[Terminat] Darkness vs. light [+18, yaoi, facut de manu si gabytsswh]

[Nywa]

Disclamer:Nici unul dintre numele sau persoanele - in afara de cele ale mele - care vor aparea aici - referindu-ma la formatia CB si altele, al caror nume vor fi scrise - nu imi apartin si nu am nici o cunostinta mai multa, fata ce gasesc pe net.

Critica pentru tot si avertizarea +18 este pentru limbaj vulgar, scene violente si hard hentai

Eu sunt Yu si gabytsswh e, bat tobele... Romeo.

Capitolul 1


De ce ai trebuit sa mori, scumpul meu Kiro? Ma intreb in gand, privind mormantul din marmura neagra. Au trecut cinci ani, de cand iubitul meu a parasit lumea aceasta rea si cruda, ajugand intr-un loc mai bun. Ochii mei albastri-verzuri, suri, mai privira o data crucea si numele de pe ea, apoi m-am intors, pornind spre iesirea din cimitir. Treceam ca o umbra printre cruci, mai ales ca purtam o pelerina neagra, lunga pana la genunchi si in cap un capison, ce imi ascundea tresaturile fetei. Privesc asfintitul soarelui si ma grabesc spre apartamentul micut ce il aveam. Trebuia sa ma pregatesc, mai ales ca vampiri au inceput din nou sa uite de frica de a mai iesi pe strazi noaptea, stiind ca vor da nas in nas cu mine.
Intru in bloc si urc la etajul patru, care era si ultimul etaj. Descui usa si intru in apartament. Clipesc din ochi si se aprinsera toate becurile. Uni ar spune ca e magie, dar nu era asa. Aveam puterea de a controla orice fel de electricitate. Incepand cea care o produc nervii si neuroni umani, pana la electricitatea luata direct din naruta, aici intrau fulgerele. Stiu ca era neobisnuit pentru un om sa aibe aceste puteri, dar eu de mic am supus unor experimente, iar la varsta de douazeci si doi de ani, m-au facut nemuritor, cu puteri asemenea vampirilor - agilitate, viteza, forta fizica si nemurirea - dar pe langa mi-au mai atribuit si puterea de a controla electricitatea. O putere extraordinara cand vrei sa prajesti un mort-viu, pe langa ca il ucizi, daca il injunghi cu o sabie in inima sau il faci sushi. Imi dau jos pelerina neagra si o agat in cuier. In lumina becurilor, nu aratam atat de infricosator cum aveau obiceiul vampiri sa spuna la ati vampiri. Ca nu aveam chip sau trup, eram doar o umbra, trasaturiile fetei erau grotesti si lista poate continua.
Ma uit intr-o oglinda de pe hol si imi privesc chipul. Aveam aceeasi fata de cand ma stiu. Cu persinguri prin nas, buze, limba, spranceana si urechi, machiajul la ochi si parul arici, negru cu suvite rosi si o coada de cal pa baza gatului. Cea ce arata ca nu sunt uman, nu erau tatuajele ce le aveam pe corp sau coafura ciudata, ci ochii. Acestia nu luceau in lumina ca ai vampirilor, ci o absorbeau. Mereu daca imi baga cineva lumina in ochi, pupila mi se facea verticala si irisul imi inunda tot ochiul, facandu-se de un albastru-fosforescent, ce sclipea in intuneric, ca la demoni. Evitam mereu sa imi intre in ochi fascicole de lumina, ca sa nu risc, sa imi straluceasca irisi in intuneric, ca niste licurici.
Trec pe langa o poza in care eram eu si Kiro, stang pe canapea si tinandu-ne in brate. Ma duc in camera mea, cu pereti o gramada de postere si rafturi cu piese, de motoare, cartuse cu gloante cu miez de lemn. Langa usa se afla un stativ cu doisprezece katane, de diferite dimensiuni. Ma deschei la camasa neagra din satin dand-o jos de pe mine, expunandu-mi trupul lucrat. Iau pe mine un maiou negru pe trup si peste unul mai tare, facut din piele cu o gramata de catarame, pentru al face mai larg sau mai strans. Imi iau niste manusi, ce imi acopereau tot antrebratul si trei-sfert din brat. Le prin de maiou cu ajutorul a doua catarame. Dupa ce le fixez pe mana, imi pun o katana in spate, ce ascundea lama dubla. Imi pun pe picior un toc cu un pistol cu gloante spaciale. Ies pe balcon si usa se inchise automat - o smecherie ce o controlam datorita puterilor mele. Ma urc pe balustrada, stand pup si privind Berlinul noaptea
