17-12-2010, 11:52 PM
Dimineata veni mai repede decit vroia ea. Razele soarelui care semanau cu niste sageti de flacari, ii mingiiau fata si ochii care cu greu incercara sa se deschida, erau rosii si mai avea si cearcane. Se ridica cu greu din pat, merse la baie unde isi facu toaleta rapid. Se uita in oglinda, ceva mai mult timp, se uita ciudat de parca nu ar fi ea in acea reflectie, de parca cineva o striga din acea imagine fara viata. Dar lasa totul la o parte cind se gindea ca poate a visat ceva urit si a uitat ce anume.Merse in bucatarie unde se aflau Lina si mama ei.
-Neata papusa, spuse mama ei cu o cana de cafea in mina, iar Lina lua micul dejun.
-Neata. Ea se aseza linga Lina mai luind din cind in cind din farfuria ei.
-Deci cum ai dormit?
-Nu stiu, as spune ca bine dar as minti. Ma simt de parca as fi stat treaza toata noapte.
-Da mai stii,poate esti somnambula. Spuse Lina ridicaindu-se stergindu-si miinile si isi lua geanta sarutind-o pe mama ei.
-Daca as fi fost somnambula, acum probabil era sa fii numai pasta de dinti si nervi.
-Ha-ha. Hai la revedere, ne vedem deseara.
-Pa iubire, mama ei se uita la ceas ,ei bine trebuie sa plec si eu, o saruta pe frunte, vreau note bune, spuse ea in timp ce pleca.
-Ca intotdeauna. Dupa ce lua micul dejun, isi lua si ea geanta si merse la scoala. Dar la scoala nu o astepta nimeni cu piine si sare. De indata cum intra in scoala o vede directorul.
-Buna dimineata domnisoara. Eu cred ca nu ai uitat ca avem de discutat o problema. Ea inghiti in sec. Zimbind fortat si neplacut. Vreau sa ma urmezi. Ea merse dupa el pina in cabinet unde il vazu pe Cosmin cu citeva zgirieturi si vinatai pe fata si brate, iar in cap inca mai avea frezura pe care i-a facut-o ea, incepu sa rida, iar el injura printre dinti.
-Chiar va trebui sa stau linga asta? Spus ea abtinindu-se sa nu cada pe jos de ris
-,,Asta", este cel care era sa te exmatriculeze. Ea se trinti in scunul de linga Cosmin. -Vreau sa stiu ce s-a intimplat exact, spuse directorului asezindu-se in fata lor. Mira tu prima.
-Ok, cu o zi inainte ne-am despartit, cel putin asa am crezut eu, asa ia-m spus eu, dar el pina nu si-o ia nu intelege.
-Hai mai taci, mereu ai fost o mincinoasa.
-Iar tu ce esti?...
-Liniste, striga directorul. Mira continua.
-Deci, ne-am despartit, totul mergea bine pina cind am venit din nou la scoala, a inceput cu fazele lui de ... nici nu stiu cum sa le spun... incarca sa ma sarute iar cind l-am refuzat, el si-a bagat mina sub bluza mea, am incercat sa scap, dar el a inceput sa ma bata la cap. Eu l-am avertizat, dar daca nu a inteles. Directorul incepu sa rida, vazindu-i pe amindoi.
-Ce e atit de amuzant? Intreba ea putin frustrata.
-Se ride de timpeniile pe care le spui.
-O da si tu ce vei spune intelegentule, minciuni peste minciune?
-Terminati. Sa va spun sincer am avut cazuri de moarte in scoala, cazuri in care baietii bateau fete, le violau, dar sa va spun drept inca nu am avut un caz in care sa ajunga baiatul sa se plinga ca l-a batut o fata, asta o intrece pe toate, si l-a ras inca si-n cap. Ea surise pe sub mustati dar Cosmin ii venea sa explode, cind stia ca cel mai popular si cel mai frumos baiat din scoala, a fost batut de o fata.
-Bine, sa revenim la seriozitate. Acum varianta ta, Cosmin.
-Eu nu am facut nimc, pur si simplu a sarit pe mine.
-Fara nici un motiv?
-Exact.
-Auzi cind esti prost mai bine taci! Spuse Mira enervata de situatie, incit ii venea sa-l mai ia la batut o data.
-Bine am inteles, deci veti fi pedepsiti ambii...
-Ce? Nu se poate. Spuse-ra ambii o data.
-Gata. Veti fi ajutore, cind va fi nevoie de ajutor in scoala voi ve-ti fi la datorie, asta va fi timp de 2 luni.
-S-a inteles? Spuse el cu entuziasm.
-Da, spusera in cor, foarte dezamagiti.
-Acum puteti pleca, si sper ca nu se va mai intimpla. Incepu din nou sa rida. Iesind din cabinet Mira incepu sa rida cu gura pina la urechi.
