13-12-2010, 11:45 AM
Nu ma deranjeaza criticile, chiar ma bucur ca imi acorzi o parte din timpul tau. Altfel nu ma pot perfectiona, deci iti multumesc enorm.
lecturare placuta ^^
Capitolul 9
Iesira impreuna din bloc si se urcara pe motorul negru al lui Jeff, pornind spre casa Misei. Se parea ca americanul stie perfect drumul, insa Yuki nu baga de seama asta. Isi lipi trupul cald de al lui Jeff si inchise ochii, lasandu-si gandurile sa zboare.
Revedea prin fata ochilor toate clipele importante traite alaturi de iubita sa, Misa. Nu ii venea sa creada ca acum ea nu mai era. Era prea ciudat, sentimentele il copleseau, vroia sa tipe, sa urle mai bine zis, sa se elibereze. Isi dorea sa fi murit de supradoza acum. Ce rost avea viata fara persoana iubita?!
Lacrimile incepura sa ii curga siroaie din nou pe chipul bland. Suspina de cateva ori si se sterse cu mana tremuranda, apoi il stranse pe Jeff mai tare in bratele sale. Acesta tresari usor, insa nu se impotrivi. Ii era mila de prietenul sau.
Cu toate ca nu se cunosteau de mult timp, erau parca de o viata intreaga prietenu buni, de nedespartit.
Dupa 15 minute, Jeff opri motorul in fata unei case unde se adunasera o groaza de oameni imbracati in negru. Era un peisaj trist ceea ce se vedea: cu totii plangeau indurerati. Cei doi intrara in casa si Yuki se indrepta direct spre tronul in care statea iubita lui. Era frumoasa, in masura in care poti numi un mort '' frumos ''.
Era rece si palida acum. Genele negre i se arcuiau frumos, iar parul negru ii statea asezat pe lenjeria alba. Parea ca doarme. Mama fetei veni cu lacrimi in ochi si il prinse de mana pe Yuki, care insa nu o baga in seama, ci plangea. Atat ii mai ramasese: sa planga. Sa planga, sa planga si sa planga. La asta se rezuma toata viata lui? De cand se stia nu fusese fericit, avand probleme in familie.
De mic fusese un copil bun, insa anturajul il stricase. Acum era dependent de droguri si era si tinta unui nebun: Takashi. Insa el inca nu constientiza asta. Nu inca.
Se apleca parca hipnotizat asupra trupului firav ce statea in cosciug si ii saruta buzele reci fetei ce parea ca doarme, insa pieptul nu i se mai ridica acum pentru a respira, iar inima incetase. Niponul plangea deznadajduit. Iubita lui zacea imbracata in rochie de mireasa. Asa era traditia. Isi dorea sa o fi vazut in rochie de mireasa la nunta, nu la inmormantare.
Jeff se apropie de el si isi puse mainile pe umerii sai, incercand sa il calmeze. Tanara avea sa fie arsa in curand, dupa cum isi doreau parintii ei. In momentul in care preotul s-a apropiat de ea sa faca slujba, Yuki a izbucnit in plans.
Americanul l-a privit cu ochi blanzi si l-a luat in brate. Mama Misei i-a cerut sa il scoata de acolo, in ciudata faptului ca Yuki plangea si se impotrivea, strigandu-si iubita. Cativa medici au vrut sa il sedeze, insa americanul s-a pus inaintea lor, l-a luat pe prietenul sau pe brate si a iesit in fuga din casa. L-a asezat pe motor si a pornit in tromba, disparand pe strazile aglomerate ale frumosului oras.
A gonit in viteza pret de cateva ore, pana ce a ajuns pe malul unui lac. Yuki inca plangea cu lacrimi amare. S-au asezat pe iarba, Jeff sprijinindu-se de trunuchiul batran al unui copac, iar Yuki se aseza intre picioarele sale, cu spatele lipit de pieptul sau, si isi lasa capul pe umarul acestuia, scancind usor. Lacrimile aproape ii secasera. Isi atinti privirea asupra peisajului mirific ce li se intindea in fata: lacul in care se reflecta frumosul soare, padurea ce strajuia in jurul suprafetei de oglinda, iar muntii, stand in spate, privind mandrii natura.
- Jeff... ingana Yuki usor inca plangand.
Americanul il prinse pe tanar de barbie si ii trase bland chipul spre al sau, vrand sa il sarute pe obraz, insa in acel moment niponul isi intoarse fara sa realizeze chipul spre prietenul sau si buzele li se unira.
Ramasera amandoi uimiti de ceea ce se intamplase, dar niciunul nu rupea sarutul bland. Jeff, care isi reveni mai rapid, ii dadu conturul buzelor celuilalt baiat cu limba, iar acesta si le indredeschise, parca vrajit de ceea ce se intampla.
Limba lui Jeff patrunse in gura lui Yuki, cautandu-i-o pe a sa pentru a initia un sarut, insa acesta ramasese parca pietrificat, neindraznind sa schiteze vreun gest. Prinse curaj si incepu sa ii mangaie limba celuilalt cu limba sa, insa sfios inca, nevrand sa greseca.
Jeff isi duse mana pe obrazul celuilalt si il mangaie tandru, daruindu-i curaj. Yuki rupse la un moment dat sarutul si se uita rusinat la prietenul sau. Obrajii uzi inca de lacrimi capatasera o culoare rosie precum merele coapte.
