21-12-2010, 09:25 PM
Acesta este un fic yuri. fata x fata Nu o sa fie +18 pentru ca nu stiu cat este de bun , deci acesta va fii pentru inceput. Am pus +14 deoarece contine injurii si scene mai nude sai zic.
Sper sa va placa ^_^
Capitolul 1
Ma pregatesc sa ajung la autobuz grabit ,sa merg la meci. Trebuia sa ma fi gatit din timp ,sa nu stau sa alerg acum ca un disperat prin oras. Prin Berlin lumea se uita urat daca te grabesti, pentru ca aici se presupune ca punctualitatea e semn de om respectuos si educat. Hmm , ce chestie aiurita! Alerg continuu si ma uit repezit prin geamurile vitrinelor. Parul meu brunet este scurt si ciufulit. Ochii foarte obositi caci azi-noapte n-am dormit, mi-am facut de cap cu iubita in loc sa dorm pentru meci. M-am tinut de jocuri amoroase si am neglijat si fotbalul si antrenamentele. Treningul meu albastru este fluturat de vant, pesemne ca alerg foarte repede. Trec strada pe rosu,apoi ajung pe trotuar. Rucsacul cade si el de pe umar, insa il apuc de mana si asa il tarasca dupa mine. Ajung la o intersectie.
Lumea ma priveste foarte ciudat, uimita ca fug si parca as zbura. Buzele-mi sunt uscate si mai imi trec limba sa le umezesc. Fara sa ma uit imprejurul meu de masini, alerg direct pe semaforul rosu... O masina care venea cu viteza se indreapta spre mine. Eu, n-am puterea sa plec de pe loc, am privirea inghetata, nici sa tip nu pot. Automobilul franeaza foarte brusc si lasa urme intense de cauciucuri. Farurile ei ma orbesc si nu mai vad nimic. Aud doar cum cade rucsacul pe ciment, iar eu..la fel...
****
Ma trezesc cu o durere insuportabila de cap. Ma aflu intru-un spital. Atunci eu realizez ca de fapt, masina daduse peste mine si sa lasase lesinat pe strada intr-o balta de sange. Dar am supravietuit. Imi privesc mainile, sunt albe palide si subtiri. Ce naiba am slabit?
Dincolo de salon am auzit doctorii vorbind depre o tipa pe nume Hiwaito Akemi. Eu nici macar n-o cunosc. Mainile mele fusesera odinioara musculoase, acum sunt doua betisoare elegante. Uitandu-ma la imbracamintea mea si dand patura la o parte tresar. Nu aveam pijamale pe mine , ci capod. Ce se intampla??
Cobor repezit din pat si vad ca picioarele mele sunt lucioase si subtiri, si deasemenea feminine. Eu eram dolofan, fortos, ce am? Ma indrept spre geam sa vad ce este cu mine. Imi venea sa ma sinucid, nu-mi venea a crede ca reflexia mea era a unei fete!
- Hey asta e o gluma? '' Hey si vocea mi-e ca o fata!''
Era groaznic, eram femeie. Una cu parul saten foarte cret si buzele subtiri, ochii oblici si negri. Lungimea parului batea pe sani. Am sani?! Mandria fetelor. Eu curios, am inceput sa bag nasul sub capod si sa ma analizez, mi-am pipait sanii le-am analizat formele. In cele din urma am zambit.
- Ce s-a intamplat cu mine? Eu trebuia sa fiu in Berlin, nu in Tokyo! Si unde e corpul lui Nobu, adica al meu?
In acea clipa a intrat in salonul meu, doi oameni; doi barbati. Parea sa fie tatal fetei si medicul. Acestea era uimiti vazandu-ma in picioare.
- Hey inchideti va rog gurile, ca doar nu prindem muste.
Tatal fetei, adica al acestui corp a sarit si m-a luat in brate. Mi-a cuprins capul intr-o imbratisare duioasa gata sa ma striveasca. '' Fata tatii'' , asta auzeam eu de la el, alintandu-ma. Imi veni sa plang. Ce? Acum am devenit si sensibil? O nu, chiar sunt o femeie!
- Cine esti? intreb eu superficial incercand sa aflu cate ceva despre mine.
- Eu sunt tatal tau Akemi, nu-mi spune ca nu-ti amintesti!
- In capul meu toate sunt foarte anapoda. Nu stiu exact ce-i cu mine! Ce caut in spital?
