Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc pentru comentarii, dar deja vin cu capitolul nouă, de ce? Acum mi-a răsărit ceva pentru capitolul nouă. Sper să vă placă. Da legat de telenovele, nu ar fii ceva normal dacă nu ar fii şi ceva din telenovele nu? Aleluia hai să scriu până nu fuge ideea de mine! :))

Capitolul 9.
Am ajuns la baie mi-am terminat treaba si mi-am întorc în salon. M-am îmbrăcat şi m-am dus la doctor, trebuie să ies de aici cât mai repede aşa că mi-am făcut o externare pe proprie răspundere. Ies pe porţile spitalului, mama deja fiind pe drumul câtre firmă iar Naruto şi Sasuke au plecat la baschet. Măreţul Uchiha s-a întors, pentru mine. Mă opresc în fata unui magazin, îmi iau o sticlă cu apă şi când dau să plec, lângă mine vine un bărbat cu parul şaten, închis, ochii căprui, mai înalt decât mine cu un cap şi ceva.
- Bună ziua, sunt Mitchel Riot. spune acesta privindu-mă atent.
- B…bună ziua. reuşesc eu să spun, nu-mi vine să cred, chiar el este.
- Cris Brown face un un clip, te-ar interesa? mă întreabă bărbatul privindu-mă în ochii.
- Da, cânt trebuie să dau proba? întreb eu încercând să par calmă.
- Probă, nu dai nici o probă. Eşti perfectă. spune acesta zâmbindu-mi prieteneşte.
Îmi dă o carte de vizită şi îmi cere adresa de mail si numărul de telefon. Când pleacă, scot telefonul din buzunar şi le sun repede pe fete să le spun că ne întâlnim la mall într-un sfert de oră. Iau un taxi, ajung destul de repede, în faţa magazinului meu preferat. După puţin timp, fetele apar, nerăbdătoare să afle noile veşti pe care am să îi le zic.
- Deci spune tot. îmi Hinata, trăgându-mă afară din magazin.
- Pai, o să apar într-un clip al lui Cris Brown. am spus eu fericită.
Hinata m-a luat în braţe, sărin în sus cu mine. Am colindat mall-ul câteva ore, apoi am plecat către casă. Merg îngândurată pe străzile prăfuite şi super încinse ale oraşului, neobservând maşina care mă urmăreşte. Mă opresc la un semafor şi observ acea maşină, sport, neagră. Semaforul se face verde, în timp ce traversez, încerc să văd cine este şoferul acelei maşini. Nu îi văd faţa dar îi văd bustul şi abdomenul, este plin de muşchi tipul, deja începe să îmi placă. Ajung pe partea cealaltă şi văd că acesta pleacă, îmi văd de drum liniştită. Aşa a trecut vara şi toamna iar într-un final a sosit iarna, iubesc iarna, frigul, neaua albă precum sufletul unui copil. Nu există minut sau zii în care să nu mă gândesc la ameţitul de Uchiha. S-a întors, iar acum este momentul potrivit ca să mă răzbun. Îmi mai arunc câteva haine în troler, îl închid, mă mai uit o dată îl oglindă, mulţumită de cum arăt şi ies pe uşă. Nu înainte de a ieşi pe uşă mama mi-a dat nişte bani şi mi-a zis să nu bat pe nimeni. Cobor treptele, bubuind intenţionat trolerul pe scări.
„Babele dansează în pat, acum cine e şmecheră? Oh da baby, asta sunt eu!” Îmi pun fericită, ieşind din bloc.
