11-12-2010, 12:02 AM
Prima aparitie.
Noapte in rochita ei de matase,se aseza peste oras,cu parul ce acoperea padurea de la marginea orasului,invelind-o intr-un intuneric infernal.Noaptea se intinse peste oras,iar vintul dansa valsul dulce cu frunzele si parul blond al fetei, care statea asezata in pat, imbaracata intr-o pijama formata din pantaloni scurti si-o bluzita.Parul ei valsa usor,atingindu-i incet umerii goi si fini.Ochii ei care acum se pareau ca au culoarea pamintului,abia mai stateau deschisi,dar nu ii inchidea,nu vroia.
Luna uriasa se uita la ea,iar ea la luna,se priveau una la alta fiecare mirindu-se de frumusetea celelaltei.Usa camerei era incuiata,iar usa balconului deschisa larg,lasind sa patrunda valsul dulce al vintului.Privea stelele si se gindea,cum poate ca atit de mic si nesemnificativ,sa fie totusi atit de frumos si magic. Ea stia ca luna nu era o simpla bucata de piatra, era insasi magia iubirii. Ea ar fi dorit sa stea toata noaptea sa priveasca luna, sa-si poata da seama ce se intimpla cu ea, (Mira), simtea ca lipseste ceva, chiar daca avea tot ce si-a dorit vreodata, nu intelegea. Ne mai putind sa reziste cazu pe spate lasind capul pe perna moale.Nu ia trebuit mult ca sa adoarma.
Aparu din nou acel intuneric, lumina si forma de om.Ea il intreba ce s-a intimplat da tot acel raspuns ia dat.''...Te rog...ajuta-ma...nu mai vreau...''Il privi in ochii,dupa care frica ii patrunse fiecare coltisor al sufletului si corpului.
Deschise ochii speriata,iar lumina soarelui ii batea in ochii impiedicind-o sa se ridice,aerul rece de primavara se plimba acum prin camera,impreuna cu mirosul de cais,care venea de la copacul de linga fereastra ei.Se ridica cu greu din pat,fiindu-i inca destul de somn. Inchise usa balconului, umblind cu mina in par.Isi facu un dus rapid, se schimba apoi cobori in bucatarie, unde o astepta Lina citind o revista si mincind dintr-un bol cu cereale.Mira veni,luindu-i lingura din mina si bolul de inaite si incepu sa manince ea.
-Din caz ca nu ai observat, ala era al meu.
-Si acum ce?Spuse nervoasa.
-Nimic uita,nu vroia sa o enerveze mai tare.Deci te-ai mai despartit de fraierul ala?
-Da.
-In sfirsit.Ca te desparti de el de vreo doua luni.
-Eu nu sunt ''tu''.Lasa bolul pe masa,apoi isi lua geanta si se porni la scoala.Merse destul de incet,se bucura din plin de ziua frumoasa pe care o avea inainte.Deodata ii veni o imagine in cap cu baiatul pe care-l visa.Se gindea,ca e doar o coincidenta pentru-ca l-a mai visat o data, nu are cum sa fie adevarat,sunt doar imagini fara sens si era sigura ca nu se va mai intimpla.
Ajunsa la scoala,merse direct in clasa de biologie.Dar pe drum se intilni cu baiatul de care se despartise in urma cu citeva ore,Cosmin.
-Neata,spuse el,de parca nu sa-r fi intimplat nimic.
-Aha,raspunse ea fara pic de sentiment,fara chef.Ajungind in clasa el o apuca de mijloc, tragind-o lunga el. Ea ii lua mina lui indepartind-o, dar el nu renunta o apuca din nou.
-Ia-ti mina de pe mine!
-Ce e papusa?Nu-ti mai plac imbratisarile mele?
-Tu esti prost sa te prefaci? Spuse ea foarte enervata si saturata, ti-am spus destul de clar nu sunt iubita ta,noi nu mai avem nici cea mai mica legatura.Striga ea la el,iar toti ochii sarira pe ei.