-Doamne nu credeam ca pot tunde atit de fromos, sa stii ca iti sta. El o prinse de miine lipind-o de zid, crezind ca o va speria.
-Bucura-te cit mai poti papusa...
-Ca altfel ce?
-Vei vedea, ea incepu sa rida din nou.
-Asta e amenintare, daca ma tii in pozitia asta ce crezi ca o sa mor de frica? Se uitara unul in ochii la celalt foarte furiosi. Cosmin ii dau drumu in cele din urma. Apoi pleca.
-Tot un timpit ai ramas. O lua in directia opusa, vrind sa mearga la baie. Mergea incet, iar in timp ce se apropia de baie, ceva ii vena in memorie dar nu stia exact ce, era tot in ceata, o ceta pe care cit de mult ar fi vrut nu poate sa o alunge. Ajungind la usa ezita putin dar intra. Isi lasa geanta pe podea iar ea merse in fata oglinzii. Unde vazu un chip, era chipul ei dar alti ochi care o privaeu cu regret si dor.Aveau o dorinta, o sclipire care nu putea iesi la suprafata. Nu intelegea ce se intimpla cu ea in ultimul timp. Se uita citeva minute la ochii din oglinda, iar dintr-o data aparu o lacrima albastra care se intinse incet pe obraz. Ea pus mina pe fata ei, care nu avea nimic, nu era lacrima. Apoi incet intinse mina pina la oglinda si sterse acea lacrima, retrase mina iar pe deget ii aparu un mic inel, cu un trandafir rosu pe el. Se uita studiindu-l indeaproape, incercind sa-si de-a seama ce a fost asta. Dar din nou doar ceata densa care nu vroia sa-i lase gindurile in pace. Se aseza jos intr-un colt de camera privind incontinuu acea mica vraja, de parca ar fi fost atrasa de ea. Lectiile trecura foarte greu pentru ea. Dar cind luara sfirsit merse intr-un suflet acasa. Ajungind isi arunca geanta pe canapea mergind direct in camera ei, unde observa pe masa, un boboc de floare rosie exact ca cel al inelului. Se aseza pe pat luind bobocul rosu care emana un vapor, ce mirosea extraordinar. Lucrurile deveneau din ce in ce mai ciudat nu stia de unde se afla acea floare in camera ei, iar inelul, lacrima, ochii negri ce o priveau iubitori, de unde veneau, de ce ea? Erau multe intrebari, dar fara raspuns.
Toata ziua statuse gindindu-se la niste raspunsuri. In scurt timp veni si noapte cu luna si stelele. Era deja 23:00, iar Mira se pregatea de culcare. Iar la un moment in camera se stinse lumina, Mira continua sa-si faca patul fara problema, micul virtej de nisip aparu iar in camera veni el.
-Buna Vladimir, spuse ea intorcindu-se cu fata la el.
-Neata papusa, spuse mama ei cu o cana de cafea in mina, iar Lina lua micul dejun.
-Neata. Ea se aseza linga Lina mai luind din cind in cind din farfuria ei.
-Deci cum ai dormit?
-Nu stiu, as spune ca bine dar as minti. Ma simt de parca as fi stat treaza toata noapte.
-Da mai stii,poate esti somnambula. Spuse Lina ridicaindu-se stergindu-si miinile si isi lua geanta sarutind-o pe mama ei.
-Daca as fi fost somnambula, acum probabil era sa fii numai pasta de dinti si nervi.
-Ha-ha. Hai la revedere, ne vedem deseara.
-Pa iubire, mama ei se uita la ceas ,ei bine trebuie sa plec si eu, o saruta pe frunte, vreau note bune, spuse ea in timp ce pleca.
-Ca intotdeauna. Dupa ce lua micul dejun, isi lua si ea geanta si merse la scoala. Dar la scoala nu o astepta nimeni cu piine si sare. De indata cum intra in scoala o vede directorul.
-Buna dimineata domnisoara. Eu cred ca nu ai uitat ca avem de discutat o problema. Ea inghiti in sec. Zimbind fortat si neplacut. Vreau sa ma urmezi. Ea merse dupa el pina in cabinet unde il vazu pe Cosmin cu citeva zgirieturi si vinatai pe fata si brate, iar in cap inca mai avea frezura pe care i-a facut-o ea, incepu sa rida, iar el injura printre dinti.
-Chiar va trebui sa stau linga asta? Spus ea abtinindu-se sa nu cada pe jos de ris
-,,Asta", este cel care era sa te exmatriculeze. Ea se trinti in scunul de linga Cosmin. -Vreau sa stiu ce s-a intimplat exact, spuse directorului asezindu-se in fata lor. Mira tu prima.
-Ok, cu o zi inainte ne-am despartit, cel putin asa am crezut eu, asa ia-m spus eu, dar el pina nu si-o ia nu intelege.
-Hai mai taci, mereu ai fost o mincinoasa.
-Iar tu ce esti?...
