Hey, am venit cu nextu! Nu ma steptam la atatea comentarii insa sunt foarte bucuroasa ca va place.
So^Simple- nu spun ce cuplu va fi insa va mai dura ceva pana atunci.
Who said i have to be normal- Da stiu, incerc sa nu o mai fugaresc insa nu prea reusesc. Cand sunt eu prin preajma actiunea se sperie de mine si o ia la fuga. Oricum voi incerac sa nu mai fiu atat de "infricosatoare" cu ea.
So nextu
Captilul II
Aud cum cineva imi striga numele insa ochii nu vor sa faca ceea ce vocea imi spune insa nu dupa mult timp acea persoana incepe sa ma zduncine ceea ce mie unul nu imi place. Imi deschid ochii cu greu si nu pot deslusi silueta ce o am in fata mea datorita oboselii. Dupa cateva minute care pentru mine au insemnat o eternitate reusesc sa vad cine este persoana care a avut tupeul sa ma trezeasca. Ma incrunt dupa care intreb ce vrea. Itachi foarte bucuros ca i-a reusit "planul" imi spune ca am ajuns in Konoha. Imi dau cohii peste cap dupa care ma ridic si il urmez. La usa ne asteapta parintii si ne spun sa coboram insa sa nu plecam nicaieri pana nu vin si ei. Trec pe langa Itachi si cobor pentru a privi acest oras sau mai bine zis aeroportul care seamana cu cel din New York. "Minunatul" meu frate ajunge in spatele meu dupa care incepe sa murmure ceva, eu luandu-i exemplu. Ma indrept spre o banca libera pentru a sta jos si a-i astepta pe parinti sa ne duca la noua noastra casa.Il vad pe Itachi cum se urca din nou in avion. Dupa cateva minute ajunge langa mine cu leptopul meu in bratele lui. Ii arunc o privire ucigatoare dupa care ma uit spre cerul albastru cu norii albi ce seamana cu niste perne pufoase pe care mi-as pne capul chiar in momentul acesta.
Imi pun mana la ochi datorita soarelui ce isi trimite sulitele fierbinti spre ochii mei pe care ii inchid din cauza perlelor ce si-au facut aparitia. Dupa ce ochii mei isi revin imi indrept privirea spre asfalt sau orice alt loc ce nu este foarte luminos. La un moment dat observ niste pantofi negri cu un toc destul de mic si imi dau seama ca este mama care ne spune sa mergem la limuzina care ne asteapta afara pentru ca ei mai au nu stiu ce treaba. Ma ridic, la fel facand si Itachi dupa care ne indreptam spre iesirea din aeroport. Afara observ un bartat in jur de douazeci si cinci de ani imbracat intr-un costum negru cu o camasa alba pe dedesubt. Acesta ne deschide portiera dupa care intram. N-am ce spune despre limuzina. Nu prea imi place sa merg in ele. Prefer sa conduc singur insa nu prea am ocazi. Abia am implinit saptesprezece ani deci sansele mele sunt zero.
Ma uit pe fereastra pentru a mai vedea orasul. Se pare ca nu este chiar atat de rau pe cum credeam insa nici grozav. Cum am spus, ce poate egala New York-ul? Oftez dupa care il intreb pe sofer cat mai avem pana la vila. Acesta imi raspunde ca in douazeci de minute vom ajung. Innebunesc, au trecut abia cateva ore de cand am parasit orasul meu natal si deja imi este dor de el. Poate este o chestie buna si aici. Adica cred ca voi incerca sa ma prefac ca mi-am invatat lectia si voi sta cuminte vreo saptamana pentru a recupera noptile nedormite dupa care trebuie sa gasesc pe aici cateva fete buna. Ce oras este ala daca nu ai cu cine sa-ti petreci noaptea. Oftez, deja plictisit de "calatoria" pana acasa insa linistea apasatoare este sparta de o melodie care provine de la telefonul meu. Mi-l scot din buzunar si observ ca cel care ma suna nu este nimeni altul decat Suigetsu. Ii resping. Nu vreau ca discutia noastra sa fie auzita de sofer sau chiar de Itachi chiar daca ar mai usura trecerea timpului cu prostiile sale.
