Destine ÃŽncruciÅŸate

[curcubeu fara culori]

ce rapid vin cu o continuare:))...mai ca nu ma recunosc...revenim
acest fragment este a doua parte din capitolul 6...sper sa va placa si astept in continuare si critici:P
spor la citit


M-am ridicat din pat brusc în timp ce urlam cât mă țineau plămânii. Lacrimi îmi curgeau deja pe obrajii palizi și eram zguduită de spasmele care deveneau din ce în ce mai dese. Am încercat să mă conving că totul nu fusese decât un vis și că nu aveam motiv să plâng, însă totul fusese atât de real încât a trebuit să verific dacă sunt murdară de sânge. Din fericire nu eram, totul se petrecuse în mintea mea.

Am mai stat câteva minute în pat pentru a mă calma, după care am mers spre baie. Când am ieșit, m-am schimbat rapid în niște haine potrivite pentru misiune, am mâncat ceva rapid și m-am îndreptat spre ușă. Am ezitat câteva momente în fața clanței pentru că frica nu dispăruse de tot, dar am ispirat adânc și am deschis ușa cât de larg am putut. Razele calde ale soarelui mi-au mângâiat fața și m-am mai calmat.

Știam unde trebuie să mă întâlnesc cu Sasuke și m-am grăbit să ajung acolo cât mai rapid. Drumul nu a durat mult, dar eram deja într-o oarecare întârziere, mulțumită coșmarului care îmi încetinise toate mișcările. Am ajuns prima la locul de întâlnire și m-am așezat pe o bancă pentru a-l aștepta. După câteva minute a apărut și am oftat ușurată când l-am văzut.

- Ce e? m-a întrebat în timp ce eu mă uitam la el și zâmbeam ușurată.
- Nimic, am răspuns și m-am întors cu spatele la el pentru a-mi ascunde lacrimile care îmi apăruseră la colțul ochilor.
Le-am șters rapid și am tras aer în piept, după care m-am întors din nou cu fața spre el.
- Ce ai pățit? m-a întrebat în timp ce m-a apucat de mână și m-a tras mai aproape de el.
- Ți-am spus că nu am nimic, i-am spus nervoasă și m-am smucit pentru a-mi da druml la mână. Mergem azi? L-am întrebat și am început să merg cu spatele la el.

Nu a mai spus nimic, dar din câțiva pași m-a ajuns din urmă. În sinea mea mă bucuram că e teafăr și că totul se petrecuse în mintea mea, dar grija lui bruscă față de mine m-a luat prin surprindere și m-a iritat oarecum. Când am părăsit satul am început să alergăm și aveam impresia că inteționat mă lasă în urmă. Îmi plăcea să cred că l-am enervat cu comportamentul meu și că acum e supărat pe mine, dar nu-mi puneam totuși prea mari speranțe în asta.

Prima zi de drum cu Sasuke a fost plictisitoare din toate punctele de vedere. Nu am făcut decât să alergăm și atunci când făceam o mică pauză – lucru foarte rar – nu vorbeam aproape deloc. În afară de replici de genul „Cred că ar trebui să ne oprim” sau „ Nu sunt obosită” nu am schimbat alte cuvinte între noi. Mă enerva la culme acest lucru și nu știam ce aș putea face pentru a schimba ceva. Atitudinea lui față de mine mă exaspera și nu știam cât aș mai fi putut să-l suport. Aveam impresia că mă evită sau că se preface că nu exist, încercând să-mi adreseze câteva vorbe numai dacă era chiar obligat.

Nici a doua zi nu a decurs mai bine ca precedenta, lucru care deja era prea mult pentru mine. Putea fi atât de enervant câteodată încât simțeam că efectiv nu mai pot sta lângă el, ceea ce era o premieră pentru mine. Când ne-am oprit spre seară pentru a ne odihni eram undeva într-o pădure. Sasuke a plecat fără să spună nimic, dar s-a întors câteva minute mai târziu cu niște lemne și a început să-și facă de lucru cu ele, aprinzând un foc. M-am prefăcut că mă uit în jurul meu, dar cu coada ochiului îi spionam fiecare mișcare, fiind brusc conștientă că eram singurii pe o distanță destul de mare.

După ceva timp pe care l-am pierdut uitându-mă fie la flăcările jucăușe din fața mea, fie la Sasuke, m-am hotărât să am un moment de respiro și să plec pentru puțin timp singură. Așa că m-am ridicat brusc, lucru ce l-a făcut pe Sasuke să mă privească surprins.

- Mă duc să mai aduc niște lemne pentru foc, am spus în timp ce mă ridicam și nu i-am dat șansa să-mi răspundă.

