19-12-2010, 12:01 AM
Am adus noul capitol. M-am gandit sa schimb putin asezarea in pagina. Voi aduce nextul la celelalte ficuri maine. Sper sa va placa.
Deci c-am atat pentru astazi, sper sa va placa.
Capitolul 3
Stau nemiscata in speranta ca inamicul nu ma va observa. Dupa cateva minute care mie mi s-au parut a fi secole vocile dispar iar in urma lor lasa o dara groasa de fum. Ies din ascunzatoarea mea si privesc in jur. Nu mai este nimeni ceea ce inseamna ca nu ma sunt cautata. Rasuflu usurata si iau o viteza cat se poate de mare catre ascunzatoara lui Orochimaru-sama. Parul negru, este prins intr-o coada micuta iar doua suvite imi alinta chipul plin de zgarieturi. Am reusit sa scap de misiunea aceasta de rankul S al lui Orochimaru-sama.
Cand ma aflu la cativa kilometri de ascunzatoare, un kunai imi zgarie pielea fina. Ma opresc si ma intorc repede insa un alt kunai imi strapunge inima. Simt cum acel lichid vital incepe sa curga fara a se opri si fiecare secunda mi se pare a fi ultima. Chiar asa este. Durerea insuportabila se resimte in tot corpul. Suvitele se avanta in spate in timp ce eu sunt in cadere libera. Ochii mi se inchid usor si imi simt sfarsitul aproape.
Imi deschid ochii cu greu si privesc in jur. Ma aflu intr-o incapere in care lumina nu are pe unde intra. Ma ridic de pe asa numitul pat insa o durere ma opreste. Desfac putin kimonnoul de culoare rosie si privesc bandajul din jurul pieptului. Ating usor locul acela insa durerea reapare. Usa care duce spre incaperea aceasta se deschide lent iar pe ea isi face aparitia un brunet. Il privesc atenta iar acesta de aseaza pe un scaun improvizat din cutii. Nu spun nimic insa din privirea mea poate intelege ca doresc o explicatie. Isi incruciseaza mainile in jurul pieptului si ofteaza.
-Cum se face ca Orochimaru a ales o persoana atat de slaba pentru a-l servi? Credeam ca are si el putina demnitate, spune in timp ce ma priveste cu dispret.
Tac. Nu-i raspund la intrebare si imi atintesc privirea catre podea. Nu vrea sa-l privesc. Cum poate fi o persoana atat de rece? Din vorbele sale am simtit mania pe care o poarta in suflet. Deschid gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-si fac aparitia ceea ca ma face sa par a fi o idioata incurabila. Inghit in sec fiind sigura ca el a privit aceasta scena.
-Am fos epuizata datorita faptului ca avusesem o lupta grea si nu am avut timp sa ma odihnesc, ii spun cu o voce joasa.
Il privesc in ochii sai abisali unde reusesc sa ma pierd. Baiatul din fata mea pare a avea aceeasi varsta cu mine si anume treisprezece ani. Nu l-am mai vazut pana acum. Oare el este cel pe care Orochimaru-sama il vroia? M-a lasat pe mine pentru a-i lua lui corpul insa nu ma deranjeaza. Macar stiu ca sufletul meu nu va bantui nestingherit pe acest pamant. Se ridica si se indreapta cu pasi repezi spre mine. Ma apuca de obraji, uchiile sale intrand in carnea mea. Ma face sa-l privesc in ochi ceea ce nu-mi convine. Se aproprie de urechea mea si imi spune ca nu vrea ca eu sa fiu nefolositoare in aceasta misiune comparandu-ma cu fosta sa colega de echipa. Imi da drumul dupa care paraseste incaperea in graba fara a mai spune ceva. Imi ating usor ranile provocate de el si sterg acele picaturi vascoase de pe chip.
Ma trezesc speriata din nu stiu ce cauza si rasuflu greu. Inima parca doreste sa paraseasca locul in care sa afla. De ce am visat prima mea intalnire cu brunetul? Nu l-am placut niciodata. Felul in care m-am comportat cu el era ciudat deoarece pana atunci nu prea intalnisem baieti de aceeasi varsta cu mine. Nu stiam cum sa ma comport cu sexul opus. Imi era teama ca voi pati ceva. Avusesem lupte cu o groaza de barbati si nu-mi era teama insa cand venea vorba sa colaborez cu ei, inima imi pulsa atat de tare incat simteam cum pamantul se invarte din ce in ce mai tare si numai eu simt acea schimbare brusca.
Cobor usor din pat pentru a fi sigura ca nu o trezesc pe roscata si ma indrept spre balcon. Deschin usor usile si calc pe cimentul rece. Afara sunt intampinata de vantul care parca vrea sa ma doboare. Ma sprijin de balustrada si imi amintesc prima intalnire cu Suigetsu.