Intr-un final ajungem la noua noastra locuinta iar eu nerabdator sa scap din limuzina ies chiar inainte ca soferul sa opreasca. Boul naibii a mai pus si frana cand m-a vazut iesind,ceea ce m-a facut sa cad din vehicul. Itachi se uita nepasator pe fereastra din partea sa in timp ce eu ma ridicam de pe jos si murmuram cateva injuraturi pe care doar eu le auzeam. Soferul speriat a iesit din limuzina cerandu-si scuze si intrebandu-ma daca am patit ceva. Putin cam nervos sau poate chiar al naibii de nervos nu numai datorita cazaturii ci si datorita mutarii in acest oras ma abtin cu greu sa-l fac de ras. Ma intorc cu spatele si ii spun ca nu am patit nimic si ca nu are de ce sa se ingrijoreze. Intru in curtea din fata a casei si ma benoclez la asta ca la ora de chimie. Frate, dar mai au mult de lucru aici. Dupa ce o mai "rasfat" cu privirea mea ma indrept spre usa de la intrarea in casa si vad cum mai arata si aia pe dinauntru. Pe exterior nu pot spune ca arata rau dar nici la fel de bine ca cea din New York. Intru in aceasta fiind curios de mobilierul si culorile pe care le ascunde. Raman uimit de locul in care ma aflam. Nu pot sa cred ca spun asta insa interiorul arata chiar mai bine decat era cel de la casa anterioara in care am locuit insa tot nu-mi vas schimba idea despre mutarea aici.
Ma asez pe canapea si dau drumul la televizor pentru a mai vedea ceva interesant nu doar pe Itachi cum se uita pe site-uri de adulte tocami pe leptopul meu ceea ce ma face sa arunci cu ceva in el. Fata mea incepe sa se roseasca de nervi, curand asemanandu-se cu un rac sau chiar o rosie. De nervi ma ridic in picioare si cercetez locuinta in care voi locui poate pana voi implini varsta de treizeci de ani. Urc la etaj si vad ca in partea dreapta se afla o tona de camere iar in partea stanga doar doua. Le cercetez pe cele mai putine si observ ca sunt doua dormitoare unul cu un pat dublu, mobila neagra iar culorile peretilor fiind rosu si negru. Pe jos se afla cateva covoare albe si negre destul de mici carora nu le inteleg rostul insa niciodata nu am fost cu aceste lucruri care mie unul mi se par inutile. Dupa cum arata aceasta pare sa fie camera parintilor fiind si o poza de la nunta lor pe noptiera. Intru in cealalta camera. Culorile care predomina sunt un rosu-sangeriu si negru. As fi crezut ca aceasta este tot camera parintilor insa am vazut apoi postere cu trupa preferata a lui Itachi. Nu inteleg ce-i place la trupa aia, Akatsuki parca se numea. Ies din camera si cobor scarile pentru a intreba unde este camera mea.
O femeie in jur de douazeci de ani cel mult imi raspunde ca am camera la mansarda. Ii multumesc pentru raspuns dupa care aceasta pleaca. Pentru o menajera arata destul de bine, fiind doar cu cateva ani mai mare ca mine. Formele sunt destul de apetisante. Parul violet destul de lung este prins intr-o coada. Nu am apucat sa-i vad culoarea ochilor insa am vazut ceea ce ma interesa cu adevarat. Ii spun lui Itachi ca ies sa ma mai uit prin orasul asta. Satenul nu-mi spune nimic altceva decat ca vrea sa am telefonul deschis ca sa ma sune cand vin mama si tata si a mai bolborosit inca ceva pe acolo insa prea tarziu datorita faptului ca eu deja am plecat. Ca tot veni vorba de telefon. Mi-l scot din buzunar si il sun pe Suigetsu pentru a vedea ce vroia de la viata mea. Nu suna de doua ori ca deja ii aud vocea de idiot. Il intreb ce vroia dupa care tace pentru o vreme ceea ce pe mine ma scoate din sarite acum.
-Sasuke, nu te-as fi sunat daca nu ma scotea din nervi o anume roscata cu ochelari si ochi caprui care este langa mine si ma innebuneste, imi spune acesta iritat de prezenta fetei cu care se afla.
-Spunei ca nu ma intereseaza ce vrea pentru ca noi nu mai suntem impreuna de jumatate de an daca stau bine sa calculez. Plus nu mai sunt in New York. Sunt la "inchisoarea" dn Konoha, ii raspund plictisit si nervos in acelasi timp.
-Ce cauti acolo? Pe cine ai omorat sau ce fata ai violat? Mai ales fara mine, imi spune acesta in timp ce incerca sa se abtina din ras.
