Ce a fost...nu va mai fi !

[Moon princess]

Multumesc tuturor pentru comenatrii. :* Iata ca vin cu partea a doua a capitolului 2. Lectura placuta!




Cap. 2- Ah, ce mult timp a trecut! partea a 2-a



Raman inntepenita precum un stalp uitandu-ma catre strain. Ce intentii are? Numai gandul ca as putea fi rapita ma ingrozeste.
Barbatul, inalt si bine facut, intr-un costum negru elegant se apropie amenintator. Ma dau un pas in spate de frica. <Ce e cu el?Ce vrea? Si, la ce s-a referit cand a spus "pozele lui" ? Ne cunoastem si nu stiu eu? >
Il vad apropiindu-se alene cu un buchet de trandafiri rozi in mana. De ce sa ma tot sperii atat? Poate e doar un fan ce doreste un prapadit de autograf.
Ma uit atenta la el, si ce sa vezi? Mi-e cunoscuta persoana aceasta, probabil trebuie sa fie vreo ruda. Continui s-o privesc pe aceasta persoana suspicios. Aceeasi intrebare imi staruie in minte: < cine e? >
Deodata ma luminez la fata recunoscund-o, si-i sar in gat de fericire. Nu pot sa cred ca a venit la concert! Lui niciodata nu i-au placut concertele, dar totusi, cum de avenit tocmai la al meu?
E un adevarat miracol sa ne intalnim astfel!
- Ah, Itachi! De cand nu ne-am mai vazut! , si-l sarut tandru pe obraz, contuind sa-l imbratisez sufocant de tare. Cat de mult ma bucur sa te vad!
-Mmmm...stii...mm, incerca sa spuna ceva, dar neintelegand ce anume. De fapt nici nu prea ma interesa, ceea ce ma intesa era faptul ca era din nou cu mine dupa atatia ani. Ma simteam
plina pe dinauntru dupa atatia ani de goliciune sufletesca. Era din nou cu mine.
- Da, ce este? il intreb absenta neclintindu-mi pozitia.
- Nu...mai...am...aer! izbuti intr-un final sa zica.
- Oh,imi pare rau! spun acestea dupa care il eliberez din inchisoarea stransorii, rosind puternic in obraji.
< Imi pare asa rau! De fericire eram sa-l sufoc. De fapt, chiar asta am facut! >
Tanara se uita cu parere de rau la baiat dar in acelasi timp era si fericita din pricina faptului ca in sfarsit il vazuse dupa atatia ani de singuratate.
Tanarul isi masa usor gatul incercand sa mai traga putin aer. Zambea, in pofida situatiei in care se aflase. Isi dadu seama ca vechea prietena nu o facuse intentionat. Dimpotriva i-a dat
multe de gandit. In mintea lui mii de intrebari se nasteau facandu-l din ce in ce mai confuz. < Chiar si dupa atata timp ea...sau poate doar ma insel singur? Oare a fost doar un simplu gest de amicie? >
Dar in cealalta jumatate a inimii era bucuros la gandul ca tanara mai avea sentimente fata de el, cel putin de amicie. Se uita atent la rozalie in timp ce-i inmana buchetul de trandafiri insotit de multe felicitari.
< Ce s-a schimbat! Parca mai ieri ne jucam prin gradina si cantam veseli ca vine vacanta! Iar acum: Iat-o! E o femeie in toata regula, nu mai e aceeasi fetita ce-mi cerea ajutorul in necaz.
S-a schimbat. >
Acum era o tanara frumoasa, cu linii fine, lasand un aer de platitudine feminina sa le invaluie ochii curiosilor. Era aceeasi fata cu gesturi familiare si tandre de alta data. Insa, partea aceea fascinanta, imprevizibila, dinamica si inocenta a copilei nu se schimbase.
Ea a fost singura fata cu care s-a putut intelege. Pentru el, rozalia afost prima sa iubire. Primul sarut, prima atingere, primul <te iubesc!> , a fost intre ei doi. Primul firicel de iubire a luat nastere intre ei. Chiar daca pe atunci erau o manuta de oameni si au luat totul ce pe o joaca de copii, acest lucru le-a marcat copilaria. Tot timpul cand isi aduceau aminte de copilarie isi aduceau aminte de acele vremuri linistite plina de acea dragoste infinita.
Tanarului brunet insa, sentimentele-i de demult nu i se schimbasera fata de tanara cantareata. Dimpotriva, ele cresteau pe zi ce treceau. Nimeni nu mai era ca ea si nimeni nu o va putea inlocui.
E unica fiinta ce o poate iubi, de care se poate apropia.
O lacrima i se prelinse pe obrazul infierbantat. Era asa fericit ca in sfarsit dupa atatia ani a reusit sa o intalneasca, sa o regaseasca. Avea atatea sa-i spuna. Dorea sa fie numai cu ea, doar ei doi, in intimitate. O iubea.
Tanara continua sa-l priveasca intrebatoare, pana cand acesta a luat-o de mana tragand-o spre masina.
Fata nu stia ce se intampla de e deodata asa serios. < Poate e nervos din cauza incidentului de mai devreme. Ar fi mai bine sa-mi cer iertare. >
Vru sa-i spuna dar se razgandi apoi vazandu-i fata incruntata apasand fara frica acceleratia. Plecara ca vantul de pe loc, lasand praful sa-si faca dansul intr-un cerc al ielelor.
Rozalia incepu a se panica, dar ca prin minune prinse puterea de-al intreba ce sa intamplat de conduce ca un nebun. Brunetulcontinua sa priveasca tinta inainte de parca nici n-ar fi auzit-o.
- Ai prieten? intreba mai serios ca niciodata.