Cu paşi mici m-am dus către liceu, acel loc care este mai mult o puşcările acum este punctul de plecare. Da, o excursie. Ajung în faţa liceului şi văd că trebuie să stau cu Uchiha. Mă aşez pe troler şi acesta vine lângă mine. Încerc să nu îl bag în seamă dar este imposibil, imposibil să ignori acei ochii, acel chip angelic, acel corp perfect. Pe scurt îl iubesc pe n*********l asta. Fără să mai aştepte ceva îmi ridică chipul, acaparându-mi buzele într-un sărut plin de dragoste. Nu pot, nu pot să fac nimic. Atât ce mult mi-a lipsit. Acesta rupe sărutul, pe poartă intrând amici săi. Îmi trag gluga pe cap, lăsând lacrimile să îmi izvorască din ochii. După câteva minute apar şi fetele, mă retrag într-un colţ, neavând chef de vorbă. Pe poartă intră Deidera şi „gaşca veselă” care vin către mine. Blondul vrea să mă sărute dar îi trag o palmă, făcându-i pe elevi să îşi întoarcă privirea către noi. Plec de lângă blond, nepăsându-mi că acesta va face o criză de nervi cât el de mare. Acesta vrea să vină să îmi ceară explicaţii dar pe poartă intră diriga. Mai nou m-am obişnuit să îi spun lui Tsunade diriga, mai scurt decât „Doamne directoare”. Ten Ten îi făcuse o scurtă poezie „mult iubetei” noastre criminale de minţi cu cifrele ei.
„Doamnea directoare,
Cu p**a între picioare
Un o****m noi vă cântăm
De-a pururea-n vecie
Şi la noi să mai fie”
Destul de drăguţă, nimic de spus dar dacă ar afla am încurca-o. Ies din curte şi intru un autocar. Fetele de aşează lângă mine şi începem să vorbim. Am vorbit de la vedete până la fiecare băiat şi cu ce culoare i-ar sta bine fiecăruia. Simt o mână pe obrazul drept, când îmi întorc capul îl văd pe Sasuke. Acesta vine către mine. Unindu-şi buzele cu ale mele. Mă simt în al nouălea cer până aud vocea enervantă a lui Deidera.
- Ce crezi că faci? întreabă el privindu-l ca un nebun pe brunet.
- Deidera, o să ţi-o zic scurt. Mă despart de tine. spun eu punându-mă în braţele brunetului.
Nu a durat mul timp că vine Karin care se agaţă de gâtul brunetului.
- Sasuke e luat, fufă roz. spune ea încercând să se aşeze în braţele brunetului.
- Mersi, măcar nu mi-am tras-o cu toţi din liceu. Spun eu ridicându-mă de pe locul meu.
Aceasta vine şi vrea să îmi tragă o palmă dar i-am tras un pumn de am făcut-o grămadă pe jos, aceasta începe să scuipe sânge şi cu sângele câţiva dinţi. Sasuke vine repede luându-mă în braţe şi ieşind cu mine afară din autocar, se pare că am ajuns. Până nu ajungem în curtea din spate nu mă lasă, ţinându-mi de mâini. Îmi pun capul pe umărul său şi las lacrimile reci să mii se prelingă pe obraji.
- Gata, Saku nu mai plânge. Te rog. Spune brunetul strângându-mă în braţe.