Ii spun doar ca nu mai pot vorbi dupa care ii ichid. Cum de m-am ales cu idiotul asta? Uneori imi urasc pur si simplu viata. Dupa ce dau o raita prin cartierele din apropiere ma indrept spre casa, afara deja incepand sa se intunece. Pe drum aud niste zgomote interzise. Ma indrept spre locul cu pricina si vad o psutoaica de varsta mea care este sarutata brutal de un brunet sau cel putin aceasta culoare se intelege datorita faptului ca acel loc este unul retras si intunecat. Fata ma vade si parca ma implora din priviri sa o ajut. Ma indrept spre ei fara ca tipul sa ma observa si ii dau un pumn in fata care il tranteste la pamant. Fata reuseste sa se elibereze si se ascunde in spatele meu strangadu-ma si tricou. Tipul nervos incearca sa ma lovesca insa se alige cu un picior in stomac care il lasa fara aer. O iau de mana pe fata si plecam repede de acolo. Dupa un drum de zece minute in care nimeni nu a spus nimic o intreb ce s-a intamplat.
-Numele lui este Naruto Uzumaki. A violat multe fete pe aici si de cand m-am mutat nu m-a lasat in ppace, Iti multumesc mult pentru ajutor. Eu sunt Ino Yamanaka, imi spune fata intingand mana. Datorita luminii sub care ne aflam ii pputeam vedea ochii albastri precum apa marii si parul blond precum spicele graului.
Ii spun doar ca nu are pentru ce sa-mi multumeasca si sa aibe grija sa nu mai umble singura cand se intuneca dupa care plec spre casa fara a mai spune un cuvant. Fata destul de derutata pleaca si ea acasa. Un sfert de ora mai tarziu ma aflu si eu acasa fiid la interogatoriu. Le spun parintilor ca nu am facut nimic rau si ca doar am vrut sa-mi fac o parere despre acest loc pe care il voi frecventa. Parintii nu mai spun nimic decat ca peste o saptamana ma voi transfera la un anume liceu de care nu ma intereseaza. Dupa acestea urc scarile pentru a ajunge la mansarda si imi dau jos hainele. Raman in boxeri si ma asez in pat pentru a ma odihni. Nu am facut prea multe azi insa imi este foarte somn.
Okay deci cam atat pentru azi. Capitolul este necorectat.
So^Simple- nu spun ce cuplu va fi insa va mai dura ceva pana atunci.
Who said i have to be normal- Da stiu, incerc sa nu o mai fugaresc insa nu prea reusesc. Cand sunt eu prin preajma actiunea se sperie de mine si o ia la fuga. Oricum voi incerac sa nu mai fiu atat de "infricosatoare" cu ea.
So nextu
Captilul II
Aud cum cineva imi striga numele insa ochii nu vor sa faca ceea ce vocea imi spune insa nu dupa mult timp acea persoana incepe sa ma zduncine ceea ce mie unul nu imi place. Imi deschid ochii cu greu si nu pot deslusi silueta ce o am in fata mea datorita oboselii. Dupa cateva minute care pentru mine au insemnat o eternitate reusesc sa vad cine este persoana care a avut tupeul sa ma trezeasca. Ma incrunt dupa care intreb ce vrea. Itachi foarte bucuros ca i-a reusit "planul" imi spune ca am ajuns in Konoha. Imi dau cohii peste cap dupa care ma ridic si il urmez. La usa ne asteapta parintii si ne spun sa coboram insa sa nu plecam nicaieri pana nu vin si ei. Trec pe langa Itachi si cobor pentru a privi acest oras sau mai bine zis aeroportul care seamana cu cel din New York. "Minunatul" meu frate ajunge in spatele meu dupa care incepe sa murmure ceva, eu luandu-i exemplu. Ma indrept spre o banca libera pentru a sta jos si a-i astepta pe parinti sa ne duca la noua noastra casa.Il vad pe Itachi cum se urca din nou in avion. Dupa cateva minute ajunge langa mine cu leptopul meu in bratele lui. Ii arunc o privire ucigatoare dupa care ma uit spre cerul albastru cu norii albi ce seamana cu niste perne pufoase pe care mi-as pne capul chiar in momentul acesta.
