Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Dacă babele dansează în pat eu dansez în scaun! Mulţumesc mult pentru comentarii, azi este o zii destul de nebună, pentru mine şi sunt cam aiurită şi azi am o zii mega zăpăcită, aiurită şi mai multe, capitolul va fi destul de scurt sau nu, mă revanşez în capitolul 11, promit!

Capitolul 10

Sasuke vine la mine, începând să îmi sărute pielea fină a gâtului. Dar pe uşă a intrat Tsunade roşie precum maşina pompierilor.
„Alo salvare mai repede că îi plezneşte babei neuronul şi e singurul pe care îl are!” îmi spun eu mie serioasă.
Aceasta ne ţine o morală mai rău ca garcea hoţului. Mă îmbrac şi cobor jos. Toată clasa se uită la mine. Doamne mare îţi e grădina şi mulţi intră pe sub uşă în loc să intre pe ea. Ies din cabana şi pornesc pe un drum, sunt oarecum nervoasă că trebuie să dorm cu ameţita de Tsunade în pat. Aşa vrea ea. În fine, găsesc un pretext să rămân în cabană. Urc scările şi ajung în faţa dormitorului. Pe geam intră un bulgăre de zăpadă care îmi ajunge fix în decolteu, deja îmi scosesem bluza de pe mine. Scot capul pe geam şi îl văd pe Deidera care râdea ca idiotul. Cei trei se întorc cu spatele la mine eu iau un ţurţure şi vreau să îl arunc în blond dar se pare că frigul nu mă ajută, neatingându-mi ţinta, acesta alegându-se cu o zgârietură de toată frumuseţea pe faţă. Uite aşa excursia a luat sfârşit şi ne-am întors acasă. Când ajung în faţa apartamentului aud numai râsete. Deschid uşa şi văd un tip ce vre-o nouăsprezece ani care râdea cu alţii de aceeaşi vârsta cu el. neştiind cine sunt, las bagajul jos, mă duc la mine în cameră iau bâta de baseball şi mă întorc în bucătărie, acolo unde i-am lăsat pe tineri. Un tip roşcat cu ochii albaştri a venit la mine râzând dar acel zâmbet de r******t i-a pierit când i-am tras una în b***e. Al doilea la adunat pe cel căzut, rănit şi făcut omletă, plecând. A rămas unul singur care semănă cu mine.
- Ποιος είσαι εσύ; Întreb eu în greacă.
- Ο αδερφός σου. Îmi răspunde acesta calm, privindu-mă în ochii de smarald.
Belesc ochii câd fundul sticlelor de bere, uitându-mă la puştiul din faţa mea care nu pare să glumească. Mă aşez pe scaun şi mă uit ba la acel tip ba la reflexia mea. Pe uşă intră mama şi tata. Mă ridic în picioare privindu-i suspicioasă. Acesşita îmi zâmbesc şi îmi spun că avem ceva de vorbit.
- Deci el e fratele meu? De ce nu am ştiut nimic de el? întreb eu nervoasă.
- Am stat la internat ca să nu afli de mine, am stat la bunici si cu chirie. Mama şi tata vroiau să stau cu voi dar eu am zic că nu vreau sa fii geloasa sau sa iti fac copilaria un chin. Fără să mai stau să îi ascult predicile acestuia i-am tras o palma apoi m-am dus la mine în cameră. M-am schimbat într-o pereche de blugi negri taiati, un maieu mov si mi-am luat hainea neagră din piele, când am vrut sa ies am auzit o parte din discutia celor trei.
- Dacă face aşa când afla de mine dar cum o să facă când o să îi spuneţi că plecăm de aici? Aud vocea fratelui meu.
- O să îi spunem noi, nu trebuie să îţi faci griji. A spus mama lăsând capul în jos.
Am ieşit pe uşă trântind-o după mine, alerg pe scări gata, gata să îmi rup gâtu. Ma pus agiuţă să îmi iau cizme cu toc. Ies din bloc scotând telefonul şi sunândul pe brunet. Acesta când îmi aude vocea îmi spune că vine în cinci minute cu maşina să mă ia. Şi aşa a şi fost.