Acesta continuă să îmi şoptească cuvinte liniştitoare, într-un final liniştindu-mă şi calmându-mă. Stăm în leagănul mare care are pe el nişte pături pufoase. Brunetul scoate un lănţişor de aur pe care se află trei iniţiale. Mă uit mai atent şi erau iniţialele noastre pe el, dar de ce nu-mi scrie numele meu de familie pe el? Lăsând acest lucru minor de-o parte îl iau pe brunet în braţe şi îl sărut. Acesta se urcă pe mine, începând să îmi sărute pielea fină a gâtului. La ce întuneric este nu şi-ar da nimeni seama ce facem noi aici. Pe o uşă iese diriginta care ne cheamă în casă. Ne de cheia de la cameră, spunându-ne că vom sta în aceeaşi cameră, bucuria noastră. Sasuke îmi ia trolerul şi urcăm în cameră. Având în vedere că toată cabana este făcută din lemn şi camerele sunt din lemn. Avem un pat dublu, un şemineu în care arde focul cu câteva lemne dedesubt. Îmi pun haina în dulap, începând să despachetez hainele mele şi ale brunetului, acesta fiind la duş. Îmi vine o idee, iau o cămaşă de-a brunetului o împachetez, acesta iese şi intru repede în baie. Îmi fac repede, un duş, apoi ies în cămaşa acestuia, lăsându-mi la vedere formele bine conturate. Ies din baie, oprindu-mă în tocul uşi. Brunetul se întoarce către mine scăpând pe jos paharul cu apă care îl ţinea în mână. Mă duc către el, împingându-i maxilarul în sus. Acesta zâmbeşte, mă ia în braţe, punându-mă în pat, urcându-se peste mine şi începând să îmi sărute pielea fină a gâtului, deschizându-mi nasturi de la cămaşă dar tot cheful ne este tăiat de nişte bătăi în uşă urmate de vocea piţigăiatei de Tsunade care vrea să ne dea stingerea. Brunetul să de jos de pe mine, rămânând amândoi cu buza umflată. Acesta se întoarce cu faţa la mine iar eu mă cuibăresc în braţele sale, într-un final adormind. Orele trec pe lângă noi iar încet dar singur se crapă de ziuă, la ora opt, Tsunade dându-ne trezirea. Cu cămaşa pe mine şi o pereche de pantaloni scurţi cobor jos. Toate aveam un păr în cap de zici că şi-au făcut porumbei cuib în el. Mă aşez cu fundul pe masă, ştiu că nu este frumos dar nu stau pe jos să fac vre-o cistită sau dumnezeu ştie ce. Într-un final coboară şi băieţii, Sasuke vine direct la mine, sărutându-mi tandru buzele, lăsându-i pe toţi cu gurile căscate. Iau bolul cu cereale de pe masa si îl hrănesc pe brunet ca pe un copil mic, acesta acceptând fericit să fie hrănit. După ce îmi hrănesc „bebeluşul” beau nişte suc de portocale în timp ce băieţi eu ieşit afară, la o ţigară.
- Deci tu şi Sasuke? mă întreabă Hinata cu subînţeles.
- Da, aveam de gând să vă spun în dimineaţa asta. spun eu ducându-mi mâna dreaptă la ceafă.
Fetele nu mai spun nimic doar mă strâng fiecare in braţe. M-am dus în dormitor, vrând să mai lenevesc până la ora 14:30 când trebuie să fim în faţa cabanei. Mă trântesc în pat şi dau drumul la televizor. Până la urmă am găsit dumnezeu ştie ce progam unde era dat sfântul Petru ştie ce circ. M-am uitat până am adormit. Peste puţin timp sunt trezită de vocea calmă şi caldă a lui Sasuke.
- Cât e ceasul? întreb eu privind chipul angelic al iubitului meu.
- 12:45, te-am trezit ca să ai timp să te pregăteşti. spune acesta sărutându-mi fruntea.
Fără să mai comentez mă ridic din pat, intru în duş, îmi spăl părul cu un şampon cu miros de trandafiri. Ies într-un prosop mare, pufos şi alb. Brunetul se uită la televizor la ştiri. Îmi iau o pereche de pantaloni negri, mai groşi, o bluză pe gât albastră şi lenjeria intimă. Vreau să îmi pun bluza pe mine dar brunetul mi-a prins mâinile sus, gustându-mi pielea. Pe uşă a intrat Naruto, când ne-a văzut eu mi-am tras pe mine pătura iar brunetul şi-a pus capul pe umărul meu. Acesta iese cu un zâmbet destul de dubios pe faţă. Mă îmbrac şi ieşim din cameră, toată clasa se uită la noi, ce am făcut? M-am îmbrăcat cu haine de băiat, mi-au dispărut hainele de pe mine? Până la urmă aflu de la Hinaţa că, Karin ne-a filmat ieri seară când eram în cămaşa lui Sasuke. Şi? Sasuke vine la mine şi….


Şi acesta este capitolul! Sper că v-a plăcut. Mii de scuze că nu este scurt şi dacă am greşeli.