Subjugarea

[Mrs. Iclemyer]

A fost pentru NANOWRIMO, dar am reusit sa fac doar douazeci si cinci de mii de cuvinte din cincizeci... asta e.
Toate personajele imi apartin, la fel ca si ideea si povestea.
Stiu ca e cam lame, dar sper sa va placa.
Omg, e lung.. frate, o sa regret asta.
In unele locuri, actiunea e prea rapida, stiu, shut up.
Okay, so, enjoy.
----

I

Eolian clipi, chircindu-se sub povara bagajelor ce-i fusesera incredintate, iar lupul il urma cat de repede putea, privindu-l cu mila si poate chiar un dram de compasiune. Tacanitul labelor animalului si fosnetele diferitelor creaturi hidoase ce treceau pe langa cei doi calatori se amestecau, la fel ca si urletele pasarilor deloc maiestuase si maraiturile cailor cu aripi de metal. Cei doi continuara sa mearga, mentinand contact vizual si mental, fiind uneori despartiti de valurile de multimi si de carutele mecanice ce se puneau in functiune la momente destul de ciudate.

Impleticindu-se, lupul cauta podul acoperit de buruieni din mintea sa ce dadea in cea a omului si il trase mai aproape, inainte de a se apropia din nou de baiat. Masinile treceau pe langa ei, nepasatoare, cu mutre si gheare incovotoiate, iar ingeri si demoni se tineau de mana, tragandu-se intr-o parte si alta. Unii mai radeau, dar cei mai multi stateau stransi unii in altii, vorbind in soapta si privindu-l pe lupul negru piezis. Eolian tresari cand vocea acstui animal, joasa si calma se facu auzita, facand trecatorii sa se holbeze la ei:

- Bineinteles, Xyl a zis ca ne vom intalni pe traseu, dar, ca de obicei, nu s-a tinut de cuvant. Ce propui?

Eolian mormai ceva in soapta si lupul se incorda, dand din cap. Cu ochii inchisi, acesta se cutremura cand corpul incepu sa I se schimba, marindu-se, ghearele alungindu-i-se si blana fiindu-i putin mai lunga decat de obicei. Parand epuizat, Eolian isi trecu mana prin par in mod mecanic si puse bagajele pe spatele mamiferului, care statea pe burta, asteptand si se catara langa poveri.

In trap alert, lupul se strecura printre cladiri si sari peste carutele ce se dadura in spate, inspaimantate si se opri brusc, privind campul cu iarba albastra ce era in fata sa. Fluturi de cativa metri turteau florile minuscule, iar copacii pareau fete schimonosite, membre si gheare taiate, toate adunate la un loc si amestecate in fel si chip, cu pasari phoenix cantand maiestuos si raspandind o lumina rosiatica. In fata lor, o prapastie adanca de cativa mii de metri se deschise, incet, fara graba.

Lupul isi incorda muschii, se dadu un pas in spate si apoi sari peste prapastia adanca care trebuia sa fie un obstacol greu de trecut, galopand in directia Nordului cu toata puterea, survoland in acelasi timp terenul plat cu privirea. Nimic periculos, doar pietrisul de sub iarba albastra ce-l intepa in labe si injuraturile monstruoase ale lui Eolian, care parea ca mai avea putin si isi dadea duhul din cauza sperieturii pe care tocmai o avusese. Respirand greoi, lupul isi dadu ochii peste cap si continua sa fuga.

Eolian isi lasa capul pe gatul lupului si isi inchise ochii, gandindu-se la ceea ce il facuse sa plece inspre Yuu'rk'erd. Unu, trebuia sa cumpere dragoni si oi pentru turmele ce avea sa le faca impreuna cu Rory, pe campul pe care tocmai il cumparase. Doi, trebuia sa-l vanda pe Kaar, monstruletul mic pe care-l ura atat de mult, dar trebuia s-o faca la un pret bun, macar o suta-doua de credite. Trei, trebuia sa-si cumpere manusile din piele de dragon amerindian pe care si le dorise atat de mult.

