Misterele unei prieteni

[ohaio_angel]

Poate ca orele au trecut,insa nu toti au iesit.Doi au ramas calmi uitand de conflictul de acum cateva minute.Doar priveau pe fereastra ingandurati de lumea de afara.Privind cum omenirea se distruge pe ea insasi fara niciun rost.Nu dura mult ca unul dintre ei re ridica sa iasa afara, dar celalat il observa si adauga:
-Incidentul...sa presupunem ca nu s-a intamplat.
-Oricum nu mai conteaza si nu tin pica.spune Alex calm intorcand capul spre el, iar apoi iesind
Yuri nu prea baga in seama cuvintele lui pentru ca singuratatea in care era nu il facea sa se simta mai bine.Poate sa razi mereu, sa zamesti si sa te faci de ras este doar un mod de ati face prieteni,dar niciodata unul adevarat;pe care sa te poti baza.Si poate prin comportamentul lui cald putea gasi unul.Insa asta era doar o presupunere,ca poata gasi cea ce cauta.Orele trecura, se facu seara si in sfarsit Yuri pleca spre un drum lung intunecat si uitat din cauza nopti.
Mergand linistit aude zogomote a unor golani ce pareau a cere socoteala unui baiat.Curios se indreapta tiptil spre galagie unde se ascunde sa poata auzi ce spun.Trase cu ochiul sa vada cine este agresat.Fata ii era cunoscuta, era baiatul cu care a avut un conflict cu cateva ore in urma.Era la fel de calm ca la scoala e ca si cum nimic nu iar pasa.De acea si golani erau tot mai agitati si aveau un vocabular colorat la adresa lui.Unul dinre ei isi pierde cumpatul si incearca sa il loveasca,dar nu face decat sa se ferasca si sa o incaseze el.Ceilalti incep sa dea si ei,atunci Yuri iese si il ajuta.In timp ce se luptau Alex spune:
-De ce te bagi?Nu e treaba ta oricum!
-Pai, eram prin preajma si nu puteam sa te las sa te distrezi doar tu.spune Yuri
-Ce ti se pare distractiv?atunci primi un pumn direct in fata si cazu jos.
Yuri observa si se duse direct la el si il ajuta sa se ridice.Acesta nu ii accepta ajutorul ci il lovi si pe el,apoi spuse:
-Veziti de traba si nu te mai baga!
-Imi pare rau, dar nu ascult ordine de la tine!adauga Yuri rastindu-se putin la el.
In acel moment se aude o masina de politie, iar golani se ridica de jos si fugira; atunci Alex il ia de brat pe Yuri si incep si ei sa alerge sa scape de politisti.Fugira destul ca politisti sa nu le ia urma.Gafaind Yuri spune:
-Mersi!
-Pentru ce?!inreba mirat Alex,gafaind si el.
-Vino sa iti fac cinste cu un suc.spune Yuri nebagand in seama mirarea lui Alex.
Yuri merse pana la un magazin din apropiere si lua doua sucuri in graba.Cand iesi Alex nu mai era, atunci Yuri se grabi sa il gaseasca insa era de negasit.Se dadu batut si o lua spre casa dejamagit.In drum il vede pe Alex intr-un parculet, nu departe, stand pe un leagan.Yuri isi recapata speranta si alerga spre el.Mai avea putin pana ajungea la el, dar ii obseva privirea trista.Parea a fi cufundat intr-un ecou din care nu se putea trezi, atunci pana si amintirile copilariei lui i se strecurara prin minte, insa nu lasa trecutul sa ii mai tulbure mintea ci prinse curaj si se duse la el.Cand ajunse ii intinde sucul; acesta ridica privirea din pamant si adauga:
-Esti ca o lipitoare! spune zambind luand sucul din mana lui.
-Poate!spune Yuri asezandu-se si el pe leaganul de alaturi.
Liniste.Nici unul nu scotea un sunet, se auzea doar scartaitul leaganului cand se balansau.Yuri isi lasa capul pe spate inchizand ochii lasand vantul sa treaca prin parul lui, apoi ii deschise si privi stelele de pe cer.Zambind amitindu-si de lucruri frumose spuse:
-Stelele, oare ele iti aduc zambetul?
Alex il privi mirat de ce spusese.Intalnindu-i privirea calda se inroseste in obraji, deoarece nu mai intalnise un om care sa aiba acea privire.Atunci si el ridica capul spre cer si incearca sa raspunda interbari:
-Nu mai spune prosti.Cum o stea sa iti aduca zambetul?!Stelele sunt corpuri ceresti.
-Nu ma refeream la stelele de pe cer ci mai degraba la o persona.La cineva care ti-a fost darg, iar acum nu mai este.spune Yuri cu ochii inlacrimati.
-Da chiar stiu...si eu am avut pe cineva drag, insa acum cred ca a si uitat ca exist.Acum singur fara niciun rost.
-Hmm...e grea singuratatea, iar pe zi ce trece inima iti e tot mai rece.continua Yuri cuprins de ganduri intunecate
-Si cum se face ca tot timpul esti vesel?il intreaba Alex in timp ce isi bea din suc
-Obisnuinta!...spune ridicandu-se si plecand spre casa.