24-11-2010, 10:30 PM
Buna seara! Nu cred ca o sa fac dublu post avand in vedere ca a trecut cevaaaaaaaaaaa timp de cand n-am mai postat la fic asa ca.... cred ca o sa ramana asa. Multumesc pentru.... niciun comentariu.....:zuppy03: anyway.... nu ma supar ca nu a comentat nimeni dar asta e ^_^. So.... fara alte comentarii....next:
P.s: Am editat primul post si sper sa va placa editura, am editat primul capitol din acest fic si i-am adaugat mai multa descriere, sa stiti ca nu e nevoie sa-l cititi dar va anunt ca nu am schimbat absolut nimic din poveste, doar am adaugat descriere, toate se intampla asa cum s-au intamplat in acelasi capitol, asa ca....fara griji ^_^. Aaaa.... si are si o introducere acum, sper sa va placa^_^
Cap.16
Nu voi intreba ce se intampla ci doar cine sunt!
Razele calde de lumina incercau sa treaca prin norii grosi pentru a lumina incaperea prin fereastra fara geam, vantul adia usor jucandu-se cu parul negru al lui Yuuki. Linistea somnului se lasase in intreaga incapere, pe ambele fete. Nimeni nu le deranjase pana dimineata, nestiind ce se intamplase in camera lor, de fereastra sparta sau de Alex, decat o singura persoana ce se lasase invinsa intr-un final,cazand in adancurile somnului. Bruneta adormise in locul unde ramase peste noapte, in genunchi, langa patul lui Aime, tinandu-si de mana prietena sperand ca intr-o zi nu v-a mai exista aceasta imensa bariera intre ele doua. O mana fina isi lasa mangaierea pe capul acesteia dar fara sa o trezeasca, se multumea doar cu faptul sa o priveasca si sa isi puna intrebari. Ochii caprui ai satenei privira pe fereastra, lumina soarelui ce devenea din ce in ce mai intensa cu fiecare minut dar din pacate fiind o lumina difuza, ce nu putea incalzii frigul lasat intre oameni din cauza norilor desi ce isi lasara umbrelele deasupra orasului.
Se ajuta de brate ca sa se ridice in fund, casca profund ducandu-si mana la gura, somnul trecandu-i usor. Incerca sa-si aminteasca ce se intamplase noaptea trecuta, noaptea cea adevarata. Se gandea ca ar fii o posibilitate ca lesinul si visul sa fie opera lui Alex, trase concluzia asta din faptul ca Yuuki inca mai era langa ea, in carne si oase. Se dadu jos din pat, atingand cu picioarele goale gresia ¨inghetata¨. Isi scoase din bratul drept perfuzia, se indrepta spre fereastra vazand cum perdelele se lasau in bataia vantului, se oprii in fata ei, ridicand capul incat sa priveasca in zare, isi dadu seama ca era la un etaj foarte inalt insa nu ii pasa, pur si simplu ignora, defapt nici nu bagase prea mult de seama. Inchise ochii si trase profund aer in piept, simtind cum oxigenul este retinut in plamanii ei, lasandu-l apoi sa iasa incet insa in forma de dioxid de carbon. Privii in jos, observa ca in piciorul ei avea o mica taietura, se lasa pe vine si privii cu atentie. In stratul ei subtire de piele se infipse o bucatica de ciob, ce ramasese pe podea dupa ce geamul se facuse mii de bucatele. O scoase fara sa clipeasca, ridicandu-se in picioare si privind cu atentie ciobul pe care se aflau firicele de sange, sangele ei. Il ridica incat sa-l poata observa mai cu atentie, isi privii mana stanga si fara sa stea pe ganduri il trecu peste pielea finuta, facand o mica adancitura alaturi de cicatricile lasate din prima noapte, lasand un fir de sange rebel sa faca cunostiinta cu aerul de afara.