Clipind, se trezi brusc din somnolenta care il stapanise pentru cateva secunde si facu un contact cu mintea lupului: simti cum acesta ii transmite niste senzatii de teama si gandurile cum acesta crede ca se va intampla ceva rau. Se oprira la fel de brusc precum Eolian facuse contact cu gandurile animalului inteligent si se uitara in jur.

Treisprezece caini destul de mari urlau si grohaiau, unul dintre ei avand o cicatrice mare pe frunte si altele pe piept si gat, dar si spate, iar majoritatea aveau halci de carne si piele atarnanda, aratand de fapt ca nu erau in viata. Lupul se dadu in spate, vizibil speriat, iar Eolian incorda arcul de metal, puse sageata umezita cu otrava in aceasta si tinti. Cainii se repezira brusc din toate partile, iar tanarul arunca sageata dupa sageata, ratandu-i. Se feri de cainele care sarise peste capul sau si aproape ca-si pierdu echilibrul cand lupul sari in spate si incepu sa fuga inspre munti.

Cainii latrau in urma lor si se aruncau inspre lup, incercand sa-l muste de picioare, dar acesta ii scalpa destul de repede cu ghearele, in timp ce Eolian scoase o alta sageata, nimerindu-l pe cel care se agatase de blana lupului si urca inspre el drept intre ochi. Uratul, cu jumatate din craniul rosu si crapat dezvelit, scoase un urlet sfasietor si isi dadu ochii descompusi peste cap, inainte ca acestia sa-i cada din cap, la fel ca si el, care se prabusi pe liderul haitei de caini tampiti.

Lupul se zbarli tot si continua sa fuga mai repede, maraind printre dinti si dand din coada, in timp ce Eolian era fortat sa sara pe spatele lupului, abia tinandu-se de zgarda rosie din piele a acestuia, reusind cu greu sa tina si arcul, si tolba tampit de grea.

- Hei, hei, hei! Inapoi, baiete, inapoi! Usurel!
- Termina, bodogani lupul. Tu nu ai decat optsprezece ani, ar trebui sa taci din gura in fata mea.
- Mda, facu Eolian, dandu-si ochii peste cap. Eu te-am salvat, nu uita, Sike Nah Veritas.
- Ce ti-e si tie, marai Sike Nah si isi lasa urechile in jos, continuand sa fuga.

Nu parea prea deranjat de atacul cainilor; stia de mult timp ca acestia se repezeau la oameni si chiar fusese muscat de unul, de gat, in timp ce se antrena pentru lupta. Nu-l vazuse si, ca de obicei, intrase in bucluc. Sike Nah il omorase repede, fara prea multa harmalaie, dar chiar si asa baiatul ramase bolnav o luna sau doua inainte de a putea sa se miste sau chiar sa isi foloseasca mainile. Otrava cainilor morti te paraliza pur si simplu, dar nu era mortala, decat daca aveai cainele inca agatat de rana.

Eolian lua tolba aproape goala si o puse din nou printre bagaje, apoi isi agata arcul de sine si se lasa cu spatele pe gatul lupului negru, privind asfintitul celor doi sori gemeni. Verdele cerului devenea din ce in ce mai pronuntat, in timp ce singura stea care orbita planeta in scop de luna rasarea, invartindu-se pe cer, din loc in loc, fara sa stea nici macar pentru cateva secunde. Verdele crud se extinse pe tot cerul, combinandu-se cu albastru si negru, devenind o pata uriasa, parca facuta inadins sa provoacea acea minune a lui Amazon.

Baiatul auzi zgomote indepartate si vazu cum un fulg alb se asternu pe mana sa intinsa catre cei, in chip de 'sprijin', si se topi aproape imediat. Frigul trimise valuri catre cei doi si Eolian simti cum carnea si pielea ii ingheata pana la oasele ce pareau pe punctul de a se sparge din cauza schimbarii bruste. Desigur, exagera. Scotocind printre bagaje, scoase haina de piele de dragon si o lasa din mana imediat, atunci cand oul rosu de gargui se rostogoli dintre solzii acesteia si cazu pe zapada.