- Ce ai păţit? Mă întreabă acesta aşezându-se lângă mine pe canapeaua unei cafenele.
- Cu ce să încep? Am întrebat eu punându-mi capul pe umărul acestuia.
- Cu ce vrei, eu sunt aici numai pentru tine.
- Păi am descoperit că am un frate, nici măcar nu ştim că există şi am auzit că vor să ne mutăm de aici. Am spus eu băgându-mi faţa în brunet şi lăsând lacrimile să mii se prelingă pe tricoul brunetului. Acesta mă ţinea în braţe, murmurându-mi cuvinte liniştitoare. În cafenea intră cică fratele meu care îmi zâmbeşte răutăcios. Am mai stat cam două ore cu brunetul apoi am pornit către casă. În maşină era o linişte apăsătoare.
- Mulţumesc că m-ai ascultat şi că m-ai adus acasă. am spus eu apropiindu-mi buzele de ale lui Sasuke.
Acesta m-a prins de mijloc, sărutându-mi buzele apăsat, încet rupe sărutul, privindu-mă în ochii. Am ieşit din maşină şi am intrat în bloc, când am intrat în camera mea totul era deja pus în cutii, semn că mâine este plecarea. Mă uit la pat şi îl pe boul ală, dormind în patul meu. Am luat un prosop şi am început să îl lovesc cu prosopul în cap. Acesta sa trezit ţipând, trezindu-i şi pe mama şi tata. Continuam să îl lovesc cu pumni în stomac, până l-am scos din cameră.
„Să trăiţi bine, sper să vă muşte câini! I******i ce sunteţi!” Am spus eu lăsând lacrimile amare să îmi izvorască din ochii. Cerul a început să se lumineze, arătând că a sosit o nouă zii. M-am Îmbrăcat cu o pereche de pantaloni tăiaţi în genunchi, albi, o pereche de cizme negre cu toc de zece, o bluză mov cu mânecă lungă. Mi-am luat geanta în care am strictul necesar şi am ieşit pe uşă, camera mea fiind goală, rămânând doar patul. M-am uitat prin casă şi am plecat. Când am coborât, în faţa blocului mă aştepta Sasuke. Când l-am văzut i-am sărit în braţe, începând să plâng. Acesta îmi tot spunea că este bine. Dar nimic nu este bine, totul merge pe dos. Cu greu mă desprind de brunet şi urc în maşină. Acesta îmi face cu mâna în timp ce maşina se îndrepta către aeroport. Am ajuns la timp, din nefericire. Am urca în avion, mi-am lipit capul de geam şi mă uitam la o poză cu mine şi brunetul. Îmi era greu să stau fără el. Îmi doream să stau în braţele sale, să râd şi să îl sărut. Drumul a fost lung şi obositor. Se pare că destinaţia noastră este Los Angeles. După multe ore se zbor, pierzându-le numărul am ajuns. Priveam absentă toţi oameni care se agitau. Am ajuns la o vilă imensă şi când vreau să spun imensă însemnă monstruos de mare. Am şi sală de fitness, patinoar şi piscină acoperită şi afară, o curte imensă. Dar nimic nu poate înlocui tristeţea din sufletul meu. Camera mea este decorată cu gust, pereţi vopsiţi în mov, mobila albă, covorul pufos alb, un dressing imens în care se află haine la modă. Pe uşă intră mama care mă întreabă dacă îmi place. Mă mulţumesc doar să zâmbesc şi să dau din cap în semn că da. Văd pe pat o cutie frumos împachetată. O deschid şi văd o pereche de patine negre.
„Oare oi mai fii ce am fost?” mă întreb eu mergând către patinoar. Îmi pun patinele dar cineva intră pe gheaţă înainte mea, mă duc lângă mantinelă, uitându-mă peste ea. Este Diablo, fratele meu. Acesta patinează precum o tornadă. Încearcă să facă un triplu axel dar cade pe jos. Sar mantinelă şi acesta mă priveşte uimit.