- Pai stii ca niste agresori venisera si te batusera pana te-au bagat in coma. Si asa ai stat 4 luni. Credeam ca nu vei mai trai!
- Patru luni? Si de ce atat de mult?
El se aseza imbracat elegant si in negru pe pat si ma lua langa el. Si incepe sa-mi insire o mica poveste legata de coma acestei Akemi.
Mica lui istorisire mi se parea fascinanta, cum fata asta era foarte bogata si increzuta. Se lauda ca are servitori acasa, motiv pentru care a fost si jefuita si batuta pana la coma. Eu asa cum eram cand eram baiat, voi incerca sa schimb pe Akemi. Ii voi schimba total comportamentul dupa voia mea. Voi prelua total viata ei si i-o voi schimba.
Ma ridic si ii multumesc atat tatei cat si doctorului. Voi pastra acest secret. Ma indrept spre un geamantan plasat langa pat si incep sa scormonesc prin lucruri. Peste tot in valiza erau numai bluze decoltate fuste scurte si chestii stranse pe corp. Asta e imbracaminte de vagaboanda.
- Tata, ce-s cu zdrentele astea? intreb eu furios.
- Pai , Akemi sunt hainele tale preferate, cele de la Paris!
- Glumesti! Zdrentele astea de sters vasele sunt preferatele mele?
Doamne ce purta fata asta! Nu-i de mirare ca era invidiata si asaltata de toti astia. Ii placeau chestiile de centura, imbracamintea de pitipoanca, o invat eu cum sa se imbrace stil rapp.
- Tata , te rog, du-te si cumpara-mi de astea! ii zic aratandu-i dintr-o revista de fete rapperite.
- Desigur.
Dupa circa o jumatate de ora, se intoarce parintele meu cu hainele. Dintre toate aleg un hanorac larg alb, un tricou negru strans pe corp si pantaloni de rapperita rozalii deschis, si bineinteles tenesi. Imbrac hainele si dupa ce ies, medicul si tatal meu se uita cam ciudat. Totusi li se parea mai decent ca decolteurile si fustele scurte.
Tot in aceeasi seara, am fost si externat. Ups! Trebuia sa ma exprim ca femeie acum! Deci:
Voi pleca acasa si acolo imi voi reface camera sa fie mai putin feminina ci sa fie mai bine copilaroasa.
Sper sa va placa ^_^
Capitolul 1
Ma pregatesc sa ajung la autobuz grabit ,sa merg la meci. Trebuia sa ma fi gatit din timp ,sa nu stau sa alerg acum ca un disperat prin oras. Prin Berlin lumea se uita urat daca te grabesti, pentru ca aici se presupune ca punctualitatea e semn de om respectuos si educat. Hmm , ce chestie aiurita! Alerg continuu si ma uit repezit prin geamurile vitrinelor. Parul meu brunet este scurt si ciufulit. Ochii foarte obositi caci azi-noapte n-am dormit, mi-am facut de cap cu iubita in loc sa dorm pentru meci. M-am tinut de jocuri amoroase si am neglijat si fotbalul si antrenamentele. Treningul meu albastru este fluturat de vant, pesemne ca alerg foarte repede. Trec strada pe rosu,apoi ajung pe trotuar. Rucsacul cade si el de pe umar, insa il apuc de mana si asa il tarasca dupa mine. Ajung la o intersectie.
Lumea ma priveste foarte ciudat, uimita ca fug si parca as zbura. Buzele-mi sunt uscate si mai imi trec limba sa le umezesc. Fara sa ma uit imprejurul meu de masini, alerg direct pe semaforul rosu... O masina care venea cu viteza se indreapta spre mine. Eu, n-am puterea sa plec de pe loc, am privirea inghetata, nici sa tip nu pot. Automobilul franeaza foarte brusc si lasa urme intense de cauciucuri. Farurile ei ma orbesc si nu mai vad nimic. Aud doar cum cade rucsacul pe ciment, iar eu..la fel...
****
Ma trezesc cu o durere insuportabila de cap. Ma aflu intru-un spital. Atunci eu realizez ca de fapt, masina daduse peste mine si sa lasase lesinat pe strada intr-o balta de sange. Dar am supravietuit. Imi privesc mainile, sunt albe palide si subtiri. Ce naiba am slabit?