- Stai putin, asteapta aici, spuse Eolian, tragand putin de zgarda rosie, din piele, a lupului.

Acesta se opri, putin nemultumit, in timp ce adolescentul sari, aproape prabusindu-se in zapada inghetata. Isi trase haina mai aproape de umeri si incepu sa fuga catre oul rosu, pantalonii fosnindu-i prin omatul depus pe pamant. Se apropie si mai mult si, cu mare grija, atinse incet oul de gargui, care se misca imperceptibil. Oftand usurat, il culese de pe jos si se apropie de Sike Nah, catarandu-se cu mare grija pe spatele acestuia si invelind oul din piatra in fularul gros care-l pregatise special pentru acesta. Puse puiul de gargui inchis in piatra rotunda printre restul de bagaje si provizii si isi indrepta atentia in alta parte.

Se intoarse de data aceasta catre gatul lupului, auzindu-l cum blesteama in soapta si simtind ingrijorarea din gandurile sale. Ridica din umeri si trase haina din nou mai aproape de corpul sau, tremurand cand materialul inca rece ii atinse pielea descoperita a bratelor. Trase fermoarul si se ridica mai sus pe spatele lui Sike Nah, privind poalele muntilor rosii, ce pareau sa straluceasca cu putere in noapte.

Ofta si incepu sa se joace cu coarda arcului, tragand-o si lasand sa plesneasca materialul solzos din care era confectionata geaca pe care el o indragea atat de mult. Murmura ceva ca pentru sine si incepu sa fredoneze la nimereala cantecele creeate de catre el, in timp ce se uita inspre cer, steaua acestuia fiind linistita, la mijlocul boltii verzui-negre. Zambi si isi indrepta atentia inspre muntii din fata sa, care pareau ca se apropie in timp ce lupul fugea. Eolian stia ca nu avea sa oboseasca prea devreme, asa ca isi lasa capul pe zgarda din piele rosie si isi inchise ochii, gandindu-se la mai multe lucruri in acelasi timp; la familia sa, la Rory, la casa, la dragoni si in acelasi timp statea cu un colt al mintii pe lup, fiind gata sa sara din starea de somnolenta daca acesta detecta vreun pericol.

Oul de gargui se foi putin, o crapatura ciudata aparand pe suprafata acestuia, dar fara sa se mareasca, rosul transformandu-se intr-un violet aprins si mai apoi intr-un verde neon. Eolian tresari, asculta pentru cateva secunde si apoi clatina din cap catre sine, tinandu-se strans de blana moale si neagra a lui Sike Nah. Reusi sa-si rezeme umarul de gatul lupului demonic, sa-si lase o parte a capului pe zgarda, in timp ce era sigur ca nu avea sa cada... Cel putin nu pentru ceva timp. Lasa somnul sa-l acopere, in timp ce noapte isi continua cursul obisnuit. Lupul respira greoi, fiind putin obosit dupa cei cativa kilometri strabatuti in galop, dar nu era prea dornic sa se dea batut.

Labele apasau pamantul cu putere, ghearele brazdau zapada si noroiul de dedesubt, iar pasarile ciudate se misca deasupra capului lui Sike Nah, care nu le dadea atentie. De ce ar fi facut acest lucru? In orice caz, nu erau prea importante, cel putin nu atunci, cand trebuia sa ajunga cat mai repede la Targ. Vroia si el sa mearga acasa, se saturase sa fie pe drumuri de cateva saptamani, era destul de obositor sa se transforme dintr-o marime in alta, dar era si mai si sa care un om si bagaje grele, parca erau munti. Se intreba pentru cateva secunde de ce plecase din familia sa, iar apoi scutura din cap. Familia sa erau doi oameni, Eolian si Rory, atat. Nimeni si nimic altceva.