Imi pun mana la ochi datorita soarelui ce isi trimite sulitele fierbinti spre ochii mei pe care ii inchid din cauza perlelor ce si-au facut aparitia. Dupa ce ochii mei isi revin imi indrept privirea spre asfalt sau orice alt loc ce nu este foarte luminos. La un moment dat observ niste pantofi negri cu un toc destul de mic si imi dau seama ca este mama care ne spune sa mergem la limuzina care ne asteapta afara pentru ca ei mai au nu stiu ce treaba. Ma ridic, la fel facand si Itachi dupa care ne indreptam spre iesirea din aeroport. Afara observ un bartat in jur de douazeci si cinci de ani imbracat intr-un costum negru cu o camasa alba pe dedesubt. Acesta ne deschide portiera dupa care intram. N-am ce spune despre limuzina. Nu prea imi place sa merg in ele. Prefer sa conduc singur insa nu prea am ocazi. Abia am implinit saptesprezece ani deci sansele mele sunt zero.
Ma uit pe fereastra pentru a mai vedea orasul. Se pare ca nu este chiar atat de rau pe cum credeam insa nici grozav. Cum am spus, ce poate egala New York-ul? Oftez dupa care il intreb pe sofer cat mai avem pana la vila. Acesta imi raspunde ca in douazeci de minute vom ajung. Innebunesc, au trecut abia cateva ore de cand am parasit orasul meu natal si deja imi este dor de el. Poate este o chestie buna si aici. Adica cred ca voi incerca sa ma prefac ca mi-am invatat lectia si voi sta cuminte vreo saptamana pentru a recupera noptile nedormite dupa care trebuie sa gasesc pe aici cateva fete buna. Ce oras este ala daca nu ai cu cine sa-ti petreci noaptea. Oftez, deja plictisit de "calatoria" pana acasa insa linistea apasatoare este sparta de o melodie care provine de la telefonul meu. Mi-l scot din buzunar si observ ca cel care ma suna nu este nimeni altul decat Suigetsu. Ii resping. Nu vreau ca discutia noastra sa fie auzita de sofer sau chiar de Itachi chiar daca ar mai usura trecerea timpului cu prostiile sale.
Intr-un final ajungem la noua noastra locuinta iar eu nerabdator sa scap din limuzina ies chiar inainte ca soferul sa opreasca. Boul naibii a mai pus si frana cand m-a vazut iesind,ceea ce m-a facut sa cad din vehicul. Itachi se uita nepasator pe fereastra din partea sa in timp ce eu ma ridicam de pe jos si murmuram cateva injuraturi pe care doar eu le auzeam. Soferul speriat a iesit din limuzina cerandu-si scuze si intrebandu-ma daca am patit ceva. Putin cam nervos sau poate chiar al naibii de nervos nu numai datorita cazaturii ci si datorita mutarii in acest oras ma abtin cu greu sa-l fac de ras. Ma intorc cu spatele si ii spun ca nu am patit nimic si ca nu are de ce sa se ingrijoreze. Intru in curtea din fata a casei si ma benoclez la asta ca la ora de chimie. Frate, dar mai au mult de lucru aici. Dupa ce o mai "rasfat" cu privirea mea ma indrept spre usa de la intrarea in casa si vad cum mai arata si aia pe dinauntru. Pe exterior nu pot spune ca arata rau dar nici la fel de bine ca cea din New York. Intru in aceasta fiind curios de mobilierul si culorile pe care le ascunde. Raman uimit de locul in care ma aflam. Nu pot sa cred ca spun asta insa interiorul arata chiar mai bine decat era cel de la casa anterioara in care am locuit insa tot nu-mi vas schimba idea despre mutarea aici.
Ma asez pe canapea si dau drumul la televizor pentru a mai vedea ceva interesant nu doar pe Itachi cum se uita pe site-uri de adulte tocami pe leptopul meu ceea ce ma face sa arunci cu ceva in el. Fata mea incepe sa se roseasca de nervi, curand asemanandu-se cu un rac sau chiar o rosie. De nervi ma ridic in picioare si cercetez locuinta in care voi locui poate pana voi implini varsta de treizeci de ani. Urc la etaj si vad ca in partea dreapta se afla o tona de camere iar in partea stanga doar doua. Le cercetez pe cele mai putine si observ ca sunt doua dormitoare unul cu un pat dublu, mobila neagra iar culorile peretilor fiind rosu si negru. Pe jos se afla cateva covoare albe si negre destul de mici carora nu le inteleg rostul insa niciodata nu am fost cu aceste lucruri care mie unul mi se par inutile. Dupa cum arata aceasta pare sa fie camera parintilor fiind si o poza de la nunta lor pe noptiera. Intru in cealalta camera. Culorile care predomina sunt un rosu-sangeriu si negru. As fi crezut ca aceasta este tot camera parintilor insa am vazut apoi postere cu trupa preferata a lui Itachi. Nu inteleg ce-i place la trupa aia, Akatsuki parca se numea. Ies din camera si cobor scarile pentru a intreba unde este camera mea.