Stranse din dinti in timp ce privea cum firicelul tot iese, intr-un fel greu. Tresari brusc cand simtii pe umarul ei o mana rece, facand-o sa se intoarca instinctiv, tinandu-si respiratia. Facu ochii mari cand isi vazu tatal ce abia intra in camera si o privea confuz. Nu spuse nimic, privindu-l parca rupta de lume. Hiro observa ciobul din mana fetei si taietura ce si-o facuse, rostii ceva insa satena fiind inca surprinsa de intrarea lui, nu scoase un sunet. Doar il privea cum scoate o batisa, apasand cu grija peste rana, sangele fiind absorbit in tesuturile albe. Fara sa stea pe ganduri ii lua ciobul din mana aruncandu-l pe unde nimeri.
Auzi cum este intrebata ¨ce s-a intamplat¨, satena graind doar un simplu ¨Nu stiu...eu doar...vroiam sa vad cat de puternica sunt¨, Hiro isi ridica privirea neincrezatoare, intalnindu-se cu ochii profunzi ai fetei lui ce nu aratau niciun sentiment, ci indiferenta, indiferenta fata de majoritatea lucrurilor care o inconjoara. Brunetul clatina din cap scotand un mic oftat, nu mai intreba nimic, o lua in bratele lui, asezand-o pe pat, vrand sa o tina departe de bucatile taietoare ce se imprastiasera pe gresie. Ii spuse sa astepte acolo, sa nu se miste, neplecand pana cand satena nu aproba din cap.
Aime lua o patura si o puse pe spatele brunetei ce se misca un pic cand simti caldura, ramanand insa in genunchi. Satena ofta asezandu-se inapoi pe pat, langa bruneta, privind-o trista. Ar fii vrut atat de mult sa inteleaga ce i se intampla, toata lumea era atat de tacuta, incepuse sa isi puna intrebari de genul ¨Cine sunt?¨, se intreba cine e Alex in realitate sau Yuuki sau de ce lumea crede ca a inebunit atunci cand spune despre Alex sau despre ce crede ea? Gandurile ii fura intrerupte de miscarea brusca a brunetei ce se dadu in spate speriata, facu ochii mari cand o vazu pe Aime cum statea calma privind-o. Sari de jos si o imbratisa strans, satena facand la fel, schitand un mic zambet.
- ´Neata! Ma bucur ca te-ai trezit, imi pare rau, am adormit fara sa vreau! Esti bine? Cum te simti? Te mai doare capul? Ti-aduci aminte de mine? Recunosti ca asta e realitatea?
- Daca pui atatea intrebari asa de repede o sa ma doara capul. Sunt bine, si normal ca mi-aduc aminte de tine! Mi-aduc aminte tot si stiu ca asta e realitatea, cred....
- O Doamne! Nu-mi spune ca doctorul avea dreptate, chiar nu mai distingi realitatea de fantezie!
Exclama Yuuki privind-o la fel de speriata, fapt la care Aime ramase stupefiata spunand doar un scurt ¨N-am nimic¨. Bruneta vru sa zica ceva insa se oprii cand vazu ca fata din fata ei privea in pamant cu o expresie ce lasa de dorit. Se auzi cum doctorul deschise usa, intrand in camera urmat de dl. Hiro, apropriindu-se de Aime ce doar le arunca o privire si un buna ziua. Era acelasi barbat de seara trecuta, pe care satena si-l amintea foarte bine.
Incepu sa o controleze, sa se asigure ca se afla intr-o stare buna, ii bandaja mana taiata din care deja nu mai iesea sange, la fel ca si piciorul. Dupa vreo ora de teste in care Aime deja se plictisise, fara sa spuna vreun cuvant cuiva, venii si verdictul doctorului in legatura cu ce se intamplase cu ea doar prin cateva cuvinte calmandu-i pe Yuuki si pe Hiro ¨Este perfect sanatoasa, mai putin lovitura la cap si taieturile pe care si le-a facut din cauza cioburilor, ce vor dura cateva zile in a se reface. Nu voi intreba de unde sunt cicatricile pe care le are dar e posibil sa-i ramana pe viata In resst.. poate pleca acasa!¨ La auzul ultimelor cuvinte Aime murmura un multumesc, intorcandu-se pe calcai, indreptandu-se spre camera in care dormise, urmarita de privirile lasate asupra ei de catre cei doi. Hiro o privii pana cand usa le rupse legatura vizuala. Se intoarse catre Yuuki privind-o serios si intreband-o despre geamul spart, fapt la care il privii ingrijorata:
- Nu stiu, adormisem, iar cand m-am trezit era asa! Am vrut sa o intreb pe Aime dar am preferat sa tac, parea destul de preocupata, desi mai degraba trista. E bine ca nu a patit nimic de la lovitura aia.
