de trăit. Nu puteam face nimic pentru el? Mă simțeam atât de neputincioasă în acel moment, iar vorbele lui de consolare m-au făcut să plâng și mai tare.

Totul semăna mult prea mult cu visul meu, dar nu voiam să se termine la fel. Trebuia să găsesc o modalitate să-l salvez, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-aș face.