19-11-2010, 04:24 PM
Capitolul II
Am alergat pe strazi mari si mici,am dat peste cateva strazi infundate,intr-un cuvant m-am pierdut in marele oras si era deja seara.Imi era teama nu stiam unde sunt aveam la mine niste bani dar nu era nici un taxi prin apropiere,nu o puteam suna pe Hinata. Atunci am realiza ca nici macar nu puteam merge acasa,nu vroiam sa il vad pe Kiba.
-Sefu,am gasito.Parul roz,poarta o pereche de blugi albastri o bluza neagra cu modele roz pe ea.Ce sa fac in continuare?
Tremuram de frica,ce vroia tipul ala de la mine. Tocmai a coborat de pe motocicleta sa un BMW Dakar,si sa apropiat de mine. Eram mai mult decat sigura ca ma confundat,mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat fara frica:
-Scuzama,el sa uitat la mine socat,vorbeai cumva de mine?
-Da. Oau ce tip rece si dragut pe deasupra,era brunet cu parul facut tepi,ochi ii erau negri si reci,buzele trasau o linie perfecta,purta o pereche de blugi negri si o geaca de piele.
-Vino cu mine,seful vrea sa iti vorbeasca. Tipul asta ii nebun nu o sa merg cu el niciodata.
-Nu,ce o sa faci? Intrebarea mea era putin indrazneata ca sa imi ascunt teama.
-O sa te oblig iar daca nici cu asta nu esti deacord o sa te amenint.
-Dar esti foarte calm cand spui toate astea.
-Traim in New York,totul e posibil.Dupa ce a spus asta a scoas un pistol.
-Hmm,ar trebui sa imi fie frica nu?Da cred ca da,pacat ca nu imi este. Poti sa ma impusti oricum viata mea nu mai are nici un sens acum.Brunetul se uita la mine si isi scoase telefonul.
-Sefu` nu vrea sa vina. Ce sa fac? Bine o sa o tin aici. Dupa ce a inchis sa uitat la mine. Nu poti pleca.
-Mi-am dat seama.Atunci vino cu mine pana la magazin,vreau o Cola.
-Doamne dar ai ceva tupeu,mie chiar mila de tine.
-De ce? Credeam ca nu ai suflet.
-Nu am,dar vei regreta daca il superi pe sefu`.
-Nu imi pasa,eu nu am nici un sef.
Am trecut starada cu brunetul langa mine,am vazut ca fetele din jur sa uitau la el ca la un zeu si el nu facea altceva decat sa ma priveasca pe mine,fetele imi aruncau priviri ucigatoare dar nu imi pasa. M-am intors si m-am uitat urat la o fata care a grabit imediat pasul,brunetul a chicotic si apoi am intrat in magazin.Am luat un suc si am iesit.
-Sakura.Hinata ma luat in brate dupa care mi-a dat o palma. Daca mai pleci asa te omor. Abeea ne-am mutat aici si deja ne faci probleme. Multumesc,ca ai gasito,brunetul a facut un semn cu capul an semt de cu placere.
-Ce cauti tu aici? O intreb eu pe fata.
-Am venit cu Kiba.
-Sefu`,imi pare rau ca nu am putut sa o aduc,dar….
-Mersi Sasuke,raman dator. Cred ca trebuie sa vorbim.
Deci acum dupa 10 ani vrea sa vorbeasca cu mine,dar pana acum nu avut timp.
-Nu am ce sa vorbesc cu tine. Vocea mea era axtrem de dura,doream sa il ranesc cum si el ma ranit.
-Eu cred ca avem multe de discutat,chiar foarte multe. Kiba ma privea cu tristete si regret dar eu nu o sa-l pot ierta pentru ca ma ranit.
-Nu am ce sa vorbesc cu tine,repet eu,imi provoci greata. Urasc ceea ce ai devenit, te urasc.
Am primit o palma destul de grea peste fata,intorc privirea si vad ca cea care ma lovit era Hinata care avea ochi plini de lacrimi.
-Taci!Taci nu vreau sa te mai aud! Ai facut tot posibilul sa il gasesti si acum te porti ca o rasfatata! Fata tipa la mine cat de tare putea,daca erau oameni pe strada sigur ar fi ramas cu gurile cascate.
-Hinata,tu chiar nu intelegi. Eu speram ca in acea scrisoare sa fie minciuni dar ceva ma convins ca este adevarat.
-Deci doica ti-a spus ca ma ocup cu cursele de masini.
-Nu minti,stiu ca nu ie adevarat! Mai aveam putin si planegam,nu ii dau voie sa imi faca mama adoptiva mincinoasa.
-Spune adevarul. Hinata mi-a inmanat cateva plicuri destul de vechi,imi amintesc ca a spus ca are ceva sa ce doica a rugato sa imi dea,dar eu am spus ca nu e momentul potrivit.