Dincolo de salon am auzit doctorii vorbind depre o tipa pe nume Hiwaito Akemi. Eu nici macar n-o cunosc. Mainile mele fusesera odinioara musculoase, acum sunt doua betisoare elegante. Uitandu-ma la imbracamintea mea si dand patura la o parte tresar. Nu aveam pijamale pe mine , ci capod. Ce se intampla??
Cobor repezit din pat si vad ca picioarele mele sunt lucioase si subtiri, si deasemenea feminine. Eu eram dolofan, fortos, ce am? Ma indrept spre geam sa vad ce este cu mine. Imi venea sa ma sinucid, nu-mi venea a crede ca reflexia mea era a unei fete!
- Hey asta e o gluma? '' Hey si vocea mi-e ca o fata!''
Era groaznic, eram femeie. Una cu parul saten foarte cret si buzele subtiri, ochii oblici si negri. Lungimea parului batea pe sani. Am sani?! Mandria fetelor. Eu curios, am inceput sa bag nasul sub capod si sa ma analizez, mi-am pipait sanii le-am analizat formele. In cele din urma am zambit.
- Ce s-a intamplat cu mine? Eu trebuia sa fiu in Berlin, nu in Tokyo! Si unde e corpul lui Nobu, adica al meu?
In acea clipa a intrat in salonul meu, doi oameni; doi barbati. Parea sa fie tatal fetei si medicul. Acestea era uimiti vazandu-ma in picioare.
- Hey inchideti va rog gurile, ca doar nu prindem muste.
Tatal fetei, adica al acestui corp a sarit si m-a luat in brate. Mi-a cuprins capul intr-o imbratisare duioasa gata sa ma striveasca. '' Fata tatii'' , asta auzeam eu de la el, alintandu-ma. Imi veni sa plang. Ce? Acum am devenit si sensibil? O nu, chiar sunt o femeie!
- Cine esti? intreb eu superficial incercand sa aflu cate ceva despre mine.
- Eu sunt tatal tau Akemi, nu-mi spune ca nu-ti amintesti!
- In capul meu toate sunt foarte anapoda. Nu stiu exact ce-i cu mine! Ce caut in spital?
- Pai stii ca niste agresori venisera si te batusera pana te-au bagat in coma. Si asa ai stat 4 luni. Credeam ca nu vei mai trai!
- Patru luni? Si de ce atat de mult?
El se aseza imbracat elegant si in negru pe pat si ma lua langa el. Si incepe sa-mi insire o mica poveste legata de coma acestei Akemi.
Mica lui istorisire mi se parea fascinanta, cum fata asta era foarte bogata si increzuta. Se lauda ca are servitori acasa, motiv pentru care a fost si jefuita si batuta pana la coma. Eu asa cum eram cand eram baiat, voi incerca sa schimb pe Akemi. Ii voi schimba total comportamentul dupa voia mea. Voi prelua total viata ei si i-o voi schimba.
Ma ridic si ii multumesc atat tatei cat si doctorului. Voi pastra acest secret. Ma indrept spre un geamantan plasat langa pat si incep sa scormonesc prin lucruri. Peste tot in valiza erau numai bluze decoltate fuste scurte si chestii stranse pe corp. Asta e imbracaminte de vagaboanda.
- Tata, ce-s cu zdrentele astea? intreb eu furios.
- Pai , Akemi sunt hainele tale preferate, cele de la Paris!
- Glumesti! Zdrentele astea de sters vasele sunt preferatele mele?
Doamne ce purta fata asta! Nu-i de mirare ca era invidiata si asaltata de toti astia. Ii placeau chestiile de centura, imbracamintea de pitipoanca, o invat eu cum sa se imbrace stil rapp.
- Tata , te rog, du-te si cumpara-mi de astea! ii zic aratandu-i dintr-o revista de fete rapperite.
- Desigur.
Dupa circa o jumatate de ora, se intoarce parintele meu cu hainele. Dintre toate aleg un hanorac larg alb, un tricou negru strans pe corp si pantaloni de rapperita rozalii deschis, si bineinteles tenesi. Imbrac hainele si dupa ce ies, medicul si tatal meu se uita cam ciudat. Totusi li se parea mai decent ca decolteurile si fustele scurte.
Tot in aceeasi seara, am fost si externat. Ups! Trebuia sa ma exprim ca femeie acum! Deci:
Voi pleca acasa si acolo imi voi reface camera sa fie mai putin feminina ci sa fie mai bine copilaroasa.
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)