< Poftim?! Cum adica daca am prieten? Nici zece minute n-au trecut de cand ne-am intalnit dupa atatia ani, si deja el ma intreaba daca am prieten? >
Brunetul accelera pe secunda ce trecea. In mintea sa era o invalmaseala de nedescris. Dorea raspuns la toate intrebarile, dar nu veneau. Era prea devreme pentru a primi raspuns la ele chiar daca el nu stia acest lucru. Stranse puternic volanul in maini, tragand brusc pe dreapta apasand nebunesc de tare pe frana.
Fata era din ce in ce mai ingrijorata de starea baiatului, intreband-ul inca o data daca e bine. Urmara cateva secunde de liniste din partea tanarului. Sakura nu mai intelegea nimic, se uita la el si-i venea sa planga.
< De ce-a facut asta? A incercat sa ne omoare? Ce e cu el? Ce e cu tine, Itachi? >
- Sakura, eu, incerca sa prinda un pic de curaj. Of! Imi pare nespus de rau! Am vrut doar sa te intreb daca ti-ar face placere sa luam cina impreuna, lasand capul in jos de rusine. Nu putea sa-i spuna acum, era prea devreme. Nu dorea ca acel firicel de iubire din inima fetei sa se rupa din cauza nerabdarii sale.
< Nu s-a schimbat deloc. E acelasi Itachi pe care il stiu de cand eram o mogaldeata. Vorbaret, dar in acelasi timp timid cand vine vorba despre subiecte mai delicate ca acesta. E un sufletist, stiu asta forte bine. Pentru mine a ramas la fel de zambaret si simpatic, acel baiat ce-mi lua apararea in fata elevilor mai mari. Era protectorul meu. A avut mereu grija de mine. De aceea tin la el. Mi-e mai mult decat acel frate, pe care nu l-am avut niciodata. Am avut o relatie speciala cu el, mai mult decat o simpla prietenie, si nu-mi pare rau de alegerea facuta. >
Ma apropii de el, si-l privesc indelung. Chipul suparat il tradeaza. Crede ca o sa-l refuz? Stie ca nu as face asta niciodata.
Zambesc, dupa care il intreb de ce mai stam aici si nu plecam, spunadu-i ca-mi este o foame de lup. Isi intoarce fata catre a mea si ma priveste imprevizibil. Isi da centura la o parte, si se pune deasupra mea continuind sa ma priveasca buimac. Nici nu apuc sa zic ceva ca intr-o fractiune de secunda sunt intrerupta de un sarut misterios, pasional. Luata prin surprindere nici nu stiu cum sa reactionez, sa-i raspund sau sa-l indepartez. Nu as vrea sa-l ranesc, si plus de asta, intotdeauna l-am iubit mai mult decat pe oricare baiat pe care l-as fi indragit. Fara sa-mi dau seama ii raspund involuntar sarutului. Atat de dulce ca n-as fi vrut sa se termine niciodata. Ma strangea strans in brate de parca n-ar fi vrut sa-mi dea drumul niciodata, sa ramana pe veci cu mine. Eu ii raspundeam strangand in pumni camasa lui, incercand sa-i inlatur sacoul negru de pe umerii incordati tragandu-l mai aproape de mine.

Prin minte incepura ai trece clipe din copilarie cu ei doi cand se jucau in gradina si se priveau in ochi, primul lor contact vizual al iubirii nepatrunse.


***
< -Itachi, chiar vrei sa facem asta? pentru ca eu nu sunt sigura.
- Stai linistita, totul e sub control.
- Esti sigur? intreba fata suspicioasa, si-l lasa sa se apropie amenintator de aproape de buzele-i mici, firave, pana ce-si unira buzele intr-un sarut scurt miraculos de dulce, ce le patrunse in inina si minte pe vesnicie. >
***

Deschise ochii dupa micuta visare constatand ca sarutul s-a sfarsit. Parca totul fusese un vis ce se sfarsi pe nesimtite. Dar ce pacat ca se sfarsise.
Se da cu grija de pe mine lasandu-ma sa-mi asez rochia deranjata, mulata, de-un alb imaculat.
Continua sa priveasca inainte spre strada ce luceste sub clar de luna. Porneste motorul dupa care pleaca din nou in goana la fel ca inainte, dar de data aceasta probabil de fericire, pornind spre
restaurantul ce ne va umple seara instelata.
- E o seara atat de linistita, ca nici vantul n-are curaj sa bata! spun privind minunata peisajul ce ne inconjura.

cam asta a fost ...sper sa va placa :* astept pareri