Se opri brusc, mirosind aerul incet, apoi se grabi mai departe, oftand din toti rarunchii. Avea sa stie daca era vreo primejdie cu ajutorul labelor, sau cu ajutorul ochilor sau urechilor, si sa nu uite de miros! Nu trebuia sa se ingrijoreasca, nu, nu trebuia. Sentimentul stupid care-i punea stapanaire incet-incet pe minte era unul de o falsa siguranta, dar el nu stia asta. Reusi sa-si miste labele mai repede, fugind catre muntii care deveneau din ce in ce mai pronuntati. Putea deja sa observe gardurile argintii si pietrele aurii, dar nimic altceva. Nici tipenie de om, de caine sau de... zombie. Mort viu. Tremurand, scutura din nou din cap. Nu trebuia sa se ingrijoreze.

- Sike Nah? intreba Eolian, luandu-si mintea de pe a lupului.
- Mmm? raspunse demonul, fara sa-si mute privirea catre om.
- Esti sigur ca totul e in regula?
- Bineinteles. Vezi pe cineva atacandu-ne? intreba el si, inainte ca Eolian sa poata raspunde, continua: Desigur ca nu. Suntem in siguranta. Poti sa fii linistit.

Eolian dadu usor din cap si isi trecu din nou mana prin paru-i valvoi, privind aburii albi care se ridicau catre cer, respiratia sa transformata in aceasta 'ceata' umana. 'Ceata'. Il bufni rasul, dar se abtinu din a incepe sa rada ca si un nebun, privind urmele lasate in zapada de catre lup, iar apoi cerul si muntii. Nu erau prea departe, dar nici prea aproape. Erau chiar perfect, pe undeva la mijloc, dupa ce putea ghici el. Isi rezema din nou capul de zgarda rosie si isi inchise ochii pentru a doua oara, relaxandu-se. Trebuia sa doarma, macar putin.

Cand lumina soarelui incepu sa izvoreasca de la prima stea rosie, Eolian era deja treaz, desi parea sa nu fi dormit absolut deloc. Se simtea emotionat sa mearga in Targ, asa ca se tot juca cu geaca care era patata de noroi si peticita pe alocuri, tragand fermoarul in sus si in jos la fiecare cateva secunde. Privi imprejurul sau, murmurand prin ganduri lupului sa mearga mai incet si acesta facu intocmai, pasind incet si cu precautie printre ruinele stravechiului oras Amer, care fusese fondat de mult timp. Eolian se simtea cumva mic, o furnica mica intr-un Univers atat de mare, si acest sentiment persista atunci cand lupul incepu sa urce panta abrupta ce dadea inspre deschiderea larga a Targului.

Tinand strans zgarda lupului, incetand sa se mai joace, lua o expresie aproape solemna, serioasa, privind in jurul sau cu o scanteie de curiozitate in ochi. Dupa cum se gandise mai devreme, chiar nu fusese acolo niciodata si era cumva linistitor sa stie ca avea pe cineva cunoscut in apropierea sa: un lup demon, pe care-l stiuse de cand se nascuse si fusesera cei mai buni prieteni de atunci. Oftand, se indrepta si sari de pe lupul negru, care se uita la el cu o spranceana ridicata si atunci cand adolescentul dadu din cap, se schimonosi de durere, corpul sau schimbandu-si dimensiunea. Acum, era putin mai scund decat un cal, dar mult mai rezistent decat unul dintre animalele toante cu copite.

Eolian incerca sa-si imblanzeasca parul negru, dar nu reusi decat sa-l zbarleasca si mai mult, desi nu-i prea pasa. Putea trece drept un taran, un om de rand, iar asta era de bine. Trebuia doar sa scape de oul de gargui si asta era tot, nimic altceva: pa ou de gargui, pa responsabilitati sau asta era ceea ce doar el gandea.

Oul de gargui se misca putin in lacasul sau, iar crapatura se mari cu cativa milimetri si apoi totul inceta la fel de brusc. Eolian isi ciuli urechile, parand ca auzise fosnetul fularului, dar apoi scutura din cap, gandindu-se ca fusese doar un zgomot produt de pantalonii sau de haina sa. Pentru precautie, isi scoase arcul si puse o sageata in acesta, fara insa a-l incorda. Se repezi catre culmea dealului, impreuna cu lupul.

Cand ajunse la varf, se holba la multimea de culori si la explozia de sunete vesele si de cantece, la multitudinea de oameni si de creaturi extraterestre, la standurile decorate cat mai frumos, la firmele ce palpaiau in culori vesele. Nu se asteptase la asa ceva, dar era fericit ca gasise o atmosfera cat de cat optimista.

- Fara cadavre, murmura el.
- Fara cadavre, il imita lupul, inainte de a-l impinge cu botul inainte.

Eolian isi puse arcul din nou peste umar, zambind. Lupul se tinu dupa el cu urechile ciulite, in timp ce ghearele ii tacaneau pe pavaj; se opreau la fiecare pas, ba pentru a admira vitrinele magazinelor, ba pentru a intreba cat costau unele lucruri, ba pentru a lasa copii sa-l mangaie pe Sike Nah, care nu parea deranjat de acel lucru. Eolian clipi de cateva ori si apoi se avanta din nou in targ, cautand un spatiu liber pentru standul sau.

Gasi de cateva ori cateva rafturi libere in magazine, care insa erau rezervate pentru alti oameni sau creaturi sau erau goale, asteptand pentru marfa cumparata sau ca cineva sa cumpere marfa. Eolian vazu un stand darapanad cu coada ochiului si o lua la fuga inspre acesta, chiuind in mod prostesc, atragand diferite rasete voioase. Il chema pe Sike Nah langa el si ii scoase bagajele, apoi scotoci in acestea.

Scoase o stinghie, pe care erau cocotati trei canguri-elefanti, Yeesh'ka, si oul de gargui. Nu observa crapatura in timp ce-l aseza pe mai multe haine aruncate la intamplare si nici cand il acoperi din nou cu fularul; apoi, mai scoase un instrument ciudat, o combinatie dintr-o chitara si un pian, iar dupa aceea cateva carti jerpelite.

Sike Nah se ocupa de stand, ridicand o placa argintie si sufland peste aceasta, facand litere colorate in roz si albastru inchis sa apara brusc. O lipi de betele uriase ce erau deasupra capului lui Eolian, apoi arunca cateva carpe viu colorate pe langa stand cu ajutorul dintilor, si pe acesta si apoi se aseza pe labele din spate, privindu-si opera.

Eolian se aseza pe scaunul parasit, uitandu-se entuziasmat in jur. Se ridica brusc, amintindu-si de ceva, si ii vorbi lupului:

- Ai grija de stand.

Se intoarse pe calcaie si merse repede catre standul urias din mijlocul Targului, scotand banii de metal si de argint din buzunarele hainei peticite. Se ingramadi printre oameni si incepu sa se uite dupa o pereche de manusi, desi atentia ii fu atrasa mai ales de pietrele pretioase uriase, de catre Zaa'meshii amerindieni, niste papausi olandeze si felurite bile de carne putrezita.

Vazu si dragonii stransi intr-un tarc in apropiere si se indrepta catre acestia, vazand mai multe creaturi ciudate stranse langa acestia, incercand sa negocieze. Privi dragonii ce stateau inistiti, stransi unii in altii si acuperiti cu paturi groase, seile acestora fiind asezate pe gardul maroniu, acoperite de o pelicula fina de nea, care se ridica din cand in cand cu ajutorul vartejurilor protectoare aruncate peste pielea groasa. Erau mai multe tipuri de dragoni, unii erau albastrii, altii negri, altii verzi cu maro si cei mai multi albastri cu pete negre si gri, dar si cei verzi si cei rosii cu galben erau destul de multi. Privind cu atentie modelul solzilor, Eolian aproape ca se pierdu cu firea, parandu-i-se ca vazuse ochi privindu-l din acestea, maini si diferiti oameni capturati ce strigau.

Cand ii veni randul, baiatul scoase un teanc de bancnote groase din buzunar si le inmana creaturii cu doua capete, cerand cinci dragoni, iar aceasta ii inmana cinci lese de culori diferite, un sac de mancare si etichete cu numele fiecarui animal mistic. Gandindu-se ca va cumpara oile mai incolo, se intoarse pe calcaie si porni catre standul sau, cugetand daca sa se opreasca pentru a-si putea cumpara manusi si o haina noua.

*

Cand ajunse inapoi, soarele rasarise deja, iar luna aproape ca era nevazuta. Dragonii se foiau nelinistiti in timp ce Eolian lega lesele de stalpii de metal, strangand noduri puternice cu acestea, reusind sa nu se impleticeasca de somn cand pasi catre Sike Nah. Lupul isi misca putin capul si urechile i se indreptara inspre oul de gargui care se foi putin, dar el nu reusi sa auda nimic, sunetul fiind acoperit de pasii grabiti ai adolescentului pe zapada de cateva degete. Sike Nah scutura din cap si se feri cand Eolian se prabusi pe patura rosie pe care statea el, reusind sa nu fie turtit de acesta.

Al doilea soare rasari brusc, iar lumea fu invadata de o lumina puternica; oul rosi se rostogoli pe stand si apoi cazu de pe acesta brusc, spargandu-se la contactul cu pavajul descoperit de zapada, facandu-l pe Eolian sa sara in picioare, cu mana pe arc. Creatura mica si argintie sari in aer, dand din aripile sale de piatra si privindu-l pe adolescent cu solzul in chip de spranceana ridicat curios. Se indrepta inspre acesta, facandu-l sa se lase in jos cat de repede putea. Eolian plonja dupa creatura si isi inclesta mainile pe coada acesta, tragandu-l in jos. Lupul acoperi animalul cu patura plina de zapada, facandu-l sa stranute, iar adolescentul lega patura cu un snur lung, maroniu.

Gargului tipa ascutit, dar Eolian il prinse de cioc si ii indesa o bucata din patura in gura, facandu-l sa taca brusc. Lupul marai printre dinti si prinse patura, tragand-o catre bagaje si reusind s-o traga deasupra zapezii, trecand capatul paturii pe langa batul care sustinea placa standului, baiatul legand-o strans pe langa acesta. Oftand din greu, ambii se prabusira pe zapada, parand putin derutati de ceea ce tocmai se intamplase, parca nevenindu-le sa creada.

- Ce cauta animalul ala in bagajul tau? Marai lupul ca o intrebare, uitandu-se urat la Eolian, care-si dadu ochii peste cap.
- Rory mi l-a dat sa-l vand, si chiar planuiam sa fac asta daca tu erai putin mai atent! striga adolescentul, ridicandu-se de pe jos si scuturandu-si hainele.

Dragonii scoasera niste suente ascutite, dar el le ignora, intorcandu-se cu spatele inspre animalele mitice si tragandu-si manusile mai sus pe maini. Isi trecu degetele prin par in mod mecanic si se uita urat la Sike Nah, care-i intoarse privirea. Mai multi oameni se oprisera si se holbau la ei, curiosi, cei mai multi incercand sa atinga patura in care garguiul era invelit strans. Eolian isi dadu arcul jos de pe spate si il tinu in mana, incondandu-se, iar asta ii facu pe oameni sa se miste departe de acel loc.

Asezand arma pe zapada, Eolian trecu in revista articolele pe care le mai avea pe stand, apoi se gadi la ce sa faca cu garguiul. Nu se asteptase ca acesta sa eclozeze atat de brusc, dar nici nu prea-i venea sa creada ca se intamplase acel lucru chiar atunci. Poate visa. Se ciupi de brat si scoase un icnet infundat, apoi scutura din cap, varandu-si mainile in buzunarele hainei solzoase si peticite, tremurand. Era treaz, iar asta nu-i prea displacea. Oricum, nu-i placea sa aiba cosmaruri. Avusese deja foarte multe la viata sa.

