You can`t fight without getting hurt

[Dark Blue]

Hello!
Innocent~Devil , ma bucur ca ai trecut pe aici, si sa stii ca comentariul tau inseamna destul de mult. Poate nu esti tu cine stie ce scriitoare, desi nu stiu de ce crezi asta, dar cu siguranta esti mai buna decat mine. ;)
Si...m-am gandit ca in continuare sa scriu acest fic la pers. a III-a, deoarece voiam sa fac ceva mai ...ciudat, si cu pers. I nu prea as fi putut.
So...here`s cap II, I hope you like it >:D<


Cap. II

Mergeau grabiti pe strazile aproape pustii ale orasului, imbratisati s-ar putea spune, insa daca priveai mai atent puteai zari micile cristale rosiatice care cadeau in urma fetei cu ochii verzi si ca mainile protectoare ale baiatului cu par de onix incercau sa o incalzeasca pe fata si sa-i aline durerea pricinuita de acea rana. Ploaia se oprise, insa trotuarele erau pline de baltoace cu apa murdara in care ei paseau incet, incercand in zadar sa nu se ude. Intr-un sfarsit cei doi au ajuns in fata casei rozaliei, pasind pe aleea plina de frunze uscate si petale de trandafir cazute din minunatele flori care odata impodobeau curtea. Acestia pasesc incet in curte, indreptandu-se spre casa rozaliei.

Sakura se desprinse usor de colegul ei atunci cand ajunsesera in fata usii mari de lemn, pregatindu-se pentru ceea ce urma sa o intampine acasa. Rasufla adanc, apoi pasi hotarata in casa, indemnandu-l pe Sasuke sa faca acelasi lucru. Pasi grabiti se auzeau de la etaj, apoi pe scari, si intr-un final langa cei doi apare o femeie de vreo patruzeci de ani, cu parul roz ca si Sakura si cu ochii verzi ca si ai ei, plini de ingrijorare.

-Sakura, ce ai patit? intreba aceasta luand in mana ei calda mana ranita a ficei ei.

-Uhm...nimic, am cazut doar, nu e nimc grav, mama. O sa ma pansez imediat si o sa fie totul bine, spuse ea zambind rugator.

-Nu, nu o sa fie bine, m-am saturat, Sakura, pana aici! Nu o sa mai mergi la tampeniile alea de cursuri, si nici sa nu te gandesti sa participi la campionat, domnisoara!

-Dar, mama, am cazut doar. A fost doar un acccident care i se putea intampla oricui, ce legatura are cu campionatul?

-Draga mea, stii foarte bine ce vreau sa spun, si stii parerea mea despre asta, asa ca nu mai incerca, am spus nu! Femeia isi lua privirea de la rana neobisnuita a ficei ei, voind sa inchida usa, insa dadu cu ochii de colegul amabil care ii insoti fica pana acasa. Sasuke, spuse aceasta, intra te rog! Brunetul care pana acum ramase impietrit in pragul usii se indrepta automat spre canapeaua mare din living, asezandu-se in liniste, in timp ce Sakura se indrepta spre camera ei.

-Imi pare rau ca ai fost nevoit sa vii pana aici, probabil ca aveai o multime de alte lucruri de facut, spuse Nayumi, aducandu-i un pahar cu ceai cald si niste fursecuri.

-Nu e nici o problema, doamna. Am facut doar ceea ce ar fi facut orice alt coleg de-al meu. Am doar o intrebare.

-Sigur, scumpule, orice, raspunse zambind.

-De unde ma cunoasteti?

-Eu si mama ta suntem colege de serviciu, ne intalnim aproape tot timpul pe la spital, si mi-a povestit multe despre tine. Ah, acum ca vorbeam de asta, eu ar trebui sa plec, tura mea o sa inceapa in douazeci de minute. Daca vrei poti sa mai ramai cu Sakura, imediat o sa ajunga cineva care sa aiba grija de ea, nu poti sa o lasi niciodata singura.

-D-da, cred ca o sa mai stau putin. Baiatul insa ramase pe canapea, privind cana cu ceai care i se odihnea in mana. Dupa cateva minute pe care Nayumi le petrecuse in bucatarie, vorbind la telefon, se intoarse agitata in living.

-Se pare ca Ryo, cea care trebuia sa stea ce Sakura este plecata... o sa trebuiasca sa o iau cu mine.

-Daca vreti raman eu cu ea, doamna, spuse Sasuke involuntar mai apoi el insusi fiind uimit de cele spuse. Femeia ofta.

-In conditii normale nu as accepta nici in ruptul capului lucrul asta, insa avand in vedere cele intamplate o sa fiu nevoita sa accept. Nu uita, insa, un lucru: Sa nu o lasi sa iasa din casa, este foarte important.