-De ce vorbesti asa,iubirea mea,el se apropie de ea, vrind sa o imbratiseze si punindu-i mina pe fund.Ea il impinse lovindu-l.
-Nu-mi vine sa cred cit tupeu ai!Asta este ultima oara cind ma mai atingi. Dispari dracului din fata mea!
-Vei regreta pentru ce ai facut.El pleca enervat si jenat.Ea merse in spatele clasei trintindu-se pe scaun iar toti se uitara uimiti la ea.
-Cautati-va de teaba! Striga ea la clasa si fiecare isi continua lucru. Isi lasa capul pe banca iar in scurt timp adormi.
Venise din nou intunericul in care a mai fost, dar de data aceasta nu a fost la fel. Ea vazindu-l atit de speriat se apropie de el,nu facu nimic, iar ea il intreba:
-Ce s-a intmplat?Ea il atinse,si atunci putu sa-l vada cu adevarat.Intunericul disparu fiind strapuns de razele soarelui care straluceau puternic.Ea se afla pe un deal,verde iar in vale copaci si multe flori, in mijlocul la toate acestea era asezata o casuta foarte frumoasa,deodata se auzi o voce, ea intoarse capul in dreapta vazindul clar, avea parul negru iar ochii rosii. Se uita si el peste vale, dar inca o tinea de mina.
-Vezi asta eram eu, aici erau toate visele mele ... acum ... ii dadu drumul venind din nou acel intuneric, il privi in ochi iar frica o strinse din nou in brate, in fata era un monstru, de fapt acel era el.
Ea speriata cumplit se dadu in urma, iar ochii i se umplura cu lacrimi, facu citiva pasi in urma, apoi se atinse de ceva tare, se aseza punindu-si capul pe brate, care stateau pe genunchi, nevrind sa priveasca. Simti cum o mina o atinse, ea tipa.
Se trezi la realitate, vazindu-l pe prof in fata ei. Ea statea intr-un colt al clasei,iar toti ochii erau atintiti asupra ei.
Asta e tot, deocamdata.
Noapte in rochita ei de matase,se aseza peste oras,cu parul ce acoperea padurea de la marginea orasului,invelind-o intr-un intuneric infernal.Noaptea se intinse peste oras,iar vintul dansa valsul dulce cu frunzele si parul blond al fetei, care statea asezata in pat, imbaracata intr-o pijama formata din pantaloni scurti si-o bluzita.Parul ei valsa usor,atingindu-i incet umerii goi si fini.Ochii ei care acum se pareau ca au culoarea pamintului,abia mai stateau deschisi,dar nu ii inchidea,nu vroia.
Luna uriasa se uita la ea,iar ea la luna,se priveau una la alta fiecare mirindu-se de frumusetea celelaltei.Usa camerei era incuiata,iar usa balconului deschisa larg,lasind sa patrunda valsul dulce al vintului.Privea stelele si se gindea,cum poate ca atit de mic si nesemnificativ,sa fie totusi atit de frumos si magic. Ea stia ca luna nu era o simpla bucata de piatra, era insasi magia iubirii. Ea ar fi dorit sa stea toata noaptea sa priveasca luna, sa-si poata da seama ce se intimpla cu ea, (Mira), simtea ca lipseste ceva, chiar daca avea tot ce si-a dorit vreodata, nu intelegea. Ne mai putind sa reziste cazu pe spate lasind capul pe perna moale.Nu ia trebuit mult ca sa adoarma.
Aparu din nou acel intuneric, lumina si forma de om.Ea il intreba ce s-a intimplat da tot acel raspuns ia dat.''...Te rog...ajuta-ma...nu mai vreau...''Il privi in ochii,dupa care frica ii patrunse fiecare coltisor al sufletului si corpului.
