Drum nestrăbătut ; Snowy. & AlerimxD

[SnowFlake.]

SweetKiss, mulţumesc pentru comentariu >:D<.
Dedal Notorius, Damon nu a rămas cu ochii şi nici cu botul umflat şi mulţumesc pentru că ai trecut pe aici.
Wanna, Tyler este iubitul Myrei, a fost, în trecut, prietenul cel mai bun al lui Damon, dar Myra i-a despărţit.
Perenelle şi Vex, pot spune că aveţi o intuiţie foarte bună ;; ). În fine citiţi şi ve-ţi afla mai multe.

Sper ca nu vă dezamăgesc cu acest capitol.


Capitolul cinci - Surpriza

Nu ştiu cum a trecut noaptea, însă nu am simţit prezenţa ei. Replica aceea a lui Tyler m-a făcut să mă gândesc la ea constant. ,, - Damon, stai departe de Myra. Ea mă iubeşte şi eu o iubesc. Aşa trebuie să fie lucrurile. Toate astea nu au nimic de a face cu tine. Îndepărtează-te. " Ha ce idiot şi încrezut poate fi ! Lucrurile nu vor rămâne aşa, eu o voi cuceri pe Myra şi va fi doar a mea, să vedem ce va spune el atunci. O să-l fac să-şi retragă cuvintele. Însă dacă stau bine să mă gândesc sunt doar nişte cuvinte aruncate-n vânt. Nu trebuie să-mi fac griji pentru ele, se vor uita atât de repede pe cât au fost spuse, cel puţin cele a lui Tyler. Nu ar trebui să mă doară deloc, însă nu-mi pot controla sentimentele, niciodată nu am putut, nu este tocmai punctul meu forte din câte se vede.

Privesc în gol cu nişte ochi plini de resentimente, vreau să alerg la ea, să o cuprind şi să o sărut. Să-i spun că o iubesc şi să nu-i mai dau drumul niciodată, dar aşa ceva nu trebuie să se întâmple, nu încă. Nu şi dacă vreau să o speri şi să plece de lângă mine pentru totdeauna şi categoric asta nu vreau.
- Damon, am ceva să-ţi comunic, dragul meu. Spune o voce plină de dragoste, parcă ar fi un cântec aşa de lin sună.
Când am întors privirea, la uşă stătea mama fixându-mă din priviri, dar zâmbindu-mi în acelaşi timp.
- S-a întâmplat ceva ?
- Nimic pentru care să-ţi faci tu griji. Uite, am decis să ne mutăm din casa asta. Sunt prea multe amintiri care te fac să tresări, doar când te gândeşti la tatăl tău. Ştiu că te-a durut moartea acestuia, chiar dacă tu nu vrei să admiţi. Ţi-l aduci aminte pe omul acela care a venit să ne vadă, ieri ? El este, la el ne vom muta.
Doamne, ce naivitate ! Dar nu vreau să-i nărui visele aşa că dau din cap în semn afirmativ şi îi spun că în zece minute sunt jos cu tot cu bagajele. Are dreptate ! Orice lucru din această casă îmi aduce aminte de tata, doamne cât de dor îmi e de el. Nu credeam că voi spune asta vreodată, dar îi simt lipsa. De ce oare trebuie să ne dăm seama cât preţuim pe cineva chiar după ce acesta moare ? Am fost un prost pentru că nu l-am acultat, tot timpul i-am cauzat necazuri.

Îmi împachetez toate lucrurile de care am nevoie, sau cel puţin eu cred că am nevoie şi bagajul este gata. Dacă-mi mai trebuie ceva îi voi cere bani tatălui meu adoptiv. Ce oribil sună ! Nu pot accepta un alt tată, dar vreau o soră, am nevoie de ea cu disperare. Fiind fată cred că mă poate ajuta cu Myra. Ce plan inteligent.

Maşina parcată în faţa casei era de o culoare neagră ca un cărbune, parcă ar fi pus-o cineva în foc. Ce ironic pot fi. Domnul acela stătea cu uşa deschisă şi aştepta ca eu să intru în maşină. Dacă nu era mama la mijloc nu aş fi făcut-o. Acestea fiind zise m-am urcat în maşină şi am pornit. Tot drumul am fost îngândurat, nu băgam de seamă absolut nimic, chiar dacă se întâmpla sub nasul meu. Am surprins doar câteva priviri furişe ale omului acela ciudat către mama şi către mine. După câteva minute de mers m-am cutremurat.

Ştiu drumul asta ! Nu se poate ! Voi locui cu Myra însăşi ?