Americanul zambi si il lua in brate, iar adolescentul isi ascunse chipul in scurbura gatului celuilalt, ramanand nemiscat. Se asternu tacerea...
lecturare placuta ^^
Capitolul 9
Iesira impreuna din bloc si se urcara pe motorul negru al lui Jeff, pornind spre casa Misei. Se parea ca americanul stie perfect drumul, insa Yuki nu baga de seama asta. Isi lipi trupul cald de al lui Jeff si inchise ochii, lasandu-si gandurile sa zboare.
Revedea prin fata ochilor toate clipele importante traite alaturi de iubita sa, Misa. Nu ii venea sa creada ca acum ea nu mai era. Era prea ciudat, sentimentele il copleseau, vroia sa tipe, sa urle mai bine zis, sa se elibereze. Isi dorea sa fi murit de supradoza acum. Ce rost avea viata fara persoana iubita?!
Lacrimile incepura sa ii curga siroaie din nou pe chipul bland. Suspina de cateva ori si se sterse cu mana tremuranda, apoi il stranse pe Jeff mai tare in bratele sale. Acesta tresari usor, insa nu se impotrivi. Ii era mila de prietenul sau.
Cu toate ca nu se cunosteau de mult timp, erau parca de o viata intreaga prietenu buni, de nedespartit.
Dupa 15 minute, Jeff opri motorul in fata unei case unde se adunasera o groaza de oameni imbracati in negru. Era un peisaj trist ceea ce se vedea: cu totii plangeau indurerati. Cei doi intrara in casa si Yuki se indrepta direct spre tronul in care statea iubita lui. Era frumoasa, in masura in care poti numi un mort '' frumos ''.
Era rece si palida acum. Genele negre i se arcuiau frumos, iar parul negru ii statea asezat pe lenjeria alba. Parea ca doarme. Mama fetei veni cu lacrimi in ochi si il prinse de mana pe Yuki, care insa nu o baga in seama, ci plangea. Atat ii mai ramasese: sa planga. Sa planga, sa planga si sa planga. La asta se rezuma toata viata lui? De cand se stia nu fusese fericit, avand probleme in familie.
De mic fusese un copil bun, insa anturajul il stricase. Acum era dependent de droguri si era si tinta unui nebun: Takashi. Insa el inca nu constientiza asta. Nu inca.
Se apleca parca hipnotizat asupra trupului firav ce statea in cosciug si ii saruta buzele reci fetei ce parea ca doarme, insa pieptul nu i se mai ridica acum pentru a respira, iar inima incetase. Niponul plangea deznadajduit. Iubita lui zacea imbracata in rochie de mireasa. Asa era traditia. Isi dorea sa o fi vazut in rochie de mireasa la nunta, nu la inmormantare.
Jeff se apropie de el si isi puse mainile pe umerii sai, incercand sa il calmeze. Tanara avea sa fie arsa in curand, dupa cum isi doreau parintii ei. In momentul in care preotul s-a apropiat de ea sa faca slujba, Yuki a izbucnit in plans.
Americanul l-a privit cu ochi blanzi si l-a luat in brate. Mama Misei i-a cerut sa il scoata de acolo, in ciudata faptului ca Yuki plangea si se impotrivea, strigandu-si iubita. Cativa medici au vrut sa il sedeze, insa americanul s-a pus inaintea lor, l-a luat pe prietenul sau pe brate si a iesit in fuga din casa. L-a asezat pe motor si a pornit in tromba, disparand pe strazile aglomerate ale frumosului oras.
A gonit in viteza pret de cateva ore, pana ce a ajuns pe malul unui lac. Yuki inca plangea cu lacrimi amare. S-au asezat pe iarba, Jeff sprijinindu-se de trunuchiul batran al unui copac, iar Yuki se aseza intre picioarele sale, cu spatele lipit de pieptul sau, si isi lasa capul pe umarul acestuia, scancind usor. Lacrimile aproape ii secasera. Isi atinti privirea asupra peisajului mirific ce li se intindea in fata: lacul in care se reflecta frumosul soare, padurea ce strajuia in jurul suprafetei de oglinda, iar muntii, stand in spate, privind mandrii natura.
- Jeff... ingana Yuki usor inca plangand.
Americanul il prinse pe tanar de barbie si ii trase bland chipul spre al sau, vrand sa il sarute pe obraz, insa in acel moment niponul isi intoarse fara sa realizeze chipul spre prietenul sau si buzele li se unira.
Ramasera amandoi uimiti de ceea ce se intamplase, dar niciunul nu rupea sarutul bland. Jeff, care isi reveni mai rapid, ii dadu conturul buzelor celuilalt baiat cu limba, iar acesta si le indredeschise, parca vrajit de ceea ce se intampla.
Limba lui Jeff patrunse in gura lui Yuki, cautandu-i-o pe a sa pentru a initia un sarut, insa acesta ramasese parca pietrificat, neindraznind sa schiteze vreun gest. Prinse curaj si incepu sa ii mangaie limba celuilalt cu limba sa, insa sfios inca, nevrand sa greseca.
Jeff isi duse mana pe obrazul celuilalt si il mangaie tandru, daruindu-i curaj. Yuki rupse la un moment dat sarutul si se uita rusinat la prietenul sau. Obrajii uzi inca de lacrimi capatasera o culoare rosie precum merele coapte.
Americanul zambi si il lua in brate, iar adolescentul isi ascunse chipul in scurbura gatului celuilalt, ramanand nemiscat. Se asternu tacerea...
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour