09-12-2010, 03:30 PM
Ţin să le mulţumesc celor care-au avut bunăvoinţa de a comenta, înseamnă îngrozitor de mult pentru mine. xD
Făcând o paranteză, Corina, you're wrong. E bine spus Cogito, ergo sum - binecuvântat fie Internetul! -.
De asemenea, îţi mulţumesc pentru reply, apreciez efortul depus. And I love latin too.
Viziune
Orologiul
bătu
miezul nopţii.
Åži-i spun iubitei
că n-o iubesc,
c-aş vrea să plece,
ca să mă lase,
c-aş vrea să tacă,
c-aş vrea să piară,
şi-aş vrea să pier şi eu
cu ea,
căci nu-i Crăciun,
ÅŸi sunt nebun,
şi nu-i Crăciun ;
Îmbătrânesc...
- Filozofie!
Şi-i scriu pe-o coală,
îi scriu scrisoare,
în care-i zic
c-aş vrea să ningă,
să ningă iară eu să dorm,
că-s obosit
ÅŸi-s plictisit
să tot joc şah
cu-al meu destin ;
că delirez,
că n-o iubesc,
că-s prea bătrân,
c-aş vrea să mor ;
O, de-ar fi uÅŸor!...
- Femeie, tu,
să-mi dai înc-un Crăciun!
- Iubito, cât aş vrea să uit,
să nu mai ştiu
că-i prea târziu,
că o să mor,
că o să taci,
că o să pleci,
c-ai să mă laşi,
că te iubesc ;
ÃŽnnebunesc!
Şi-aş vrea Crăciunul
iar să vie.
- Ce ironie!...
- De ce?
mă-ntreabă ea
nedumerită.
- Nu ÅŸtiu!
îi răspund.
Să vie!...
Să vie!...
Să fiu!...
strigam eu
în somn -
sau în delir -,
căci nu mai ştiu...
Asta-i printre ultimele poezii scrise, prin intermediul căreia, într-un mod mai mult sau mai puţin surprinzător, am primit premiul I la un concurs de poezie, organizat de către domnii mei profesori de limba şi literatura română. xD
Orice comentariu e binevenit, exceptând desigur pupincurelile.
Făcând o paranteză, Corina, you're wrong. E bine spus Cogito, ergo sum - binecuvântat fie Internetul! -.
De asemenea, îţi mulţumesc pentru reply, apreciez efortul depus. And I love latin too.
Viziune
Orologiul
bătu
miezul nopţii.
Åži-i spun iubitei
că n-o iubesc,
c-aş vrea să plece,
ca să mă lase,
c-aş vrea să tacă,
c-aş vrea să piară,
şi-aş vrea să pier şi eu
cu ea,
căci nu-i Crăciun,
ÅŸi sunt nebun,
şi nu-i Crăciun ;
Îmbătrânesc...
- Filozofie!
Şi-i scriu pe-o coală,
îi scriu scrisoare,
în care-i zic
c-aş vrea să ningă,
să ningă iară eu să dorm,
că-s obosit
ÅŸi-s plictisit
să tot joc şah
cu-al meu destin ;
că delirez,
că n-o iubesc,
că-s prea bătrân,
c-aş vrea să mor ;
O, de-ar fi uÅŸor!...
- Femeie, tu,
să-mi dai înc-un Crăciun!
- Iubito, cât aş vrea să uit,
să nu mai ştiu
că-i prea târziu,
că o să mor,
că o să taci,
că o să pleci,
c-ai să mă laşi,
că te iubesc ;
ÃŽnnebunesc!
Şi-aş vrea Crăciunul
iar să vie.
- Ce ironie!...
- De ce?
mă-ntreabă ea
nedumerită.
- Nu ÅŸtiu!
îi răspund.
Să vie!...
Să vie!...
Să fiu!...
strigam eu
în somn -
sau în delir -,
căci nu mai ştiu...
Asta-i printre ultimele poezii scrise, prin intermediul căreia, într-un mod mai mult sau mai puţin surprinzător, am primit premiul I la un concurs de poezie, organizat de către domnii mei profesori de limba şi literatura română. xD
Orice comentariu e binevenit, exceptând desigur pupincurelile.
Edmond: [pauses, remembering what Fernand said when he asked why he betrayed him] It's complicated. Let's just say it's vengeance for the life that you stole from me.