- Unu măreşte vitează, doi nu te crăcăna ca şi când ai avea o broască ţestoasă între picioare.
- Ai dreptate. Doar tu eşti Demonul Gheţi nu? spune el privindu-mi chipul pe care se putea citi uimirea.
De unde ştia el că eu sunt Demonul Gheţii? De unde? Am început să patinez cu o viteză nebună, arătându-mi adevărata faţă, acesta mă filma, făceam tot felul de mişcări nebuneşti, aceste sărituri şi viteza m-au adus de mică printre primi zece patinatori din lume. M-am lăsat numai ca să scap de reporteri dar demonul din mine revine la viaţă. Mama intră şi mă priveşte uimită în timp ce făceam faimoasa săritură pentru care am luat o grămadă de medalii de aur. Aterizez pe gheaţă în timp ce mama mă privea uimită. Mă duc la mama, se pare că Diablo a plecat de pe gheaţă ca un iepure speriat.
- Draga mea, mergem să îţi cunoşti viitorul prieten. A spus aceasta hotărâtă.
- Ce mă? Prieten? Cine ştie ce tocilar mi-ai găsit sau ce sărac lipit pământului mi-ai găsit. Am spus eu luând telefonul.
Mama nu a mai spus nimic m-a tras de mână, mi-a pus în braţe o husă şi mi-a zis să îmi fac un duş şi să mă îmbrac cu acele haine. Intru în baie, văd că mama s-a ocupat şi mi-a umplut jacuzzi-ul cu apă. Am pus nişte spumant cu miros de cireşe, udându-mi părul, apa caldă îmi dă o oarecare stare de bună dispoziţie, nu după mult ies din jacuzzi şi intru in cabina de duş care luceşte de curăţenie, îmi spăl părul cu un şampon cu miros de vanilie. Iau feonul care este lângă chiuvetă, agăţat într-un suport special, îmi usuc părul şi mă îmbrac cu hainele în care am găsit un bileţel scris de Diablo, se pare că el mi-a ales hainele. Şi se pricepe, mi-am pus pe mine fusta mini albă şi maieul roşu, m-am machiat, creion dermatograf, negru, glos şi rimel. Ies din baie, cobor scările fiind privită de şase bărbaţi bine făcuţi îmbrăcaţi cu nişte haine de civili. Mama îmi spune că ei sunt bodyguarzi mei. Mă uit mai atentă la cei şase şi văd ca unul pare de optsprezece ani, părul gri precum cenuşa, ochii albaştri precum marea. Intrăm în limuzina neagră cane ne aştepta în faţa casei şi pornim. Ajungem în faţa unui centru de antrenament. Ies cu mama din limuzină, lângă boi venind cele şase matahale. Am ajuns în faţa unei uşi din sticlă prin care puteam să văd o grămadă de băiaţi care trăgeau de fiare. Mama a deschis uşa şi m-a tras şi pe mine acolo. Toţi băieţii se uitau la mine, către noi vine un băiat care în urmă cu câteva secunde lovea de zor un sac de box. Acesta o salută pe mama apoi mă măsoară din priviri, centimetru cu centimetru. Acesta are părul roşcat, ochii albaştrii, plin de muşchi. Acesta îşi muşca buza inferioară apoi se scuză, ducându-se să se schimbe. Mama placă şi ea, lângă mine venind toţi băieţii, mă dau câţiva paşi în spate dar mă lovesc de cineva, mă uit la băieţi care au început să se dea în spate. Mă întorc şi îl văd pe Harumi. Acesta mă întreabă dacă vreau să mergem la o cafenea, accept bucuroasă oferta tânărului.

Dex:
Ποιος είσαι εσύ; Cine eşti tu?
Ο αδερφός σου. Fratele tău.

Acesta este capitolul, aştept comentarii! Scuze pentru greşeli dar cum am mai spus azi este o zii mega agitată pentru mine.