Deschise ochii speriata,iar lumina soarelui ii batea in ochii impiedicind-o sa se ridice,aerul rece de primavara se plimba acum prin camera,impreuna cu mirosul de cais,care venea de la copacul de linga fereastra ei.Se ridica cu greu din pat,fiindu-i inca destul de somn. Inchise usa balconului, umblind cu mina in par.Isi facu un dus rapid, se schimba apoi cobori in bucatarie, unde o astepta Lina citind o revista si mincind dintr-un bol cu cereale.Mira veni,luindu-i lingura din mina si bolul de inaite si incepu sa manince ea.
-Din caz ca nu ai observat, ala era al meu.
-Si acum ce?Spuse nervoasa.
-Nimic uita,nu vroia sa o enerveze mai tare.Deci te-ai mai despartit de fraierul ala?
-Da.
-In sfirsit.Ca te desparti de el de vreo doua luni.
-Eu nu sunt ''tu''.Lasa bolul pe masa,apoi isi lua geanta si se porni la scoala.Merse destul de incet,se bucura din plin de ziua frumoasa pe care o avea inainte.Deodata ii veni o imagine in cap cu baiatul pe care-l visa.Se gindea,ca e doar o coincidenta pentru-ca l-a mai visat o data, nu are cum sa fie adevarat,sunt doar imagini fara sens si era sigura ca nu se va mai intimpla.
Ajunsa la scoala,merse direct in clasa de biologie.Dar pe drum se intilni cu baiatul de care se despartise in urma cu citeva ore,Cosmin.
-Neata,spuse el,de parca nu sa-r fi intimplat nimic.
-Aha,raspunse ea fara pic de sentiment,fara chef.Ajungind in clasa el o apuca de mijloc, tragind-o lunga el. Ea ii lua mina lui indepartind-o, dar el nu renunta o apuca din nou.
-Ia-ti mina de pe mine!
-Ce e papusa?Nu-ti mai plac imbratisarile mele?
-Tu esti prost sa te prefaci? Spuse ea foarte enervata si saturata, ti-am spus destul de clar nu sunt iubita ta,noi nu mai avem nici cea mai mica legatura.Striga ea la el,iar toti ochii sarira pe ei.
-De ce vorbesti asa,iubirea mea,el se apropie de ea, vrind sa o imbratiseze si punindu-i mina pe fund.Ea il impinse lovindu-l.
-Nu-mi vine sa cred cit tupeu ai!Asta este ultima oara cind ma mai atingi. Dispari dracului din fata mea!
-Vei regreta pentru ce ai facut.El pleca enervat si jenat.Ea merse in spatele clasei trintindu-se pe scaun iar toti se uitara uimiti la ea.
-Cautati-va de teaba! Striga ea la clasa si fiecare isi continua lucru. Isi lasa capul pe banca iar in scurt timp adormi.
Venise din nou intunericul in care a mai fost, dar de data aceasta nu a fost la fel. Ea vazindu-l atit de speriat se apropie de el,nu facu nimic, iar ea il intreba:
-Ce s-a intmplat?Ea il atinse,si atunci putu sa-l vada cu adevarat.Intunericul disparu fiind strapuns de razele soarelui care straluceau puternic.Ea se afla pe un deal,verde iar in vale copaci si multe flori, in mijlocul la toate acestea era asezata o casuta foarte frumoasa,deodata se auzi o voce, ea intoarse capul in dreapta vazindul clar, avea parul negru iar ochii rosii. Se uita si el peste vale, dar inca o tinea de mina.
-Vezi asta eram eu, aici erau toate visele mele ... acum ... ii dadu drumul venind din nou acel intuneric, il privi in ochi iar frica o strinse din nou in brate, in fata era un monstru, de fapt acel era el.
Ea speriata cumplit se dadu in urma, iar ochii i se umplura cu lacrimi, facu citiva pasi in urma, apoi se atinse de ceva tare, se aseza punindu-si capul pe brate, care stateau pe genunchi, nevrind sa priveasca. Simti cum o mina o atinse, ea tipa.
Se trezi la realitate, vazindu-l pe prof in fata ei. Ea statea intr-un colt al clasei,iar toti ochii erau atintiti asupra ei.
Asta e tot, deocamdata.