11-12-2010, 10:21 PM
Okay, este destul de scurt insa nu prea am avut mult timp la dispozitie insa inspiratia nu mi-a dat pace si m-am gandit sa scriu cat timp a venit. Sper sa va placa.
Capitolul V
Ma aflu in camera mea. Cearsaful patului este mototolit sub greutatea mea insa nu ma intereseaza. Au trecut doua saptamani de cand am aflat ce viitor mi-au pregatit parintii. De ce tocmai eu? De atunci nu m-a mai interesat sa merg in cluburi sau alte astfel de lucruri. Nu mai spus ca roscata aia sta dupa mine douazeci si patru din douazeci si patru, sapte zile pe saptamana. Chiar mai mult daca este posibil asa ceva. Ce cretin poate fi Naruto.
Stau in clasa nervos. Privesc fereastra plictisit si le vad pe cele doua surori bucurandu-se de ziua senina. Pe mine sa ma scuteasca cu toate aceste prostii. Nici nu mai stiu ce ma voi face. Am dat de naiba la propriu.
Iau perna si mi-o pun pe fata. Cata prostie poate fi intr-un om? Nici nu ar mai trebui sa-mi mai bat capul cu asa ceva. Unii oameni au avut norocul sa aibe materie cenusie in timp ce altii nu. Exemple nu cred ca ar mai trebui sa dau. Incerc sa adorm insa aud o voce care imi striga numele. Este Karin! Sar ca ars din pat si ma indrept spre fereastra pentru a scapa. Nu ma arunc in nici un caz, de la mine ajung pe un alt acoperis dupa care voi putea sari. Zis si facut. In cateva minute ma aflu pe sol si o iau la goana ca dracu de tamaie pentru ca nu-i mai vedea fata. Ies rapid din gradina casei si ma indrept spre centru. Cred ca voi da o raita in mall. Macar acolo voi avea parte de liniste.
Dupa un drum de vreo douazeci de minute ajung la locul dorit si ma asez pe o banca libera. Nici macar nu mi-am luat portofelul. Ce cretin pot fi. Ma uit prin prejur. De mirare este ca nici o fata nu mi-a mai atras atentia si nu pentru ca ar fi urate ci pentru ca mintea mea si-a reluat activitatea. Cate lucruri pot schimba pe cineva intr-un timp scurt. Gandurile imi sunt tulburate de o mana care imi atinge umarul. Imi intorc privirea pentru a vedea cine este si o vad pe Sakura. Ma ridic si o analizez. Parul ii este prins intr-o coasa la spate insa doua suvite ii alinta pielea. Poarte o bluza gri si o pereche de pantaloni trei sferturi de culoare verde iar in picioare niste basketi.
-Ce faci aici? ma intreaba destul de ingrijorata. Poate este speriata de infatisarea mea. Cearcanele cate ceapa, sifonat si obosit.
Nu-i raspund. Imi indrept privirea catre sol pentru a nu-i intalni cele doua smaralde. Se apropie de mine si imi intinde un suc. Ridic privirea mirat de oferta ei insa o accept.
-Esti cumva trist pentru ca te vei casatori? Sasuke, am auzit de chestia asta si ma gandeam ca poate ai vrea sa te ajut cu...
-Cu ce sa ma ajuti? Nu intelegi? De chestia asta nu voi putea scapa. Ce crezi ca am facut timp de doua saptamani? o intreb nervos de-a binelea.
Nu mai scoate nici un cuvant. Pe chipul ei se poate citi tristetea. Nu trebuia sa-i fac scandal insa nu mai am scapare in nici un caz. Dau sa-mi cer scuze insa imi aud numele. Este Karin din nou. Ma cauta si pare a fi foarte nervoasa. Rozalia habar n-are ce se petrece acum insa nu stau pe ganduri si o iau de mana si fugim amundoi. Noroc ca nu are tocuri. Trecem de cateva alei dupa care o intreb unde locuieste. Imi spune ca destul de departe. O privesc nervos dupa care isi scoate din buzunar niste chei. Imi spune ca masina este aproape dupa care o luam la goana din nou. Cand ajungem ma benoclez putin la masina dupa care ma asez pe scaunul soferului iar Sakura pe del din dreapta mea. Apas pe acceleratie si o luam la goana.
Pai cam atat pentru asta. Ma duc sa mai invat pentru teza. Capitolul este necorectat. Oricum, cred ca am facut o varza aici.
Capitolul V
Ma aflu in camera mea. Cearsaful patului este mototolit sub greutatea mea insa nu ma intereseaza. Au trecut doua saptamani de cand am aflat ce viitor mi-au pregatit parintii. De ce tocmai eu? De atunci nu m-a mai interesat sa merg in cluburi sau alte astfel de lucruri. Nu mai spus ca roscata aia sta dupa mine douazeci si patru din douazeci si patru, sapte zile pe saptamana. Chiar mai mult daca este posibil asa ceva. Ce cretin poate fi Naruto.
Stau in clasa nervos. Privesc fereastra plictisit si le vad pe cele doua surori bucurandu-se de ziua senina. Pe mine sa ma scuteasca cu toate aceste prostii. Nici nu mai stiu ce ma voi face. Am dat de naiba la propriu.
In clasa isi face aparitia blondul care pare la fel ne nervos ca mine. Se indreapta cu pasi grabiti catre mine insa eu nu-mi schimb privirea.
-Ai venit cu vreo idee? ma intreaba in timp ce se aseaza pe scaunul din banca care se afla in fata mea.