Am luat plicurile si m-am uitat pe ele,era foarte vechi unule chiar de 10 ani si erau scrise de fratele meu,deci doica a ascuns aceste plicuri. Cand ma intreba de fratele meu era atunci cand primeam o scrisoare de la el,deci nu ma uitat.
-Sakura.Ridic privirea si il vad pe Kiba care era langa mine,gatul imi era uscat doream sa spun ceva dar nu puteam articula nici un cuvant. Il priveam fara sa spun nimic,deschid gura dar o inchid la loc,parca cuvintele nu doreau sa iasa.
-Imi…imi pare rau…dar nu credeam ca ea m-ar minti.
-Nu-i nimic papusa,este si vina mea,trebuia sa vin personal sa te vad. Dar cred ca ar trebui sa mergi acasa,o sa vorbim maine.
Am plecat cu brunetul pe motocicleta sa iar in spate era Hinata cu Naruto,in fata blocului Hinata a mers cu Naruto la cel mai apropiat magazin sa cumpere ceva de mancare. Brunetul a coborat de pe motocicleta si sa apropiat de mine.
-La ce etaj stai? Ce era cu intrebare asta,probabil Kiba la pus sa alfe.
-La etajul 3,de ce?
-Ca si eu stau tot la 3. Locuim in aceleasi bloc,si Naruto sta la etajul 2.
-Aha,pai nu urcam?
-Ba da.
Am urcat scarile fara sa scot nici un cuvant asta nu imi statea in fire,chiar daca nu paraem eram destul de vorbareata.
-Iti plac cursele?Frumosul de langa mine a rupt tacerea in cele din urma.
-Da,dar nu am concurat decat o data. Sa nu ii spui lui Kiba,am adaugat eu repede si el a ras cu pofta.
-Nu vrei sa afle nu?
-Nu. Dar tu ai concurat vreodata?
-Odata? Iti bati joc de mine,sunt cel mai bun din oras.
-Glumesti? Nu ma inveti si pe mine? Eu am pierdut cand am incercat,m-am izbit de un zid.
-Greseala de incepator,si nu pot sa te invat. Doar daca te lasa iubitul tau?
-Iubitul meu?
-Kiba,nu e iubitul tau?
-Nu,este fratele meu.
-Aha,dar tot trebuie sa ii ceri permisiunea.
-Bine,pai vorbim maine.
-Da,noapte buna.
-Noapte buna.
Am inchis usa si m-am dus in camera mea,m-am aruncat in pat si am adormit instantaneu.
Am alergat pe strazi mari si mici,am dat peste cateva strazi infundate,intr-un cuvant m-am pierdut in marele oras si era deja seara.Imi era teama nu stiam unde sunt aveam la mine niste bani dar nu era nici un taxi prin apropiere,nu o puteam suna pe Hinata. Atunci am realiza ca nici macar nu puteam merge acasa,nu vroiam sa il vad pe Kiba.
-Sefu,am gasito.Parul roz,poarta o pereche de blugi albastri o bluza neagra cu modele roz pe ea.Ce sa fac in continuare?
Tremuram de frica,ce vroia tipul ala de la mine. Tocmai a coborat de pe motocicleta sa un BMW Dakar,si sa apropiat de mine. Eram mai mult decat sigura ca ma confundat,mi-am luat inima in dinti si l-am intrebat fara frica:
-Scuzama,el sa uitat la mine socat,vorbeai cumva de mine?
-Da. Oau ce tip rece si dragut pe deasupra,era brunet cu parul facut tepi,ochi ii erau negri si reci,buzele trasau o linie perfecta,purta o pereche de blugi negri si o geaca de piele.
-Vino cu mine,seful vrea sa iti vorbeasca. Tipul asta ii nebun nu o sa merg cu el niciodata.
-Nu,ce o sa faci? Intrebarea mea era putin indrazneata ca sa imi ascunt teama.
-O sa te oblig iar daca nici cu asta nu esti deacord o sa te amenint.
-Dar esti foarte calm cand spui toate astea.
-Traim in New York,totul e posibil.Dupa ce a spus asta a scoas un pistol.
-Hmm,ar trebui sa imi fie frica nu?Da cred ca da,pacat ca nu imi este. Poti sa ma impusti oricum viata mea nu mai are nici un sens acum.Brunetul se uita la mine si isi scoase telefonul.
-Sefu` nu vrea sa vina. Ce sa fac? Bine o sa o tin aici. Dupa ce a inchis sa uitat la mine. Nu poti pleca.
-Mi-am dat seama.Atunci vino cu mine pana la magazin,vreau o Cola.
-Doamne dar ai ceva tupeu,mie chiar mila de tine.
-De ce? Credeam ca nu ai suflet.
-Nu am,dar vei regreta daca il superi pe sefu`.
-Nu imi pasa,eu nu am nici un sef.