- Mda...cred ca a mostenit sistemul imunitar de la maicasa, de se reface asa de repede.
- Cred....
Murmura Yuuki, privirea ei se indrepta spre fata inalta, imbracata intr-o pereche de blugi si o bluza albastra inchis ce ii definea formele. In picioare avea aceleasi cizme negre ca si cele de ieri, isi puse geaca neagra, de iarna, pe ea. Linistea scurta dintre ei se datora de catre zgomotul usii inchise usor.
Yuuki ii zambi larg, satena rezumindu-se doar la unul micut ce pieri imediat la cuvintele ei iritate:
- O ora pentru nimic! Si eu am spus ca sunt bine... Voi ce ati patit? Haideti acasa! M-am plictisit! Si pe deasupra mi-e si foame. Nu stiu de ce dar de cand m-am trezit sunt cam iritata si Yuuki, adu-mi aminte sa vorbim ceva acasa.
Bruneta o privii surprinsa, murmura un ¨am observat¨ la cuvintele auzite, pasii pe urmele satenei ce o lua inainte, privind in pamant ganditoare. Vorbeau intre ei despre lucruri de zi cu zi si despre ce i se intamplase lui Aime. Iesira pe poarta spitalului si mersera putin timp sub cerul inorat, pana la masina neagra a barbatului cu parul saten. Dupa ce se auzi clickaitul conform caruia masina era deschisa, intrara inauntru. Hiro baga cheia in contact, o roti si apasa acceleratia pentru a ajunge la destinatie. Pe tot parcursul drumului Aime ramase pierduta in ganduri, la fel si Yuuki. Amandoua gandindu-se la lucruri diferite dar asemanatoare, lucruri care li se intamplau, lucruri care daca si-ar putea citi gandurile una la alta au ramane surprinse de cate lucruri se intrebau si de bariera intre ele doua. Yuuki se gandea la baiatul de aseara, nu apucase sa intrebe cine e ci doar sa-i multumeasca, ar fii vrut sa-l reintalneasca, sa stie ce era in realitate.... un inger?
Aime in schimb se gandea la multe lucruri fara sfarsit, stresul mancandu-i fiecare nerv din corpul ei, aproape facand-o sa tremure. Nu stia de ce dar se simtea diferita, vroia sa fie diferita. Simtea ca e mai rece, de ce nu plange? De ce nu tipa? De ce e asa de calma dar in acelasi timp nervoasa? Incerca sa inteleaga, punea toate lucrurile care i s-a intamplat la capat: Intr-o noapte in care a venit de la biblioteca a fost atacata de un vampir iar apoi nimic, a doua zi Alex a aparut la scoala, a fost la el la castel unde a lesinat si a fost muscata. Si-aduse brusc aminte ca nu mai avea semne pe gat, inca o intrebare pentru ea. A cazut intr-o stare de raceala iar ranile s-au vindecat mai repede decat de obicei. A fost cu Yuuki la cumparaturi si a salvat un copil cand se intoarceau spre casa. Si-a pierdut esarfa si a inceput sa o caute, dar in schimb s-a lovit cu capul de o piatra si a lesinat avand un vis cat se poate de realist. Sau a fost real si Yuuki o minte din nou? Cand s-a trezit de dimineata geamul era spart, Yuuki in genunchi langa ea. Si pe deasupra a...
Sirul gandurilor fu spart in bucati de catre glasul vesel al lui Hiro urandu-le un ¨bine ati revenit!¨. Ochii ei observara scumpa ei casa ce ii dadea fiori pe sira spinari. Coborara din masina, iar barbatul incepu sa enumere ce va face de mancare, cele doua fete zambind si spunand un simplu ¨Ce vrei tu!¨ intrand in casa si lasandu-l pe brunet sa ofteze singur.