-Suntem implicati amundoi, deci nu trebuie sa gandesc doar eu. Sper ca nu-ti cer prea mult, ii raspund, privirea mea neschimbadu-si directia.
Ofteaza, dupa care se uita pe geam. Ma intreb, oare are ceva in acel cap sau este la fel de gol precum o minge? Nu, gresesc, mingea nu este goala, ea este umpluta cu aer ceea ce el nici nu are. Inchid ochii.
-Auzi, dar daca am face un accident? Adica nu unul adevarat dar sa para. Asta ar fi singurul mod prin care vom scapa de toata beleaua asta, imi spune el, pe chip aparandu-i un zambet pe care nu-l inteleg.
-Stii, este o idee foarte buna. Pacat ca asta este realitatea si nu un film de unde ai venit tu cu aceasta idee daca poate fi numita asa, ii spun nervos.
Ma ridic si ma indrept spre usa pentru a nu ma contamina cu prostia pe care o are blondul.
-Ai venit cu vreo idee? ma intreaba in timp ce se aseaza pe scaunul din banca care se afla in fata mea.
-Suntem implicati amundoi, deci nu trebuie sa gandesc doar eu. Sper ca nu-ti cer prea mult, ii raspund, privirea mea neschimbadu-si directia.
Ofteaza, dupa care se uita pe geam. Ma intreb, oare are ceva in acel cap sau este la fel de gol precum o minge? Nu, gresesc, mingea nu este goala, ea este umpluta cu aer ceea ce el nici nu are. Inchid ochii.
-Auzi, dar daca am face un accident? Adica nu unul adevarat dar sa para. Asta ar fi singurul mod prin care vom scapa de toata beleaua asta, imi spune el, pe chip aparandu-i un zambet pe care nu-l inteleg.
-Stii, este o idee foarte buna. Pacat ca asta este realitatea si nu un film de unde ai venit tu cu aceasta idee daca poate fi numita asa, ii spun nervos.
Ma ridic si ma indrept spre usa pentru a nu ma contamina cu prostia pe care o are blondul.
Iau perna si mi-o pun pe fata. Cata prostie poate fi intr-un om? Nici nu ar mai trebui sa-mi mai bat capul cu asa ceva. Unii oameni au avut norocul sa aibe materie cenusie in timp ce altii nu. Exemple nu cred ca ar mai trebui sa dau. Incerc sa adorm insa aud o voce care imi striga numele. Este Karin! Sar ca ars din pat si ma indrept spre fereastra pentru a scapa. Nu ma arunc in nici un caz, de la mine ajung pe un alt acoperis dupa care voi putea sari. Zis si facut. In cateva minute ma aflu pe sol si o iau la goana ca dracu de tamaie pentru ca nu-i mai vedea fata. Ies rapid din gradina casei si ma indrept spre centru. Cred ca voi da o raita in mall. Macar acolo voi avea parte de liniste.
Dupa un drum de vreo douazeci de minute ajung la locul dorit si ma asez pe o banca libera. Nici macar nu mi-am luat portofelul. Ce cretin pot fi. Ma uit prin prejur. De mirare este ca nici o fata nu mi-a mai atras atentia si nu pentru ca ar fi urate ci pentru ca mintea mea si-a reluat activitatea. Cate lucruri pot schimba pe cineva intr-un timp scurt. Gandurile imi sunt tulburate de o mana care imi atinge umarul. Imi intorc privirea pentru a vedea cine este si o vad pe Sakura. Ma ridic si o analizez. Parul ii este prins intr-o coasa la spate insa doua suvite ii alinta pielea. Poarte o bluza gri si o pereche de pantaloni trei sferturi de culoare verde iar in picioare niste basketi.
-Ce faci aici? ma intreaba destul de ingrijorata. Poate este speriata de infatisarea mea. Cearcanele cate ceapa, sifonat si obosit.
Nu-i raspund. Imi indrept privirea catre sol pentru a nu-i intalni cele doua smaralde. Se apropie de mine si imi intinde un suc. Ridic privirea mirat de oferta ei insa o accept.
-Esti cumva trist pentru ca te vei casatori? Sasuke, am auzit de chestia asta si ma gandeam ca poate ai vrea sa te ajut cu...
-Cu ce sa ma ajuti? Nu intelegi? De chestia asta nu voi putea scapa. Ce crezi ca am facut timp de doua saptamani? o intreb nervos de-a binelea.
Nu mai scoate nici un cuvant. Pe chipul ei se poate citi tristetea. Nu trebuia sa-i fac scandal insa nu mai am scapare in nici un caz. Dau sa-mi cer scuze insa imi aud numele. Este Karin din nou. Ma cauta si pare a fi foarte nervoasa. Rozalia habar n-are ce se petrece acum insa nu stau pe ganduri si o iau de mana si fugim amundoi. Noroc ca nu are tocuri. Trecem de cateva alei dupa care o intreb unde locuieste. Imi spune ca destul de departe. O privesc nervos dupa care isi scoate din buzunar niste chei. Imi spune ca masina este aproape dupa care o luam la goana din nou. Cand ajungem ma benoclez putin la masina dupa care ma asez pe scaunul soferului iar Sakura pe del din dreapta mea. Apas pe acceleratie si o luam la goana.
Pai cam atat pentru asta. Ma duc sa mai invat pentru teza. Capitolul este necorectat. Oricum, cred ca am facut o varza aici.