Posibilitati [ By Little M and Savarina Ali ]

[Savarina Ali]

Am adus capitolul si scuze de intarziere ...
Multumiri pentru comentarii >:D<

Posibilitati capitolul 10
Edi:
După ce mi-am pus iubita în patul său moale, am plecat spre casă. Eram tensionat, foarte tensionat. Picăturile de ploie curgeau pe pervazul geamului neâcetat. Ștergătoarele se mișcau într-un ritm haotic. „Dacă dobitocul de Cristi crede că va scapa numai cu câțiva pumni se înșeală amarnic.” Îmi spun eu în gand. Am virat cu putere la dreapta volanul, auzind cum ceilalti șoferi mă tot înjurau. Mă durea fix în cot de înjurăturile lor. Am ajuns pe o cărare din padure. Semănau cu unele din șcenele acelea din filmele horror. Puștiul nebun ce încalcă toate semnele de averizare ce duc spre pădure. Într-o jumătate de oră eram în fața unei cabane din lemn masiv. Am oprit mașina și m-am dat jos. Am privit în jur sa vad dacă s-a schimbat ceva. Picăturile reci de ploie îmi cădeau pe trup, vrând să mă calmeze. Am apăsat pe clanța ușii, dar aceasta nu se deschidea. M-am dat câțiva pași în spate și m-am izbit cu putere in usa, facand-o sa se deschida. - Cioc! cioc! cioc ... Este cineva acasă? Întreb eu ironic. - Măi. Măi, măi ... uite pe cine avem noi aici ... marele Edward care crede că poate face orice pentru iubita lui, ce patetic ... aud o voce sarcastică care era a lui Cristi. Simt un obiect rece ce mă atinge la gât. „O lama de cutit...” îmi spun în gând. Pun mâna pe brațul ce era ațintit la gâtul meu. Printr-o mișcare rapidă îi întorc mâna la spate atacatorului. După cum mă așteptam, misteriosul meu asasin era nimeni altul decât Cristian. -Știam că vei veni după mine, îmi spuse acesta făcându-mă să râd. De ce râzi? Este o treabă seriosă aici, imi spuse acesta dea-dreptul revoltat. -Cum aș putea să nu râd când tu mă aștepți numai cu un cuțit. Dacă tot știai că vin de ce nu te-ai pregătit și tu mai bine? Îl intreb eu în batjocoră. Acesta începe să mă înjure dar eu nu îl bag în seamă, ceea ce îl deranjează și mai mult. Se îndreptă spre mine încercând să mă rănescă, ceea ce este penal din punctul meu de vedere. Eu mă dau din calea sa și acesta se duce direct într-o măsuță de sticlă și reușește să se taie destul de serios. După încă o serie de câțiva pumni decid să îl las în pace, deoarece era inconștient deja. Plec de la cabană, mult mai nervos decât eram când am venit. Furtuna se întețise de cum era înainte. Nu mai țineam cont de viteza pe care o aveam. Era cu mult peste limita normală. Aveam șansa să intru la închisoare foarte, foarte ușor. Mâna stângă îmi sângera cu putere dar nu îmi păsa foarte mult. În scurt timp am ajuns în fața blocului meu. M-am dat jos din mașină și am urcat până la etajul patru al blocului. Deschid ușa masivă din lemn și intru în apartamet ducându-mă spre baie pentru a imi desinfecta tăietura de cuțit. După ce termin ce aveam de facut am intrat în camera mea punându-mi pe mine doar o pereche de boxeri negrii. M-am trântit în pat privind tavanul alb. Stăteam și mă gândeam la tot ce s-a petrecut în această zi. - Of!Of!Of, Mia scumpa mea, cum de reușești tu mereu să te pui cu situații de genul ăsta? ma întreb eu apoi pun capul pe pernă adormind cu greu, gândindu-mă la ce se mai poate întâmpla. [center]***A doua dimineață la ora șase*** [/center] Bip... Bip ... Biiiiiiip .... Poccc Se aude ceasul cum se ciocnește de peretele din fața patului. „ Îmi pare rău ceasule, dar nu vreau să ma trezesc azi.” Spun eu punând capul înapoi pe pernă, adormind. [center]***Peste doua ore*** [/center] Ding – Dong, Ding – Dong ... Mă ridic nervos din pat indreptându-mă spre ușa de la intrare. Eram tare curios să văd cui îi este prea bine cu fața frumoasă –aveam degând să îi fac norocosului un permanent- intr-o dimineață numai bună pentru somnul bine meritat după o ploaie zdravănă. Când deschid ușa rămân mască privind înainte. Ochelarii negrii, șapca cu alb și negru, cămașa albastră cu negru, și câteva insigne pe la umeri împreună cu gradul, pantalonii de stofă neagră, cureaua prevăzută cu tocul de pistol, bastonul, șpreiul paralizant și stația ... –numai probleme- imi spun eu oarecum liniștit. Și eu mă uimeam cu calmul meu. Polițistul își dă ochelarii jos uitându-se la mine ciudat. Nu îmi dădusem seama exact de ce, până când mi-a căzut fisa și m-am înroșit usor la față. „Am uitat că sunt doar în boxeri” îmi spun în gând. Îi fac semn să intre și eu mă duc rapid în dormitor ca să mă schimb. În lipsa mea polițistul a intrat în sufragerie și a început să inspecteze camera. Privirea îi rămăsese ațintită asupra unui tablou ce era întors cu fața la perete. În acea poză eram eu, tata, mama și fratele meu mai mare. De când eram mic mi-am urât familia, dar inima nu m-a lăsat să arunc toate pozele cu ei. Mai ales cele unde ne prefăceam./ că eram „ o familie fericită”. Pe drum –spre dormitor - mă întrebam de ce oare a veit la mine, nu puteam să îmi dau seama. Oare era din cauza lui Cristi? Dobitocul ăla vrea să o pațească mai rău și nu știe cum? Aceste întrebări îmi umblau în minte, în timp ce îmi puneam pe mine o pereche de blugi și un tricou negru.