Aime urca lungile scari spre camera ei, se oprii in fata usii parca asteptand sa gaseasca pe cineva acolo imediat ce o va deschide, insa nu a fost asa, nu era nimeni, camera era goala si cu aceiasi liniste monotona. Yuuki topai vesela pana la pat si se tranti pe el, stricand asternuturile asezate frumos. Satena inchise usa, incet, fara sa-si dea seama Yuuki, cu cheia. Isi dadu jos cizmele negre, aruncandu-si privirea calma pe fereastra. Lua un scaun pe care se aseza, fata in fata cu bruneta.
Yuuki isi ridica privirea confuza, intalnind-o pe cea serioasa a satenei ce nu o lasa sa zica niciun cuvant, incepand ea sa vorbeasca:
- Yuuki, ai spus ca esti prietena mea nu? Atunci....nu crezi ca ar trebui sa fii si sincera? De ce mereu cand iti spun cate ceva crezi ca am inebunit? Stiai foarte bine ca aseara, cand ti-am spus ce se intamplase, ti-ai dat seama imediat despre faptul ca Alex era la mijloc! Nu credeam ca esti asa de buna la actorie dar se pare ca da. Si nu ma contrazice fiindca stiu sigur ca ceva se intampla, asa ca te rog sa imi spui! Stii...in ultimul timp incep sa am mai multa incredere in Alex decat in tine sau in tata, amandoi fiind prea ocupati sa ma mintiti. In dimineata asta....am gasit asta pe podea! Spuse satena scotand din buzunar o pana mare, alba, bruneta ramasese fara cuvinte, ridicandu-se in fund; Si in noaptea asta....am avut un alt vis...nu stiu cum se face ca l-am avut. Nimic din ultimul timp nu mai are sens, tot ascuns si eu trebuie sa ii gasesc sensul, ca un puzzle fara capat! Poate vrei sa ma crezi sau nu dar de un lucru sunt sigura! Visul era o amintire de a ta!
P.s: Am editat primul post si sper sa va placa editura, am editat primul capitol din acest fic si i-am adaugat mai multa descriere, sa stiti ca nu e nevoie sa-l cititi dar va anunt ca nu am schimbat absolut nimic din poveste, doar am adaugat descriere, toate se intampla asa cum s-au intamplat in acelasi capitol, asa ca....fara griji ^_^. Aaaa.... si are si o introducere acum, sper sa va placa^_^
Cap.16
Nu voi intreba ce se intampla ci doar cine sunt!
Razele calde de lumina incercau sa treaca prin norii grosi pentru a lumina incaperea prin fereastra fara geam, vantul adia usor jucandu-se cu parul negru al lui Yuuki. Linistea somnului se lasase in intreaga incapere, pe ambele fete. Nimeni nu le deranjase pana dimineata, nestiind ce se intamplase in camera lor, de fereastra sparta sau de Alex, decat o singura persoana ce se lasase invinsa intr-un final,cazand in adancurile somnului. Bruneta adormise in locul unde ramase peste noapte, in genunchi, langa patul lui Aime, tinandu-si de mana prietena sperand ca intr-o zi nu v-a mai exista aceasta imensa bariera intre ele doua. O mana fina isi lasa mangaierea pe capul acesteia dar fara sa o trezeasca, se multumea doar cu faptul sa o priveasca si sa isi puna intrebari. Ochii caprui ai satenei privira pe fereastra, lumina soarelui ce devenea din ce in ce mai intensa cu fiecare minut dar din pacate fiind o lumina difuza, ce nu putea incalzii frigul lasat intre oameni din cauza norilor desi ce isi lasara umbrelele deasupra orasului.