Lupul se scutura brusc si isi inclesta falcile, scancind cand suflul metamorfozarii trecu prin corpul sau, facandu-l sa se transforme in forma sa obisnuita, mica, de lup normal. Avea el ochii de culori diferite, dar putea trece foarte usor drept unul normal, daca erau ignorate cicatricile de pe fata si corpul sau, pe care le capatase de la luptele cu diferitii caini pe care-i gasise si-i macelarise, desi nu scapase nevatamat. Eolian isi retrase gandurile din mintea lupului si reusi sa retraga si podul, acoperindu-l cu scaieti si ridicand ziduri groase in mintea sa. Ridica o mana si se rezema de un zid al unei pravalii din spatele standului, privind cerul albastru.

Garguiul se foi nelinistit iar Eolian se uita pe furis la patura, intalni ochii lupului si apoi privi in alta parte, putin rusinat de reactia sa de mai devreme. Sike nah era mult mai inteligent si mai batran decat el si stia mult mai multe, dar intr-un fel el avusese dreptate. Lupul trebuise sa fie atent cu oul, pentru ca stia deja ceea ce era acesta si putea la fel de bine si sa-l pazeasca, si sa vanda diverse lucruri. Pufnind, Eolian isi culese arcul de pe jos in timp ce se indrepta inspre dragoni si si-l puse pe spate, oprindu-se ca sa priveasca animalele ce pareau putin infricosate.

Clipind, ridica o mana si se indrepta inspre cel mai apropiat dintre cei cinci, care ingheta imediat, privind pamantul, cu urechile date pe spate si scancind. Eolian observa ranile din jurul botului si pieptului, dar nu spuse nimic, privind incruntat cum o dunga rosie si subtire se intinde de la coltul ochiului dragonului pana la umarul acestuia, un fel de rana care nu se cicatrizase insa. Zambind, incercand sa arate ca nu era rauvoitor si mangaie capul dragonului, care marai fericit si isi deschise ochii de chihlimbar. Se privira reciproc pentru cateva secunde, apoi Eolian se dadu in spate, murmurand ceva printre dinti.

O durere brusca a capului il facu sa tresara, insa nu spuse nimic, intalnind din nou privirea lupului, care parea ca mai avea putin si-l omora incet-incet. Cu grija si atentie, isi inchise ochii si destinse mintea, atingand gandurile furioase ale lupului, care-i urlara in cap:

' Ce naiba faci? Te-ar putea omori! '

Eolian se incrunta catre Sike Nah, cu ochii deschisi si se indrepta inspre acesta, trantindu-se brusc pe zapada moale cu un zgomot infundat. Isi dadu ochii peste cap pentru a nu stia el cata oara in acea zi si isi dadu capul pe spate, privind cerul albastru, pe care norii cenusii erau aruncati la intamplare, iar pete uriase, maro, aratau ca dragonii de stejar isi incepusera deja migrarea inspre munti, unde aveau sa stea pana la primavara. Scotand limba catre lup, Eolian ridica o mana plina de zapada si o planta drept in varful nasului lui Sike Nah.

Lupul urla si incepu sa sare in jur, stranutand de repetate randuri, aproape impiedicandu-se de ramasitele cojilor de ou, in timp ce Eolian chicotea. Sike Nah se opri si ii stranuta in fata, facandu-l sa sara in spate din pozitia sezuta in care era si sa-si stearga fata cu o mana. Mormaind printre dinti, Eolian plonja inspre Lup, prinzandu-l de zgarda si facandu-l si cada intr-un deal micut din zapada, improscand-o peste tot in jurul sau. Razand, adolescentul sari in picioare si incepu sa fuga in alta parte, dar se impiedica de o piatra si se rostogoli pe zapada, lovindu-se de stand cu un zgomot ascutit.

