Echoes onnisciente

[Abbeh.]

Pur şi simplu am rămas uimită când ţi-am citit poezia, sincer nu credeam sau speram să fie atât de bună. Nu am de gând să te linguşesc or smth, ştii că nu sunt genul; prima parte a poeziei nu m-a impresionat pe cât a făcut-o partea sau mă rog, părţile pe care le voi înşira mai jos.
"Dezvăluind idei necumpănite
Unui mut rupând tăcerea
Pentru un ecou incandescent, impetuos" - M-a plăcut atât de mult aici... Un mut ce rupe tăcerea... Pentru un ecou... Pe mine una m-ai lăsat fără cuvinte.

"Şi mătur amintirile
Cu mâna." - Da, adevărat. Mulţi fac asta, aş vrea s-o pot face şi eu, păcat că nu se poate...

"Şi rup culorile pe rând
Tastând cu degetele-mi îngheţate
O doză de ambiguitate
Mici gânduri impregnante
În minte." - Şi rupi culorile cu mâna... Genial aş putea spune, mi-a plăcut atât de mult... Aş vrea să critic, dar nu am ce.

"Åži rup ÅŸ-arunc portrete goale
Cu ale noastre chipuri albe
Uitând de noi,
de lumea-ntreagă." - Într-adevăr... Uitând de noi şi de lumea întreagă... Frumos.

Nu ştiu de ce modul tău de a scrie mă duce cu gândul la Minulescu, poate pentru că am citit şi recitit multe poezii de-ale lui în ultimul timp sau poate nu ştiu.
Poezia mi se pare genială, chiar dacă eu una nu mă prea pricep la poezii : nici să scriu, nici să dau o critică constructivă unei persoane, indiferent dacă acea persoană se descurcă sau nu.
Nu ştiu ce-aş mai putea spune, m-ai lăsat fără cuvinte, nu cred că eşti începătoare, dar în cazul în care eşti îmi cer mii de scuze.
Mă opresc aici (din aberat) şi aştept să mai postezi.
Succes.