Picaturile nu contenesc sa cada din cerul care parca doreste sa ma tina in aceasta pestera. Ma aproprii de focul facut de mine unde pot simti caldura care are grija de trupul meu slabit dupa luptele avute in aceasta misiune. Cum se face ca Orochimaru-sama ma pune sa merg mereu singura? Daca nu singura atunci cu Sasuke ceea ce ma face sa tip din cauza nervilor pe care mi-i provoaca acest baiat. Intind usor mainile spre sursa de caldura. Le las la o distanta destul de buna astfel incat sa nu ma ard.
Ma intind pe spate si imi asez capul pe perna facuta din roba taiata in o groaza de bucati. Inchid ochii si taramul viselor pline de ura, razboaie, lupte si sange se aproprie de mine cu repeziciune. In cateva minute dispar pe acest taram insa nu inainte de a vedea chipul unui copil de cinci ani care implora sa ramana cu mama sa. O lacrima mi se scurge dupa care nu ma tiu de urmeaza.
Deschid ochii si simt niste picaturi de apa ce-mi ating chipul. Ma ridic in sezut speriata si chakra mea devine in curand un obiect ascutit. In fata mea se afla un pusti cu un an mai mic decat mine care zambeste precum un idiot. Dintii sai destul de ascutiti ii zgarie putin buza. Pare destul de incomod sa ai o asemenea dantura insa il privesc speriata dar in acelasi timp cu ura.
-Hei, tu trebuie sa fii Sakimichi Yuna, corect? ma intreaba cu un glas de copil. Eu sunt Suigetsu si m-a trimis lordul Orochimaru sa te duc la noua locatie unde vom avea o misiune cu pustiul ala...Uchiha parca il chema, imi spune fiind nesigur de numele celui cu care trebuie sa imi duc sau mai bine zis sa ne ducem la sfarsit misiunea.
Imi dau cu palma de frunte si imi vine sa iau acel kunai si sa ma strapung singura. Amuc voi avea doi idioti. Ma ridic in timp ce ma sterg pentru a nu avea urme de praf sau altceva pe hainele mele si ma indrept spre iesirea din pestera. Il chem si-i spun sa ma ghideze dupa care pustiul o ia inainte.
Ce n-as da sa nu ii fi intalnit pe acest cretini. Oftez si imi dau seama ca nu pot schimba trecutul. Nu stiu ce inseama sa ai sentimente pentru cineva. De fapt siu, pentru acestia patru sau mai bine zis trei avand in vedere ca Juugo nu ma enerveaza, stiu. Ura, dispret si alte sinonime ale acestor cuvinte. Imi indrept privirea catre cerul instelat. Ce vad oamenii atat de interesant la el? Este doar o panza de culoarea abisului plina de puncte care mai de care mai mici. Stea cazatoare? Da, am vazut insa nu cred in faptul ca iti pot indeplini dorinte.
De undeva din apropriere, doua perechi de ochi ma privesc atent. Ii spun acelei persoane sa iasa la lumina si isi face aparitia langa mine. Brunetul ma intreaba ce fac treaza la o ora ca acesta iar eu nu-i raspund. Cel putin nu dupa ce imi mai limpezesc gandurile.
-Si eu te-as putea intreba acelasi lucru daca m-ar interesa insa nu-mi pasa de tine sau de viata ta, ii raspund cu o ura in glas pe care cred ca a simtit-o.
Isi incruciseaza nervos mainile in jurul pieptului si se aproprie de balustrada. Priveste acea coperta de culoare inimii mele umbrite de ura. Exact, nu este diferenta intre culoarea cerului sau culoarea inimii mele. Nu este pura. As minti daca as spune ca a fost vreodata. Inchid ochii si astept raspunsul brunetului pe care il stiu deja.
-Iti dai seama ca deja ai facut-o, nu? ma intreaba cu o voce rece.
Exact ceea ce am crezut ca-mi va spune. Stiam asta chiar de cand am gandit intrebarea. De fapt nu pot spune ca am gandit-o mult timp. Nu am stat atat de mult timp sa-i raspund la intrebarea pusa ci am aranjat fiecare "dosar" din mintea mea. Numai de intrebarea sa nu-mi pasa. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre usa care duce la intrarea in camera.
-Mai bine plec pana nu-si va da seama Karin ca noi doi am avut o conversatie la o astfel de ora. Nu-mi este frica de ea insa n-am nici un chef de iesirile ei, ii spun si inchid usa insa nu inainte de a fi sigura ca pleaza si el. Ma indrept spre pat si ma sez dupa care imi inchid ochii obositi.
