My overcast abyss is gone [shounen-ai]

[Verrine]

Next, sorry pentru intarziere. Insa am scapat de teze si teste 8->. I am a free woman 8->. Also, i know it's too short but my inspiration is really down. o.o'.

Capitolul 31:

-Sasuke, chiar te-ai intors…
Mi-am indreptat privirea catre el.
-Naruto, tu esti prost?
M-a privit nedumerit, fiind gata sa inceapa o partida de injuraturi care sunt sigur ca mi le-a pregatit de multa vreme – asta cred ca era modul sau de a se razbuna pentru plecarea mea. Chiar si asa, nu l-am lasat sa zica nimic:
-Nu vezi ca port o discutie?!
-Da?! Dupa toti anii in care ai lipsit stii cum ne-am simtit?! Mai ales Sakura! Nu-ti pasa deloc sau ce?
Respiratia ii era sacadata, iar privirea nervoasa. Daca si-a pierdut cumpatul atat de rapid, nu vreau sa stiu ce o sa se intample daca o sa las asta sa continue.
-Nu! i-am raspuns.
Dupa ce tipatul mi s-a risipit in aer, o liniste greoaie s-a lasat peste noi. Yuuki privea inca nedumerit la idiotul de Naruto, in timp ce el avea o expresie incurcata – tristete, dezamagire, uimire etc. Si asa totul mergea ca dracu intre mine si el, numai de unul ca Naruto nu aveam nevoie.
-Acum, daca ai terminat tot ce aveai de spus, poti sa pleci.
Ne priveam fix. Voia sa-mi spuna ceva, insa se oprea de fiecare data dupa ce se hotara sa o faca. Era asa un idiot. Dupa atata vreme a ramas cu aceasi gandire de copil mic.
-Bine atunci.
A iesit pe usa, trantind-o, zgomotul din urma ei inca auzindu-se in surdina in mintea mea.
Am oftat.
-Yuuki…
N-am apucat insa sa zic nimic.
-Sasuke, cine era el?
L-am privit nehotarat.
-Sasuke! Spune-mi!
-Vrei sa stii din motive de gelozie sau pentru ca te intereseaza?
Lacrimile i s-au adunat in coltul ochilor, insa nu le-a dat drumul. Mi-a spus atat de multe lucruri in ultimele doua seri, atat de diferite intre ele, incat nu mai stiam ce sa cred. Imi era destul de greu sa deosebesc pana si lucrurile esentiale.
-Ambele, mi-a raspuns.
Am oftat din nou. De parca as fi avut de ales. Orice mi-ar spune, orice s-ar intampla, chiar daca m-ar minti, tot nu pot sa-l suport plangand.
-Naruto, am facut o pauza, dupa care am continuat, este cel care te-a atacat atunci.
-Oh.
Hm… se pare ca era mai degraba prima varianta. In ciuda tuturor, eram fericit cand il vedeam gelos. Era cumva singura dovada ca ma iubeste.
M-am apropiat de el, ciufulindu-i parul. Ma simteam mai bine. M-a privit cu semn de intrebare.
-Pentru moment, sa uitam de incident.
-Daca ai avea mai multa incredere in mine nu s-ar intampla asta.
-Vorbesti de parca tu ai avea incredere in mine.
M-a privit urat, cu dezaprobare.
-Normal ca am! Daca nu ar fi fost asa, atunci m-as fi indoit de relatia dintre tine si Naruto. Sasuke, eu chiar cred tot ce-mi spui!
L-am privit mirat. La asta nu m-as fi asteptat. Situatia am privit-o mereu doar din perspectiva mea, nu m-am gandit niciodata ca el are atat de multa incredere in mine. Am zambit usor. Cine ar fi crezut ca dragostea te poate face atat de egoist?
Am auzit usa trantindu-se pentru a doua oara dimineata asta.
-Suigetsu-kun!
-Sasuke, Hokage a trimis niste indivizi dubiosi dupa tine.
M-am uitat nedumerit la el, cu un semn de intrebare privind soarta acelor “indivizi dubiosi”.
-Nu-ti face girji, i-am rezolvat, mi-a spus ca si un raspuns la ceea ce aveam in minte.
Am oftat.
-Ai grija de piticanie pana ma intorc. Daca se intampla ceva, incendiaza locul si fugi spre nord.
Mi-a zambit multumit.