-Liniste, striga directorul. Mira continua.
-Deci, ne-am despartit, totul mergea bine pina cind am venit din nou la scoala, a inceput cu fazele lui de ... nici nu stiu cum sa le spun... incarca sa ma sarute iar cind l-am refuzat, el si-a bagat mina sub bluza mea, am incercat sa scap, dar el a inceput sa ma bata la cap. Eu l-am avertizat, dar daca nu a inteles. Directorul incepu sa rida, vazindu-i pe amindoi.
-Ce e atit de amuzant? Intreba ea putin frustrata.
-Se ride de timpeniile pe care le spui.
-O da si tu ce vei spune intelegentule, minciuni peste minciune?
-Terminati. Sa va spun sincer am avut cazuri de moarte in scoala, cazuri in care baietii bateau fete, le violau, dar sa va spun drept inca nu am avut un caz in care sa ajunga baiatul sa se plinga ca l-a batut o fata, asta o intrece pe toate, si l-a ras inca si-n cap. Ea surise pe sub mustati dar Cosmin ii venea sa explode, cind stia ca cel mai popular si cel mai frumos baiat din scoala, a fost batut de o fata.
-Bine, sa revenim la seriozitate. Acum varianta ta, Cosmin.
-Eu nu am facut nimc, pur si simplu a sarit pe mine.
-Fara nici un motiv?
-Exact.
-Auzi cind esti prost mai bine taci! Spuse Mira enervata de situatie, incit ii venea sa-l mai ia la batut o data.
-Bine am inteles, deci veti fi pedepsiti ambii...
-Ce? Nu se poate. Spuse-ra ambii o data.
-Gata. Veti fi ajutore, cind va fi nevoie de ajutor in scoala voi ve-ti fi la datorie, asta va fi timp de 2 luni.
-S-a inteles? Spuse el cu entuziasm.
-Da, spusera in cor, foarte dezamagiti.
-Acum puteti pleca, si sper ca nu se va mai intimpla. Incepu din nou sa rida. Iesind din cabinet Mira incepu sa rida cu gura pina la urechi.
-Doamne nu credeam ca pot tunde atit de fromos, sa stii ca iti sta. El o prinse de miine lipind-o de zid, crezind ca o va speria.
-Bucura-te cit mai poti papusa...
-Ca altfel ce?
-Vei vedea, ea incepu sa rida din nou.
-Asta e amenintare, daca ma tii in pozitia asta ce crezi ca o sa mor de frica? Se uitara unul in ochii la celalt foarte furiosi. Cosmin ii dau drumu in cele din urma. Apoi pleca.
-Tot un timpit ai ramas. O lua in directia opusa, vrind sa mearga la baie. Mergea incet, iar in timp ce se apropia de baie, ceva ii vena in memorie dar nu stia exact ce, era tot in ceata, o ceta pe care cit de mult ar fi vrut nu poate sa o alunge. Ajungind la usa ezita putin dar intra. Isi lasa geanta pe podea iar ea merse in fata oglinzii. Unde vazu un chip, era chipul ei dar alti ochi care o privaeu cu regret si dor.Aveau o dorinta, o sclipire care nu putea iesi la suprafata. Nu intelegea ce se intimpla cu ea in ultimul timp. Se uita citeva minute la ochii din oglinda, iar dintr-o data aparu o lacrima albastra care se intinse incet pe obraz. Ea pus mina pe fata ei, care nu avea nimic, nu era lacrima. Apoi incet intinse mina pina la oglinda si sterse acea lacrima, retrase mina iar pe deget ii aparu un mic inel, cu un trandafir rosu pe el. Se uita studiindu-l indeaproape, incercind sa-si de-a seama ce a fost asta. Dar din nou doar ceata densa care nu vroia sa-i lase gindurile in pace. Se aseza jos intr-un colt de camera privind incontinuu acea mica vraja, de parca ar fi fost atrasa de ea. Lectiile trecura foarte greu pentru ea. Dar cind luara sfirsit merse intr-un suflet acasa. Ajungind isi arunca geanta pe canapea mergind direct in camera ei, unde observa pe masa, un boboc de floare rosie exact ca cel al inelului. Se aseza pe pat luind bobocul rosu care emana un vapor, ce mirosea extraordinar. Lucrurile deveneau din ce in ce mai ciudat nu stia de unde se afla acea floare in camera ei, iar inelul, lacrima, ochii negri ce o priveau iubitori, de unde veneau, de ce ea? Erau multe intrebari, dar fara raspuns.
Toata ziua statuse gindindu-se la niste raspunsuri. In scurt timp veni si noapte cu luna si stelele. Era deja 23:00, iar Mira se pregatea de culcare. Iar la un moment in camera se stinse lumina, Mira continua sa-si faca patul fara problema, micul virtej de nisip aparu iar in camera veni el.
-Buna Vladimir, spuse ea intorcindu-se cu fata la el.