Sasuke se indeparta, indreptandu-se spre camera colegei lui, lasand-o pe doamna Haruno sa se pregateasca pentru serviciu. Nu stia de ce se oferise, nu stia de ce nu se enervase atunci cand mama ei acceptase, nu stia de ce mai ramane, stiind ca ar putea agasi oricand o scuza si sa plece de acolo. Urma sa piarda un antrenament, prima data dupa cativa ani, si de ce? Ca sa faca pe dadaca.

-Sensei o sa ma omoare, se auzi din camera in care se afla rozalia, nu pot sa lipsesc nici macar o zi. In plus, mama are de gand sa nu ma mai lase sa particip la campionat. Ce pot sa fac, Hina?
Vorbea la telefon. Sasuke nu voia sa asculte, asa cum facea de obicei fratele sau, asa ca batu incet si apoi intra, vazand-o pe rozalie intinsa pe pat, cu telefonul inchis, pe noptiera.
-Scuze, vorbeai cu cineva? I se parea prea ciudat, nu putea sa inchida telefonul atat de repede si sa il puna pe noptiera...atunci cu cine vorbise?

-Nu, cred ca ti-ai imaginat doar. Multumesc ca m-ai ajutat si ca ai venit cu mine pana acasa, dar cred ca ma descurc de acum incolo.

-De fapt, cea care trebuia sa stea cu tine nu poate sa vina, asa ca eu sunt noua ta dadaca.

-Ce? Nu, nu se poate! Pot sa raman si singura. Ar fi continuat, pana cand acesta ar fi renuntat si ar fi lasat-o singura, insa mama ei i-a intrerupt planul.

-Scumpo, eu plec. Ryo e plecat asa ca Sasuke o sa stea cu tina pana ma intorc, bine? Fata isi intoarse privirea, evitandu-si mama. Haide, Sakura, intelege-ma! Au trecut trei ani de cand continui sa vii acasa plina de zgarieturi, ce mama as fi eu daca te-as lasa sa continui?

-Una care isi intelege fica, raspunse aceasta rece dupa care iesi pe balcon. Trebuia sa inteleaga ca acest lucru era mult prea important pentru ea, si ca orice ar face nu o va putea opri, trebuia sa inteleaga ca loviturile pe care le primea zi de zi erau nimic fata de ceea ce ar fi putut pati daca se oprea acum.

-Succes, Sasuke, spuse Nayumi oftand. Sper sa o faci sa inteleaga. Baiatul ramase privind in gol inspre balcon, unde rozalia statea pe un scaun de lemn, in timp ce mama acesteia pleca. Isi aduse aminte de ceea ce spusese Sakura atunci cand voia sa intre in camera: "Sensei o sa ma omoare" . La cine se referea? Si ce erau acele cursuri cu care mama ei nu era de acord? In orice caz, si senseiul lui o sa il omoare. Ii spunea in continuu de cateva luni ca urmeaza sa participe la ceva important, si de atunci se antrenau din greu, fara pauze lungi asa cum obisnuiau pana atunci. Spera ca va scapa cu bine din asta si ca o sa treaca cu bine peste acea competitie.

Intre timp, in fata unei cladiri uriase cu ziduri mari si groase, un baiat cu parul blond ca si razele dulci ale soarelui se plimba de colo-colo nervos. Acum cateva minute primise un telefon de la Sasuke care ii spunea ca nu poate sa ajunga azi la antrenamente...dar unde erau ceilalti? Stia ca senseiul sau obisnuia sa intarzie, dar Neji? Lui Chiar nu ii statea in fire sa intarzie. Erau mult prea aproape de acel concurs, trebuiau sa profite de fiecare minut se sa se antreneze, si ei ce faceau? Sasuke isi pierdea timpul cu o colega de care nu auzise in viata lui, senseiul continua sa intarzie fara motiv, si Neji...dracu mai stia pe unde era Neji. Enervat, Naruto se hotara sa ii adune el insusi pe toti, dar cu cine sa inceapa? Pe Sasuke nu stia unde sa il gaseasca deoarece nu stia unde loocuieste acea colega de care nici el nu auzise, pe sensei nu stia de pe unde sa il mai culeaga, deoarece de fiecare data gasea o miciuna de o suta de ori mai diferita decat prima, asa ca singurul ramane era... Neji. Se indrepta hotarat spre casa acestuia, sperand ca o sa reuseasca sa il tarasca la antrenamente macar pe el, ca sa aiba pe cine sa bata. Habar nu avea ca acasa la prietenul sau o sa gaseasca ceva mult mai important decat ceea ce credea el.