Imi pare rau daca sunt copii pe aici care inca mai cred in el *sarcasm*. 
Eu am alfat cand aveam cam vreo opt ani. Era craciunul, iar fratimiu tot imi spunea ca mosu' nu exista fiindca eu ma bucuram de cadourile primite. Eram tare suparata pentru ca stiam ca el exista, doar cine imi aducea mie cadourile in fiecare an? + parintii mereu imi ziceau ca el exista, deci ii credeam. Si uite asa m-am dus in spate, unde era bucataria (acum am mai schimbat putin) ca s-o intreb pe mama care facea mancare daca exista. Era destul de suprata sau nervoasa, acum nu mai stiu, si mi-a raspuns raspicat ca nu exista, ca aduce cadourile. Am fost suparata si dezamagita cateva luni dar acum mi-a trecut.
Eu am alfat cand aveam cam vreo opt ani. Era craciunul, iar fratimiu tot imi spunea ca mosu' nu exista fiindca eu ma bucuram de cadourile primite. Eram tare suparata pentru ca stiam ca el exista, doar cine imi aducea mie cadourile in fiecare an? + parintii mereu imi ziceau ca el exista, deci ii credeam. Si uite asa m-am dus in spate, unde era bucataria (acum am mai schimbat putin) ca s-o intreb pe mama care facea mancare daca exista. Era destul de suprata sau nervoasa, acum nu mai stiu, si mi-a raspuns raspicat ca nu exista, ca aduce cadourile. Am fost suparata si dezamagita cateva luni dar acum mi-a trecut.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2