Se ajuta de brate ca sa se ridice in fund, casca profund ducandu-si mana la gura, somnul trecandu-i usor. Incerca sa-si aminteasca ce se intamplase noaptea trecuta, noaptea cea adevarata. Se gandea ca ar fii o posibilitate ca lesinul si visul sa fie opera lui Alex, trase concluzia asta din faptul ca Yuuki inca mai era langa ea, in carne si oase. Se dadu jos din pat, atingand cu picioarele goale gresia ¨inghetata¨. Isi scoase din bratul drept perfuzia, se indrepta spre fereastra vazand cum perdelele se lasau in bataia vantului, se oprii in fata ei, ridicand capul incat sa priveasca in zare, isi dadu seama ca era la un etaj foarte inalt insa nu ii pasa, pur si simplu ignora, defapt nici nu bagase prea mult de seama. Inchise ochii si trase profund aer in piept, simtind cum oxigenul este retinut in plamanii ei, lasandu-l apoi sa iasa incet insa in forma de dioxid de carbon. Privii in jos, observa ca in piciorul ei avea o mica taietura, se lasa pe vine si privii cu atentie. In stratul ei subtire de piele se infipse o bucatica de ciob, ce ramasese pe podea dupa ce geamul se facuse mii de bucatele. O scoase fara sa clipeasca, ridicandu-se in picioare si privind cu atentie ciobul pe care se aflau firicele de sange, sangele ei. Il ridica incat sa-l poata observa mai cu atentie, isi privii mana stanga si fara sa stea pe ganduri il trecu peste pielea finuta, facand o mica adancitura alaturi de cicatricile lasate din prima noapte, lasand un fir de sange rebel sa faca cunostiinta cu aerul de afara.
Stranse din dinti in timp ce privea cum firicelul tot iese, intr-un fel greu. Tresari brusc cand simtii pe umarul ei o mana rece, facand-o sa se intoarca instinctiv, tinandu-si respiratia. Facu ochii mari cand isi vazu tatal ce abia intra in camera si o privea confuz. Nu spuse nimic, privindu-l parca rupta de lume. Hiro observa ciobul din mana fetei si taietura ce si-o facuse, rostii ceva insa satena fiind inca surprinsa de intrarea lui, nu scoase un sunet. Doar il privea cum scoate o batisa, apasand cu grija peste rana, sangele fiind absorbit in tesuturile albe. Fara sa stea pe ganduri ii lua ciobul din mana aruncandu-l pe unde nimeri.
Auzi cum este intrebata ¨ce s-a intamplat¨, satena graind doar un simplu ¨Nu stiu...eu doar...vroiam sa vad cat de puternica sunt¨, Hiro isi ridica privirea neincrezatoare, intalnindu-se cu ochii profunzi ai fetei lui ce nu aratau niciun sentiment, ci indiferenta, indiferenta fata de majoritatea lucrurilor care o inconjoara. Brunetul clatina din cap scotand un mic oftat, nu mai intreba nimic, o lua in bratele lui, asezand-o pe pat, vrand sa o tina departe de bucatile taietoare ce se imprastiasera pe gresie. Ii spuse sa astepte acolo, sa nu se miste, neplecand pana cand satena nu aproba din cap.
Aime lua o patura si o puse pe spatele brunetei ce se misca un pic cand simti caldura, ramanand insa in genunchi. Satena ofta asezandu-se inapoi pe pat, langa bruneta, privind-o trista. Ar fii vrut atat de mult sa inteleaga ce i se intampla, toata lumea era atat de tacuta, incepuse sa isi puna intrebari de genul ¨Cine sunt?¨, se intreba cine e Alex in realitate sau Yuuki sau de ce lumea crede ca a inebunit atunci cand spune despre Alex sau despre ce crede ea? Gandurile ii fura intrerupte de miscarea brusca a brunetei ce se dadu in spate speriata, facu ochii mari cand o vazu pe Aime cum statea calma privind-o. Sari de jos si o imbratisa strans, satena facand la fel, schitand un mic zambet.
- ´Neata! Ma bucur ca te-ai trezit, imi pare rau, am adormit fara sa vreau! Esti bine? Cum te simti? Te mai doare capul? Ti-aduci aminte de mine? Recunosti ca asta e realitatea?