Am plecat rapid de lângă el și am început să mă plimb prin pădurea care ne înconjura, bucuroasă ca am scăpat măcar pentru puțin timp de prezența lui apăsătoare. Nu aveam o direcție fixată în minte și umblam oarecum aiurea, fiind pierdută în gândurile care mă acaparau imediat ce aveau ocazia. La un moment dat m-am hotărât să mă întorc, dar nu mi-am putut da seama pe unde ar trebui să merg. Am încercat să merg spre stânga și după aproximativ zece minute am observat cum copacii deveaneau din ce în ce mai rari. Am crezut că am ajuns cu bine înapoi la Sasuke, dar am rămas surprinsă când am constatat ca mă aflam pe malul unui lac.

M-am bucurat în sinea mea pentru că în ultimele zile nu am avut un loc special amenajat unde să pot avea grijă de mine cum trebuie, așa că m-am hotărât să fac o baie. Mi-am dat repede jos hainele de pe mine, aruncându-le aiurea în spatele meu, și am intrat în apă. Eram norocoasă că lacul se formase dintr-un izvor termal pentru că apa caldă îmi relaza și deznoda toți mușchii.

Am înotat puțin, după care m-am îndreptat spre locul unde intrasem și m-am sprijinit ușor de o stâncă ce se afla acolo. Am închis ochii și m-am concentrat pe efectul relaxant pe care apa mi-l oferea, încercând să nu mă gândesc la nimic altceva. Totul a mers bine până când am auzit niște sunete de parcă cineva ar fi venit spre mine. Am reacționat rapid și m-am ascuns oarecum după stânca ce îmi servise drept loc de relaxare până în acel moment, după care mi-am îndreptat privirea spre locul de unde părea că se aud sunetele din ce în ce mai tare.

Priveam suspicioasă și curioasă în același timp spre locul respectiv și, după câteva secunde tensionate, a apărut un iepuraș. M-am relaxat automat și am început să râd în sinea mea. Cine ar putea să fie aici în noaptea asta. Singura persoană care era aproape de mine era Sasuke, ultimul sat fiind la jumătate de zi de mers pe jos și nu cred că lui i-ar fi păsat atât de mult de ce se întâmplă cu mine, încât să vină să mă caute. La cum s-a comportat cu mine până acum singurul motiv care l-ar determina să mă caute totuși ar fi acela că fără mine nu putea duce la bun sfârșit misiunea.

Am închis din nou ochii și m-am scufundat până la gât în apa caldă, încercând să mă concentrez doar asupra senzației pe care o simțeam. Pe nesimțite am ațipit, de vină fiind ultimele nopți aproape nedormite. Când m-am trezit era încă noapte – semn bun – așa că m-am grăbit să ies și să încerc să găsesc din nou drumul. Nu am apucat să-mi iau pe mine decât lenjeria deoarece am auzit niște sunete care veneau din aceeași direcție de unde venise și iepurașul mai devreme. Nu am vrut să risc așa că mi-am scuns rapid hainele în niște tufișuri de lângă mine și am intrat din nou în apă cu tot cu lenjeria pe mine.

M-am ascuns după stâncă și am împietrit în momentul în care în fața mea a apărut nimeni altul decât Sasuke. Era nebun? De ce lăsase lucrurile noastre nesupravegheate? Oare venise să mă caute? Nu cred totuși, l-aș fi auzit dacă m-ar fi strigat. Răspunsul a venit singur pentru că l-am văzut cum a început să se dezbrace încet. Nu am putut să mă uit la el și m-am întors brusc cu spatele, încercând să nu fac niciun zgomot. Câteva secunde mai târziu am auzit cum a intrat în apă și a început să înoate. Mă înroșisem până la rădăcina firelor de păr, dar asta nu m-a împiedicat să încerc să îl spionez.

Era deja la distanță de mine și nu avea cum să mă observe la cum stăteam ghemuită după stâncă. În schimb eu aveam o ”priveliște” superbă și efectiv nu-mi puteam lua ochii de la el. Am oftat ușor și asta a făcut ca în jurul meu să se formeze cercuri care se măreau pe măsură ce se depărtau de mine. M-am speriat pentru că puteam să mă dau de gol foarte ușor, însă nu aveam cum să ies din apă – zgomotul ar fi prea puternic și și-ar da seama. Așa că am stat ascunsă, așteptând ca el să plece.

M-a șocat când a început să înoate spre mine și m-am ghemuit și mai mult după stâncă. În cele din urmă a ajuns pe partea opusă a ei și s-a rezemat ușor de ea, aproape la fel cum făcusem eu mai devreme. M-am scufundat în apă până la gât pentru a fi sigură că nici măcar un fir de păr nu se vede, după care am început să ascult în speranța că voi auzi când va pleca.