Patura cazu in capul lui Eolian, care dadu din maini ca un apucat, incercand sa arunce puiul de gargui afara din aceasta, pentru ca ii turtea capul cu foate multa forta si ii baga ghearele in ochi, dar nu putea. Garguiul, torcand multumit, sari in aer si isi desfacu aripile minuscuele, zburand catre Sike Nah, care nu se feri, ci doar il privi calm. Animalul de paitra se aseza pe capul lupului, incepand sa mestece o ureche de a sa, in timp ce coada i se misca inainte si inapoi, semn ca era fericit. Eolian ridica din sprancene, aruncand patura in alta parte si privind mirat scena din fata sa.

Sike Nah auzi un zgomot puternic si garguiul se facu nevazut; Eolian il observa zburand inspre Sud, dand din aripi, fericit, in timp ce arunca flacari peste tot in jurul sau, fara sa-i pese de urletele oamenilor si de creaturile care incercau sa-l prinda. Injurand printre dinti, adolescentul sari pe spatele lupului, care incepu sa alerge, nebagand in seama transformarea brusca a corpului sau. Tinandu-se de zgarda din piele rosie si aspra, Eolian se apleca in fata, privind punctul gri in fata sa si a lui Sike Nah, in timp ce era saltat in sus si in jos de catre fuga continua a lupului.

- La dreapta! striga Eolian, iar lupul se feri la timp de niste cai ce fugeau catre ei. La stranga! urla baiatul, smucind zgarda catre locul indicat de el, evitand carutele puse in miscare. SARI!

Lupul sari peste stand, aterizand la cativa centimetri de el si continuandu-si fuga. Eolian vazu cum garguiul se apropia de niste copaci uriasi si il indemna pe Sike Nah sa fuga mai repede, auzind zgomotoul produs de catre labele puternice care zdrobeau zapada. Se feri la timp de o piatra aruncata de un localnic si fu lovit in cap de o alta, iar sulite incepura sa fie aruncate de peste tot. Eolian isi scoase arcul de pe spate si cinci sageti si le indrepta inspre oameni, care se dadura inapoi in spate, vizibil speriati.

Satisfacut, Eolian tinit insprer gargulul, care insa se misca mult prea repede pentru a putea fi 'impuscat' de catre sageata, insa baiatul incerca. Ridica arcul mai mult, inchise un ochi, trase sageata si... zbarnaind, sageata trecu la milimetri de garguiul ce parea sa nu o fi observat. Injurand in soapta, Sike Nah coti brusc, evitand un copac, apoi isi continua fuga. Eolian lua o alta sageata neotravitoare, o trecu in arc si ii dadu drumul; aceasta musca din cer si strabatu norii cenusii pana la garguiul ce tintea vesel cu foc imprejur... se lovi de paitra si se franse in dpua, cazand brusc.

Lupul sari peste o movilita si se opri, mergand rapid pe varful prapastiei; un pod destul de mare pentru ca el sa poata trece se desfasura in fata sa, iar Eolian il impinse cu puterea gandului mai departe si acesta facu intocmai. Pasi precaut, apoi apasa o alta laba si apoi auzi un scartait: franghia se rupea, iar lemnul incepea sa se crape. Fara sa mai astepte ceva, Sike Nah o lua la fuga, fortandu-l pe Eolian sa se prinda de zgarda rosie si de blana sa. Placile incepura sa cada inaintea si in fata lor, iar lupul sari peste o groapa, insa gresi distanta si se agata cu ghearele de pamantul si noroiul acoperit cu zapada pe jumatate topita din fata sa.

Scancind, Sike Nah racai ghearele pe suprafata ce se dovedea a fi piatra dura, dar piciorul sau din spate gasi o crapatura in peretele de stanca si reusi sa se propulseze inainte, inainte ca ceva sau cineva sa-i apuce piciorul si sa-l traga in jos impreuna cu Eolian, care abia se mai tinea de blana acestuia. Lupul nu se mai putu tine bine si cazu in neantul gropii, rostogolindu-se in aer. Eolian fu fortat sa-i dea drumul zgarzii si cazu prin aer si el, langa lup. Strigand amandoi, se prabusira in neant.