Ce a fost...nu va mai fi !

[Moon princess]

Multumesc pentru comenterii fetelor.Apreciez faptul ca va faceti timp sa-mi lasati un com.Abbeh, stiu ca nu le am cu exprimarea,dar ma voi stradui sa ma fac pe cat posibil inteleasa.Ai spus ca nu ai inteles mai nimic,de aceea iti voi explica putin pe scurt. Cei doi de la inceputul capitolului sunt casatoriti si au impreuna un copil pe nume Sasuke. Toti trei se afla la mormantul celei mai dragi fiinte a lor.Cand mama intreaba daca nu seamana cu el ,de fapt intreaba daca nu seamana cu persoana moarta. Apoi,incepe povestea fetei (intorcandu-ne in trecut,ca sa spun asa) ,pornind de la un anume concert. Sper ca acum ati inteles cu totii despre ce este vorba.Tin sa precizez ca atunci cand va aparea scris "End Flashback" se va incheea de fapt povestea din trecut,apoi continuind-o pe cea din prezent. atat am avut de spus asa ca voi pune nextuu. :* (din pacate nu ma voi revansa pentru ca am pus cap mai devreme decat as fi frut)

Amintiri-partea a doua



Sunt atat de incordata! Nu inteleg nimik.Imagini imi apar si dispar apoi din fata ochilor,parca vrand sa ma previna de la ceva rau. De ce tocmai acum, cand am de tinut un concert atat de important? Am presimtirea ca ceva ce-mi va marca, si-mi va schimba viata, e pe cale sa inceapa...
_____________________________

Of,ce uituca pot fi! Scuze ca am intervenit asa brusc in poveste,dar am uitat sa ma prezint.Da! Sunt chiar eu! Personajul principal al povestii. Doar nu credeti c-o sa cititi in continuare fara macar sa stiti cum ma cheama,cum arat si sunt,nu-i asa? La fel cred si eu. De aceea, s-o luam cu inceputul. M-am nascut in Konoha,unul dintre cele mai puternice sate ninja,ce gazduieste o multime de oameni, ce au vointa de foc si suflet nobil. Niciodata nu dau inapoi,urmandu-si propriile idealuri. Eu sunt una dintre ei,si ma mandresc cu acest lucru. Inca de la nastere,parintii m-au iubit ,si mi-au purtat de grija,fiind singurul lor copil.Sunt un caz fericit. N-am avut o copilarie plina de durere si suferinta ,ca altii. Am avut parinti grijulii, ce mi-au oferit totul pe tava.
E o onare sa le port numele ,Haruno! De aceea ,au avut parte numai de bucurii din partea mea! Le-am fost, si le sunt recunoscatoare ,pentru ca ei m-au facut ceea ce sunt astazi.
De mic copil am avut o pasiune pentru lumea ninja. Ma fascina. Din acest motiv am inceput sa studiez arta ninja,impreuna cu alti doi prieteni: Sasuke si Itachi. Acestia provenind dintr-o familie instarita numita Uchiha, tatal lor fiind un binecunoscut om de afaceri. Itachi era un baiat haios, de treaba ,cu ochii precum negrul infinit al cerului.Era cel cu care ma intelegeam cel mai bine si faceam nenumarate boacane. Celalalt, Sasuke,era un baiat tacut si linistit,de la care cu greu scoteai un cuvintel. La chip , era asemeni lui Itachi. Ochii sai intunecati si cele doua suvite negre conturau delicat fata palida. Era o frumusete rara.
Ne-am petrecut copilaria jucandu-ne,studiind, antrenandu-ne si mergand in misiuni numai impreuna. Eram nedespartiti.Asta bineinteles,pana am crescut si ne-am ales fiecare drumul vietii, nefiind siguri daca procedam corect. Intre timp m-am imprietenit cu o blonda pe nume Ino. E o fata destul de draguta si inalta,fiind model de profesie. Alta nebuna din liceu innebunita dupa Sasuke. Cei drept,toate fetele il placeau pentru frumusetea sa. Nici la mine lucrurile nu stateau rau. Saracii baieti sfarseau prin a se indragosti la prima vedere.Aveau si de ce.Sunt destul de frumoasa pentru o fata de varsta mea, optasprezece ani. Cel putin asa mi se spune. Am ochii verzi si frumosi,ce fura inima oricui. Parul meu de catifea, de-un roz intens,trecut de solduri, miroase-a trandafiri abia infloriti, iar doua suvite imi contureaza delicat fata pala,fina ca o petala de trandafir.Inalta,subtire si gratioasa,ce iubeste frumosul si aduce fericire celor din jur.Acum ca ati aflat ceva despre mine si prietenii mei,putem continua povestea.
__________________________

Apropiindu-se cu pasi grabiti momentul aparitiei mele pe scena, simturile-mi o iau razna.Nu stiu ce sa fac . Sa-l mai tin sau nu? O parte din mine imi spune sa nu fac acest lucru,dar imi calc temerile in picioare,nemaibagand in seama constiinta ce se straduia sa ma induplece. Ma simt incoltita de emotii,si fara vlaga. Am niste emotii de parca as tine pentru prima oara un concert.
Insa, ca prin vis, o aud pe Ino, incercand sa ma incurajeze,spunandu-mi:
-Hai, printeso! Du-te si da-i pe spate pe toti!
Deodata ma simt plina de energie gata pentru o seara incendiara. Ma uit la aceata zambind, dupa care ma indrept catre paradisul sunetelor melodice. Observ multimea ce ma cauta cu privirea,si ma striga.Era agitatie mare! Dar o liniste de mormant s-a asternut cand m-au vazut in lumina reflectoarelor.Toti asteptau cu gurile cascate inceputul melodiei.Ma indrept spre microfon atingandu-l usor.Mii de furnicaturi ca prima data.Zambesc,dupa care imi desprind usor buzele lasand melodia sa prinda viata.
...
Va urma...


cam asta a fost sper ca e mai bine data asta. astept pareri poopici