Mă scotea din sărite faptul că nu se grăbea deloc, pentru că începusem să mă resimt după atâta timp petrecut în apa caldă și eram ușor amețită. La un moment dat s-a ridicat și a ieșit pe mal. Din nou m-am uitat în altă parte fără motiv și am reușit să mă dau de gol chiar dacă eram atât de aproape să trec neobservată. Am riscat orpivire spre Sasuke care își luase o pereche de boxeri pe el, după care m-am întors rapid și m-am trezit cu un șarpe în fața mea. În loc să mă folosesc de cunoștințele mele de ninja nu am făcut decât să sar ca arsă și să strig cât mă țineau plămânii.

Bine-înțeles că Sasuke s-a întors automat spre mine, iar eu am rămas nemișcată. S-a uitat o secundă la fața mea, după care privirea i-a alunecat din ce în ce mai jos pe corpul meu și nici nu m-a mirat. Arătam extrem de provocator în lenjeria mea udă care scotea în evidență tot ce se putea. Când credeam că nu mai are ce să mă șocheze, Sasuke mi-a demonstrat contrariul și pe fața lui a apărut un zâmbet pervers. Brusc am știut că trebuie să plec și cumva am reușit să mă întorc cu spatele, dar nu am apucat să fac niciun pas deoarece deja era în fața mea. Corpurile noastre erau atât de apropiate încât îi simțeam respirația mângâindu-mi în treacăt fața, așa că am înghițit în sec o dată.

Nu îi înțelegeam comportamentul deloc. De cele mai multe ori mă ignora, însă privirea pe care o avea acum era exact opusul. Mă bucuram într-un fel pervers că îmi acorda atenție, însă o mică parte a creierului care încă mai gândea rațional își punea problema cum să reacționez în situații de genul ăsta. Mă enerva faptul se comporta atât de diferit: ba era distant și rece și mă ignora complet, ba era tandru și atras de mine. Nu știam care față a sa era cea reală, deși în sufletul meu credeam cu tărie că a doua.

Dacă el credea că voi face aceeași greșeală se înșela. Nu voiam să mai cedez în fața lui. Așa că m-am folosit și eu de chakra și am dispărut din fața lui înainte de a reacționa în vreun fel. Am reușit să-mi iau și hainele înainte de a pleca și în încercarea mea disperată să scap de el am ajuns la locul unde stabiliserăm mai devreme să dormim. M-am îmbrăcat rapid și imediat hainele mi s-au udat de la lenjeria mea, formând două cercuri mai închise la culoare pe bluza care începuse să se muleze pe sâni. Ca metodă de precauție făcusem niște clone jutsu așa că pe moment nu-mi făceam griji că o să mă descopere.

M-am băgat în sacul de dormit pentru că simțeam cum se răcorea din ce în ce mai mult în jurul meu. M-am lăsat ușor pe spate și am închis ochii fără să adorm. Am stat așa ceva timp, până când am auzit niște pași ce se apropiau de mine. Nu am deschis ochii deși știam că poate fi riscant, în schimb mi-am făcut clonele să dispară și mi-am dat seama că Sasuke era cel care venise. L-am auzit când s-a oprit în dreptul meu, unde a ezitat câteva secunde, după care s-a îndreptat spre locul său, de cealaltă parte a focului care acum ardea mocnit. Nu știam ce urma să se întâmple mâine și speram să nu se comporte la fel ca până acum. M-am foit în sacul meu și m-am întors cu spatele la el, după care am deschis ochii. Priveam spre pădure fără să o văd cu adevărat, în timp ce în mintea mea derulam ce se întâmplase. Îmi era mult prea ușor să-mi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi plecat și am oftat ușor, sperând ca Sasuke să nu mă fi auzit.

Știam că nu mai aveam mult timp de odihnă așa că am închis ochii și am adormit aproape instantaneu. M-am trezit brusc, sau, mai bine spus, am fost trezită. Sasuke mă ținea strâns de brațe în timp ce mă striga să mă trezesc. Eram încă în șoc după coșmarul avut – identic cu cel de acum două nopți - și plângeam din nou necontrolat. Am ridicat privirea și m-am uitat la Sasuke, moment în care am început să plâng mai tare. M-a strâns brusc în brațe, iar eu m-am agățat de el ca de un colac de salvare, în timp ce lacrimile mele sărate îi udau bluza. A început să-mi mângâie ușor părul pentru a mă calma, iar eu m-am strâns mai aproape de el. Faptul că îi simțeam parfumul inconfundabil și că stăteam în brațele lui m-a mai calmat și în cele din urmă lacrimile s-au oprit, transformându-se în mici suspine.

Când a fost sigur că m-am calmat m-a depărtat de el puțin, astfel încât să mă poată privi în ochi. M-am uitat la rândul meu în ochii săi hipnotizanți, însă nu i-am putut susține privirea și m-am uitat în altă parte. Era ciudat cât de blând se comporta cu mine acum, fără priviri insinuante sau ignorare. Era un Sasuke nou pentru mine care mă făcea să mă simt și mai atrasă de el.



see ya ^_^