Am trecut starada cu brunetul langa mine,am vazut ca fetele din jur sa uitau la el ca la un zeu si el nu facea altceva decat sa ma priveasca pe mine,fetele imi aruncau priviri ucigatoare dar nu imi pasa. M-am intors si m-am uitat urat la o fata care a grabit imediat pasul,brunetul a chicotic si apoi am intrat in magazin.Am luat un suc si am iesit.
-Sakura.Hinata ma luat in brate dupa care mi-a dat o palma. Daca mai pleci asa te omor. Abeea ne-am mutat aici si deja ne faci probleme. Multumesc,ca ai gasito,brunetul a facut un semn cu capul an semt de cu placere.
-Ce cauti tu aici? O intreb eu pe fata.
-Am venit cu Kiba.
-Sefu`,imi pare rau ca nu am putut sa o aduc,dar….
-Mersi Sasuke,raman dator. Cred ca trebuie sa vorbim.
Deci acum dupa 10 ani vrea sa vorbeasca cu mine,dar pana acum nu avut timp.
-Nu am ce sa vorbesc cu tine. Vocea mea era axtrem de dura,doream sa il ranesc cum si el ma ranit.
-Eu cred ca avem multe de discutat,chiar foarte multe. Kiba ma privea cu tristete si regret dar eu nu o sa-l pot ierta pentru ca ma ranit.
-Nu am ce sa vorbesc cu tine,repet eu,imi provoci greata. Urasc ceea ce ai devenit, te urasc.
Am primit o palma destul de grea peste fata,intorc privirea si vad ca cea care ma lovit era Hinata care avea ochi plini de lacrimi.
-Taci!Taci nu vreau sa te mai aud! Ai facut tot posibilul sa il gasesti si acum te porti ca o rasfatata! Fata tipa la mine cat de tare putea,daca erau oameni pe strada sigur ar fi ramas cu gurile cascate.
-Hinata,tu chiar nu intelegi. Eu speram ca in acea scrisoare sa fie minciuni dar ceva ma convins ca este adevarat.
-Deci doica ti-a spus ca ma ocup cu cursele de masini.
-Nu minti,stiu ca nu ie adevarat! Mai aveam putin si planegam,nu ii dau voie sa imi faca mama adoptiva mincinoasa.
-Spune adevarul. Hinata mi-a inmanat cateva plicuri destul de vechi,imi amintesc ca a spus ca are ceva sa ce doica a rugato sa imi dea,dar eu am spus ca nu e momentul potrivit.
Am luat plicurile si m-am uitat pe ele,era foarte vechi unule chiar de 10 ani si erau scrise de fratele meu,deci doica a ascuns aceste plicuri. Cand ma intreba de fratele meu era atunci cand primeam o scrisoare de la el,deci nu ma uitat.
-Sakura.Ridic privirea si il vad pe Kiba care era langa mine,gatul imi era uscat doream sa spun ceva dar nu puteam articula nici un cuvant. Il priveam fara sa spun nimic,deschid gura dar o inchid la loc,parca cuvintele nu doreau sa iasa.
-Imi…imi pare rau…dar nu credeam ca ea m-ar minti.
-Nu-i nimic papusa,este si vina mea,trebuia sa vin personal sa te vad. Dar cred ca ar trebui sa mergi acasa,o sa vorbim maine.
Am plecat cu brunetul pe motocicleta sa iar in spate era Hinata cu Naruto,in fata blocului Hinata a mers cu Naruto la cel mai apropiat magazin sa cumpere ceva de mancare. Brunetul a coborat de pe motocicleta si sa apropiat de mine.
-La ce etaj stai? Ce era cu intrebare asta,probabil Kiba la pus sa alfe.
-La etajul 3,de ce?
-Ca si eu stau tot la 3. Locuim in aceleasi bloc,si Naruto sta la etajul 2.
-Aha,pai nu urcam?
-Ba da.
Am urcat scarile fara sa scot nici un cuvant asta nu imi statea in fire,chiar daca nu paraem eram destul de vorbareata.
-Iti plac cursele?Frumosul de langa mine a rupt tacerea in cele din urma.
-Da,dar nu am concurat decat o data. Sa nu ii spui lui Kiba,am adaugat eu repede si el a ras cu pofta.
-Nu vrei sa afle nu?
-Nu. Dar tu ai concurat vreodata?
-Odata? Iti bati joc de mine,sunt cel mai bun din oras.
-Glumesti? Nu ma inveti si pe mine? Eu am pierdut cand am incercat,m-am izbit de un zid.
-Greseala de incepator,si nu pot sa te invat. Doar daca te lasa iubitul tau?
-Iubitul meu?
-Kiba,nu e iubitul tau?
-Nu,este fratele meu.
-Aha,dar tot trebuie sa ii ceri permisiunea.
-Bine,pai vorbim maine.
-Da,noapte buna.
-Noapte buna.
Am inchis usa si m-am dus in camera mea,m-am aruncat in pat si am adormit instantaneu.