- E timpul show-ului, imi spun ca pentru mine si sar in gol.
Aterizez in picioare cu genunchi putin flexati si apoi ma indrept spre Kawasaki Ninja, negru cu flacari rosi-sangeri pe el. Il incalec, imi pun ochelari de soare, cu lentile de oglinda pe ochi si pornesc motorul, trezindu-l la viata. Il turez o data si apoi mornesc ca din pusca, ridicandu-ma pe roata din spate pentru cateva minute si apoi ma redresez, indreptandu-ma spre Dragonul Albastru, un club detinut de familia regala de vampiri, care sunt direct raspunzatori de moartea lui Kiro. Goneam ca un nebun pe strazile semi-aglomerate ale orasului, mai ales ca era nu stiu ce concert rock-goth la acel club. Opresc motorul si ma indrept spre gangul dintre club si un bloc. La intunericul cladirilor, se aflau tineri ce si-o trageau ca nebuni, isi bagau in vena si se imbatau ca porcii.
- Nu ai voie aici, intoarce-te de unde ai venit muritorule, ma opri un bodygard, dandu-mi de inteles ca hoitul ala umbrator de Lumior este aici.
- Ce ai sa faci daca nu ma supun ordinelor tale? Il intreb, dandu-mi ochelari jos de pe ochi.
Vampirul vru sa spuna ceva, dar i-am zburat capul de pe umeri cu katana. Capul se rostogoli pana la picioarele mele. Bag degetele - manusile erau fara degete - in parul roscat, cret al vampirului si ma dau in spate. Ii fac vant, arucandu-l pe o fereastra de la etajul unu. Aud tipete de acolo si apoi sar sus, agatandu-ma de pervaz. Imi trag tot corpul in sus cu o singura mana si ma asez pe pervaz, pup, ca o felina pregatita de vanatoare.
- Repede trebuie sa il scoatem de aici! Tipa un vampir, apucand un tanar de varsta mea de mana si tragandu-l spre iesire.
Marai o data, aratandu-mi colti micuti, ce ii aveam, buni de sfasiat, dar nu si de hranit. Scot katanele si ma reped in mortii-vii de acolo, incepand sa ii macelaresc in voie. Cam in zece minute am facut pe acolo curatene. Ma indrept spre o vampiroaica, care abia mai sufla. Ma pun pup in fata ei si scot din toc pistolul, atintindu-l spre inima ei. Aveam de gand sa o scap de treizeci de minute de chin, daca imi raspunde la niste intrebari simple.
- E timpul sa te curati de pacate. Pe cine l-ati aparat? O intreb pe un ton linistitor. Sti ca te pot scapa de chin, nu? O intreb din nou, uitandu-ma in ochii caprui-noroiosi ai tiperei.
- Pe... Luminor, imi raspunse cu glas stins, facandu-ma sa zambesc usor ironic.
- Nu era Luminor. Avea parul mai scurt decat a lui si nici macar nu a stat sa imi vorbeasca. Cine era? Mai intreb o data.
- Nu pot sa spun, imi raspunse si puse mana peste a mea.
Apasa pe tragaci si un glont cu miez de lemn, ii gauri inima, ucigand-o pe loc. Oftez si vad laptopul de la securitate pornit. Il opresc si il iau cu mine. Ma urc pe pervaz si pocnesc o data din degete si toata aparatura exploda, dand foc la incapere. Aterizez jos si ma indrept spre motor. Daca cei din familia Nightingale vor crede ca renunt se inseala. Am la dispozitie o eternitate intreaga sa tot ii vanez, dar trebuie sa pun mana pe Luminor sau pe cineva la care ei tin foarte mult, ca sa ii fac sa iasa la iveala. Noaptea abia a inceput, la fel si vanatoarea...


Yu