- Daca pui atatea intrebari asa de repede o sa ma doara capul. Sunt bine, si normal ca mi-aduc aminte de tine! Mi-aduc aminte tot si stiu ca asta e realitatea, cred....
- O Doamne! Nu-mi spune ca doctorul avea dreptate, chiar nu mai distingi realitatea de fantezie!
Exclama Yuuki privind-o la fel de speriata, fapt la care Aime ramase stupefiata spunand doar un scurt ¨N-am nimic¨. Bruneta vru sa zica ceva insa se oprii cand vazu ca fata din fata ei privea in pamant cu o expresie ce lasa de dorit. Se auzi cum doctorul deschise usa, intrand in camera urmat de dl. Hiro, apropriindu-se de Aime ce doar le arunca o privire si un buna ziua. Era acelasi barbat de seara trecuta, pe care satena si-l amintea foarte bine.
Incepu sa o controleze, sa se asigure ca se afla intr-o stare buna, ii bandaja mana taiata din care deja nu mai iesea sange, la fel ca si piciorul. Dupa vreo ora de teste in care Aime deja se plictisise, fara sa spuna vreun cuvant cuiva, venii si verdictul doctorului in legatura cu ce se intamplase cu ea doar prin cateva cuvinte calmandu-i pe Yuuki si pe Hiro ¨Este perfect sanatoasa, mai putin lovitura la cap si taieturile pe care si le-a facut din cauza cioburilor, ce vor dura cateva zile in a se reface. Nu voi intreba de unde sunt cicatricile pe care le are dar e posibil sa-i ramana pe viata In resst.. poate pleca acasa!¨ La auzul ultimelor cuvinte Aime murmura un multumesc, intorcandu-se pe calcai, indreptandu-se spre camera in care dormise, urmarita de privirile lasate asupra ei de catre cei doi. Hiro o privii pana cand usa le rupse legatura vizuala. Se intoarse catre Yuuki privind-o serios si intreband-o despre geamul spart, fapt la care il privii ingrijorata:
- Nu stiu, adormisem, iar cand m-am trezit era asa! Am vrut sa o intreb pe Aime dar am preferat sa tac, parea destul de preocupata, desi mai degraba trista. E bine ca nu a patit nimic de la lovitura aia.
- Mda...cred ca a mostenit sistemul imunitar de la maicasa, de se reface asa de repede.
- Cred....
Murmura Yuuki, privirea ei se indrepta spre fata inalta, imbracata intr-o pereche de blugi si o bluza albastra inchis ce ii definea formele. In picioare avea aceleasi cizme negre ca si cele de ieri, isi puse geaca neagra, de iarna, pe ea. Linistea scurta dintre ei se datora de catre zgomotul usii inchise usor.
Yuuki ii zambi larg, satena rezumindu-se doar la unul micut ce pieri imediat la cuvintele ei iritate:
- O ora pentru nimic! Si eu am spus ca sunt bine... Voi ce ati patit? Haideti acasa! M-am plictisit! Si pe deasupra mi-e si foame. Nu stiu de ce dar de cand m-am trezit sunt cam iritata si Yuuki, adu-mi aminte sa vorbim ceva acasa.
Bruneta o privii surprinsa, murmura un ¨am observat¨ la cuvintele auzite, pasii pe urmele satenei ce o lua inainte, privind in pamant ganditoare. Vorbeau intre ei despre lucruri de zi cu zi si despre ce i se intamplase lui Aime. Iesira pe poarta spitalului si mersera putin timp sub cerul inorat, pana la masina neagra a barbatului cu parul saten. Dupa ce se auzi clickaitul conform caruia masina era deschisa, intrara inauntru. Hiro baga cheia in contact, o roti si apasa acceleratia pentru a ajunge la destinatie. Pe tot parcursul drumului Aime ramase pierduta in ganduri, la fel si Yuuki. Amandoua gandindu-se la lucruri diferite dar asemanatoare, lucruri care li se intamplau, lucruri care daca si-ar putea citi gandurile una la alta au ramane surprinse de cate lucruri se intrebau si de bariera intre ele doua. Yuuki se gandea la baiatul de aseara, nu apucase sa intrebe cine e ci doar sa-i multumeasca, ar fii vrut sa-l reintalneasca, sa stie ce era in realitate.... un inger?