Stau nemiscata in speranta ca inamicul nu ma va observa. Dupa cateva minute care mie mi s-au parut a fi secole vocile dispar iar in urma lor lasa o dara groasa de fum. Ies din ascunzatoarea mea si privesc in jur. Nu mai este nimeni ceea ce inseamna ca nu ma sunt cautata. Rasuflu usurata si iau o viteza cat se poate de mare catre ascunzatoara lui Orochimaru-sama. Parul negru, este prins intr-o coada micuta iar doua suvite imi alinta chipul plin de zgarieturi. Am reusit sa scap de misiunea aceasta de rankul S al lui Orochimaru-sama.
Cand ma aflu la cativa kilometri de ascunzatoare, un kunai imi zgarie pielea fina. Ma opresc si ma intorc repede insa un alt kunai imi strapunge inima. Simt cum acel lichid vital incepe sa curga fara a se opri si fiecare secunda mi se pare a fi ultima. Chiar asa este. Durerea insuportabila se resimte in tot corpul. Suvitele se avanta in spate in timp ce eu sunt in cadere libera. Ochii mi se inchid usor si imi simt sfarsitul aproape.
Imi deschid ochii cu greu si privesc in jur. Ma aflu intr-o incapere in care lumina nu are pe unde intra. Ma ridic de pe asa numitul pat insa o durere ma opreste. Desfac putin kimonnoul de culoare rosie si privesc bandajul din jurul pieptului. Ating usor locul acela insa durerea reapare. Usa care duce spre incaperea aceasta se deschide lent iar pe ea isi face aparitia un brunet. Il privesc atenta iar acesta de aseaza pe un scaun improvizat din cutii. Nu spun nimic insa din privirea mea poate intelege ca doresc o explicatie. Isi incruciseaza mainile in jurul pieptului si ofteaza.
-Cum se face ca Orochimaru a ales o persoana atat de slaba pentru a-l servi? Credeam ca are si el putina demnitate, spune in timp ce ma priveste cu dispret.
Tac. Nu-i raspund la intrebare si imi atintesc privirea catre podea. Nu vrea sa-l privesc. Cum poate fi o persoana atat de rece? Din vorbele sale am simtit mania pe care o poarta in suflet. Deschid gura pentru a spune ceva insa cuvintele nu-si fac aparitia ceea ca ma face sa par a fi o idioata incurabila. Inghit in sec fiind sigura ca el a privit aceasta scena.
-Am fos epuizata datorita faptului ca avusesem o lupta grea si nu am avut timp sa ma odihnesc, ii spun cu o voce joasa.
Il privesc in ochii sai abisali unde reusesc sa ma pierd. Baiatul din fata mea pare a avea aceeasi varsta cu mine si anume treisprezece ani. Nu l-am mai vazut pana acum. Oare el este cel pe care Orochimaru-sama il vroia? M-a lasat pe mine pentru a-i lua lui corpul insa nu ma deranjeaza. Macar stiu ca sufletul meu nu va bantui nestingherit pe acest pamant. Se ridica si se indreapta cu pasi repezi spre mine. Ma apuca de obraji, uchiile sale intrand in carnea mea. Ma face sa-l privesc in ochi ceea ce nu-mi convine. Se aproprie de urechea mea si imi spune ca nu vrea ca eu sa fiu nefolositoare in aceasta misiune comparandu-ma cu fosta sa colega de echipa. Imi da drumul dupa care paraseste incaperea in graba fara a mai spune ceva. Imi ating usor ranile provocate de el si sterg acele picaturi vascoase de pe chip.
Ma trezesc speriata din nu stiu ce cauza si rasuflu greu. Inima parca doreste sa paraseasca locul in care sa afla. De ce am visat prima mea intalnire cu brunetul? Nu l-am placut niciodata. Felul in care m-am comportat cu el era ciudat deoarece pana atunci nu prea intalnisem baieti de aceeasi varsta cu mine. Nu stiam cum sa ma comport cu sexul opus. Imi era teama ca voi pati ceva. Avusesem lupte cu o groaza de barbati si nu-mi era teama insa cand venea vorba sa colaborez cu ei, inima imi pulsa atat de tare incat simteam cum pamantul se invarte din ce in ce mai tare si numai eu simt acea schimbare brusca.
Cobor usor din pat pentru a fi sigura ca nu o trezesc pe roscata si ma indrept spre balcon. Deschin usor usile si calc pe cimentul rece. Afara sunt intampinata de vantul care parca vrea sa ma doboare. Ma sprijin de balustrada si imi amintesc prima intalnire cu Suigetsu.
Picaturile nu contenesc sa cada din cerul care parca doreste sa ma tina in aceasta pestera. Ma aproprii de focul facut de mine unde pot simti caldura care are grija de trupul meu slabit dupa luptele avute in aceasta misiune. Cum se face ca Orochimaru-sama ma pune sa merg mereu singura? Daca nu singura atunci cu Sasuke ceea ce ma face sa tip din cauza nervilor pe care mi-i provoaca acest baiat. Intind usor mainile spre sursa de caldura. Le las la o distanta destul de buna astfel incat sa nu ma ard.
Ma intind pe spate si imi asez capul pe perna facuta din roba taiata in o groaza de bucati. Inchid ochii si taramul viselor pline de ura, razboaie, lupte si sange se aproprie de mine cu repeziciune. In cateva minute dispar pe acest taram insa nu inainte de a vedea chipul unui copil de cinci ani care implora sa ramana cu mama sa. O lacrima mi se scurge dupa care nu ma tiu de urmeaza.
Deschid ochii si simt niste picaturi de apa ce-mi ating chipul. Ma ridic in sezut speriata si chakra mea devine in curand un obiect ascutit. In fata mea se afla un pusti cu un an mai mic decat mine care zambeste precum un idiot. Dintii sai destul de ascutiti ii zgarie putin buza. Pare destul de incomod sa ai o asemenea dantura insa il privesc speriata dar in acelasi timp cu ura.
-Hei, tu trebuie sa fii Sakimichi Yuna, corect? ma intreaba cu un glas de copil. Eu sunt Suigetsu si m-a trimis lordul Orochimaru sa te duc la noua locatie unde vom avea o misiune cu pustiul ala...Uchiha parca il chema, imi spune fiind nesigur de numele celui cu care trebuie sa imi duc sau mai bine zis sa ne ducem la sfarsit misiunea.
Imi dau cu palma de frunte si imi vine sa iau acel kunai si sa ma strapung singura. Amuc voi avea doi idioti. Ma ridic in timp ce ma sterg pentru a nu avea urme de praf sau altceva pe hainele mele si ma indrept spre iesirea din pestera. Il chem si-i spun sa ma ghideze dupa care pustiul o ia inainte.
Ce n-as da sa nu ii fi intalnit pe acest cretini. Oftez si imi dau seama ca nu pot schimba trecutul. Nu stiu ce inseama sa ai sentimente pentru cineva. De fapt siu, pentru acestia patru sau mai bine zis trei avand in vedere ca Juugo nu ma enerveaza, stiu. Ura, dispret si alte sinonime ale acestor cuvinte. Imi indrept privirea catre cerul instelat. Ce vad oamenii atat de interesant la el? Este doar o panza de culoarea abisului plina de puncte care mai de care mai mici. Stea cazatoare? Da, am vazut insa nu cred in faptul ca iti pot indeplini dorinte.
De undeva din apropriere, doua perechi de ochi ma privesc atent. Ii spun acelei persoane sa iasa la lumina si isi face aparitia langa mine. Brunetul ma intreaba ce fac treaza la o ora ca acesta iar eu nu-i raspund. Cel putin nu dupa ce imi mai limpezesc gandurile.
-Si eu te-as putea intreba acelasi lucru daca m-ar interesa insa nu-mi pasa de tine sau de viata ta, ii raspund cu o ura in glas pe care cred ca a simtit-o.
Isi incruciseaza nervos mainile in jurul pieptului si se aproprie de balustrada. Priveste acea coperta de culoare inimii mele umbrite de ura. Exact, nu este diferenta intre culoarea cerului sau culoarea inimii mele. Nu este pura. As minti daca as spune ca a fost vreodata. Inchid ochii si astept raspunsul brunetului pe care il stiu deja.
-Iti dai seama ca deja ai facut-o, nu? ma intreaba cu o voce rece.
Exact ceea ce am crezut ca-mi va spune. Stiam asta chiar de cand am gandit intrebarea. De fapt nu pot spune ca am gandit-o mult timp. Nu am stat atat de mult timp sa-i raspund la intrebarea pusa ci am aranjat fiecare "dosar" din mintea mea. Numai de intrebarea sa nu-mi pasa. Ma intorc cu spatele si ma indrept spre usa care duce la intrarea in camera.
-Mai bine plec pana nu-si va da seama Karin ca noi doi am avut o conversatie la o astfel de ora. Nu-mi este frica de ea insa n-am nici un chef de iesirile ei, ii spun si inchid usa insa nu inainte de a fi sigura ca pleaza si el. Ma indrept spre pat si ma sez dupa care imi inchid ochii obositi.
Deci c-am atat pentru astazi, sper sa va placa.