O femeie in jur de douazeci de ani cel mult imi raspunde ca am camera la mansarda. Ii multumesc pentru raspuns dupa care aceasta pleaca. Pentru o menajera arata destul de bine, fiind doar cu cateva ani mai mare ca mine. Formele sunt destul de apetisante. Parul violet destul de lung este prins intr-o coada. Nu am apucat sa-i vad culoarea ochilor insa am vazut ceea ce ma interesa cu adevarat. Ii spun lui Itachi ca ies sa ma mai uit prin orasul asta. Satenul nu-mi spune nimic altceva decat ca vrea sa am telefonul deschis ca sa ma sune cand vin mama si tata si a mai bolborosit inca ceva pe acolo insa prea tarziu datorita faptului ca eu deja am plecat. Ca tot veni vorba de telefon. Mi-l scot din buzunar si il sun pe Suigetsu pentru a vedea ce vroia de la viata mea. Nu suna de doua ori ca deja ii aud vocea de idiot. Il intreb ce vroia dupa care tace pentru o vreme ceea ce pe mine ma scoate din sarite acum.
-Sasuke, nu te-as fi sunat daca nu ma scotea din nervi o anume roscata cu ochelari si ochi caprui care este langa mine si ma innebuneste, imi spune acesta iritat de prezenta fetei cu care se afla.
-Spunei ca nu ma intereseaza ce vrea pentru ca noi nu mai suntem impreuna de jumatate de an daca stau bine sa calculez. Plus nu mai sunt in New York. Sunt la "inchisoarea" dn Konoha, ii raspund plictisit si nervos in acelasi timp.
-Ce cauti acolo? Pe cine ai omorat sau ce fata ai violat? Mai ales fara mine, imi spune acesta in timp ce incerca sa se abtina din ras.
Ii spun doar ca nu mai pot vorbi dupa care ii ichid. Cum de m-am ales cu idiotul asta? Uneori imi urasc pur si simplu viata. Dupa ce dau o raita prin cartierele din apropiere ma indrept spre casa, afara deja incepand sa se intunece. Pe drum aud niste zgomote interzise. Ma indrept spre locul cu pricina si vad o psutoaica de varsta mea care este sarutata brutal de un brunet sau cel putin aceasta culoare se intelege datorita faptului ca acel loc este unul retras si intunecat. Fata ma vade si parca ma implora din priviri sa o ajut. Ma indrept spre ei fara ca tipul sa ma observa si ii dau un pumn in fata care il tranteste la pamant. Fata reuseste sa se elibereze si se ascunde in spatele meu strangadu-ma si tricou. Tipul nervos incearca sa ma lovesca insa se alige cu un picior in stomac care il lasa fara aer. O iau de mana pe fata si plecam repede de acolo. Dupa un drum de zece minute in care nimeni nu a spus nimic o intreb ce s-a intamplat.
-Numele lui este Naruto Uzumaki. A violat multe fete pe aici si de cand m-am mutat nu m-a lasat in ppace, Iti multumesc mult pentru ajutor. Eu sunt Ino Yamanaka, imi spune fata intingand mana. Datorita luminii sub care ne aflam ii pputeam vedea ochii albastri precum apa marii si parul blond precum spicele graului.
Ii spun doar ca nu are pentru ce sa-mi multumeasca si sa aibe grija sa nu mai umble singura cand se intuneca dupa care plec spre casa fara a mai spune un cuvant. Fata destul de derutata pleaca si ea acasa. Un sfert de ora mai tarziu ma aflu si eu acasa fiid la interogatoriu. Le spun parintilor ca nu am facut nimic rau si ca doar am vrut sa-mi fac o parere despre acest loc pe care il voi frecventa. Parintii nu mai spun nimic decat ca peste o saptamana ma voi transfera la un anume liceu de care nu ma intereseaza. Dupa acestea urc scarile pentru a ajunge la mansarda si imi dau jos hainele. Raman in boxeri si ma asez in pat pentru a ma odihni. Nu am facut prea multe azi insa imi este foarte somn.
Okay deci cam atat pentru azi. Capitolul este necorectat.