Aime in schimb se gandea la multe lucruri fara sfarsit, stresul mancandu-i fiecare nerv din corpul ei, aproape facand-o sa tremure. Nu stia de ce dar se simtea diferita, vroia sa fie diferita. Simtea ca e mai rece, de ce nu plange? De ce nu tipa? De ce e asa de calma dar in acelasi timp nervoasa? Incerca sa inteleaga, punea toate lucrurile care i s-a intamplat la capat: Intr-o noapte in care a venit de la biblioteca a fost atacata de un vampir iar apoi nimic, a doua zi Alex a aparut la scoala, a fost la el la castel unde a lesinat si a fost muscata. Si-aduse brusc aminte ca nu mai avea semne pe gat, inca o intrebare pentru ea. A cazut intr-o stare de raceala iar ranile s-au vindecat mai repede decat de obicei. A fost cu Yuuki la cumparaturi si a salvat un copil cand se intoarceau spre casa. Si-a pierdut esarfa si a inceput sa o caute, dar in schimb s-a lovit cu capul de o piatra si a lesinat avand un vis cat se poate de realist. Sau a fost real si Yuuki o minte din nou? Cand s-a trezit de dimineata geamul era spart, Yuuki in genunchi langa ea. Si pe deasupra a...
Sirul gandurilor fu spart in bucati de catre glasul vesel al lui Hiro urandu-le un ¨bine ati revenit!¨. Ochii ei observara scumpa ei casa ce ii dadea fiori pe sira spinari. Coborara din masina, iar barbatul incepu sa enumere ce va face de mancare, cele doua fete zambind si spunand un simplu ¨Ce vrei tu!¨ intrand in casa si lasandu-l pe brunet sa ofteze singur.
Aime urca lungile scari spre camera ei, se oprii in fata usii parca asteptand sa gaseasca pe cineva acolo imediat ce o va deschide, insa nu a fost asa, nu era nimeni, camera era goala si cu aceiasi liniste monotona. Yuuki topai vesela pana la pat si se tranti pe el, stricand asternuturile asezate frumos. Satena inchise usa, incet, fara sa-si dea seama Yuuki, cu cheia. Isi dadu jos cizmele negre, aruncandu-si privirea calma pe fereastra. Lua un scaun pe care se aseza, fata in fata cu bruneta.
Yuuki isi ridica privirea confuza, intalnind-o pe cea serioasa a satenei ce nu o lasa sa zica niciun cuvant, incepand ea sa vorbeasca:
- Yuuki, ai spus ca esti prietena mea nu? Atunci....nu crezi ca ar trebui sa fii si sincera? De ce mereu cand iti spun cate ceva crezi ca am inebunit? Stiai foarte bine ca aseara, cand ti-am spus ce se intamplase, ti-ai dat seama imediat despre faptul ca Alex era la mijloc! Nu credeam ca esti asa de buna la actorie dar se pare ca da. Si nu ma contrazice fiindca stiu sigur ca ceva se intampla, asa ca te rog sa imi spui! Stii...in ultimul timp incep sa am mai multa incredere in Alex decat in tine sau in tata, amandoi fiind prea ocupati sa ma mintiti. In dimineata asta....am gasit asta pe podea! Spuse satena scotand din buzunar o pana mare, alba, bruneta ramasese fara cuvinte, ridicandu-se in fund; Si in noaptea asta....am avut un alt vis...nu stiu cum se face ca l-am avut. Nimic din ultimul timp nu mai are sens, tot ascuns si eu trebuie sa ii gasesc sensul, ca un puzzle fara capat! Poate vrei sa ma crezi sau nu dar de un lucru sunt sigura! Visul era o amintire de a ta!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=24539 O dorinta....oare se poate indeplini? ( one-shot)
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=22963 Te iubesc, te doresc, doar incerc sa te amagesc!
http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13236 - vampiri? atunci ai venit la locul cu crini