Denying myself

[Child Of Sunset]

Tristetea clipei

Lacrimi ce cad singuratice ,
Amintiri ce dispar chinuite ,
Am crezut ca stii .
Am crezut ca vei fi
Doar tu de partea mea .
Frunze rasturnate de vant ,
Te-am strigat cu un singur gand .
Uite-te la mine inca o data
Adanc , staruitor , fara clipire
Visarea e mai aproape de sfarsire
Decat oricare din noi doi crede .
Singura , atat de singura
Incat ma sfasie .
Singura , atat de singura
Incat pare o fantezie .
E atat de rece aici
Nu ai niciun drept sa ma critici .
Nu intelegi ce inseamna
Nu vrei sa vezi cum ma cheama
Moartea insasi la ea .
Si ma voi duce
Pentru ca doar ea ma vrea .
Deschid usa , pasesc inainte
Nu-mi mai pasa de cuvinte .
Nu aud , nu vad , nu inteleg
Chiar daca asta este un sacrileg .
Dispari , esti doar o iluzie acum
Nu respira , nu conteaza oricum
Ce mi se intampla .
Iadul in sine
Face parte din mine .
Nimeni nu poate opri
Al vietii curs .
Nici macar tu , biet nenorocit ,
Ce ignori al intunericului clipocit .
Singura voi pasi
In al noptii necunoscut .
Mereu privind in fata ,
O sa uit de a mea viata .
Lucrurile pe care le-am crezut adevarate
Sunt acum doar o urma a sortii renegate .
Asa ca dispari acum
Iluzie deliranta din vant .
Asta va reprezenta doar ,
Fie ca vrei , fie ca nu vrei ,
Tristetea clipei .