Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc pentru comentarii! Lynn nu este nici o problemă, îmi cer scuze că nu am cenzurat cuvintele. Aşa am apărut şi eu pe aici! Atenţie, acest capitol este +16 sau +18
Capitolul 8

Şi îmi deschide pantaloni, scoţându-i cu tot cu chiloţi de pe mine, a continuat că îmi sărute pielea până a ajuns în acel loc care arata că încă sunt fata cuminte. Începe să se joace cu limba, încerc să mă abţin să nu gem dar este imposibil, gemete înfundate se aud în toată camera şi cred că mă aud şi vecini, dar cui îi pasă? Brunetul mă masează, muşcându-mi gâtul destul de încordat, dragostea şi plăcerea pe care o simt în aceste momente, parcă de vis mă fac să îl vreau din ce în ce mai mult. Acesta îşi scoate boxeri de pe el, lăsându-şi mândria la vedere, o are destul de mare şi groasă, îşi pune un prezervativ pe instrument şi se urcă iar peste mine, simt că faţa îmi arte când „micuţul amic” al brunetului este gata, gata să mă penetreze. Brunetul îmi captează buzele într-un sărut apăsat, penetrându-mă. Îmi arcuiesc spatele din cauza dureri, câteva firicele de sânge şi-au făcut apariţia. Începe să se mişte în interiorul meu, mişcările sale, destul de lente şi calculate, mereu dute-vino, au făcut durerea să dispară şi să fie înlocuită de o plăcere nebună, acesta se împinge mai tare în mine, apoi iese din mine şi se pune pe perna sa lângă mine, se duce până la baie şi revine cu o pereche de boxeri pe el, se bagă în pat şi mă ia în braţe, într-un final somnul ne cuprinde iar, este deja destul de târziu. Adorm în braţele brunetului, ascultându-i inima. Orele trec pe lângă noi ca o secundă, începe să îmi sune ceasul dar brunetul îl opreşte. Mai mult adormită decât trează, pun capul la loc pe pernă şi adorm. Peste câteva ore mă trezesc şi văd uşa de la jumătatea dulapului lui Sasuke deschisă, rafturile goale, hainele brunetului dispărute, pe birou văd un aparat foto, un stick si o cutiuţă acoperită cu catifea roşie, deschid acea cutiuţă şi văd o pereche de cercei din aur, foarte frumoşi, dau drumul la laptop şi bag stickul şi văd pozele de la bal, dau drumul la aparatul foto şi vad ca este o filmare făcută în dimineaţa asta, o deschis şi văd faţa, supărata, obosită şi nervoasă a brunetului.
„Draga Sakura, îmi cer scuze. Ce spun eu frate, nu cred că mă vei putea ierta vre-o dată, plec în această dimineaţă cu mama, tata şi Itachi în Londra, ai grijă de tine!” şi filmarea se opreşte.
Lacrimi amare au început să îmi curgă pe obrajii palizi.
„Ţi-ai bătut joc de mine j***ă împuţită!” mi-am spus eu în gând, simţeam că îmi cade cerul în cap şi pământul îmi fuge de sub picioare.
Am închis aparatul foto, mi-am făcut un duş mi-am ales un tricou alb, destul de decoltat, o pereche de pantaloni trei sferturi negrii şi pereche de cizme negre, cu toc cui, îmi prind părul moale într-o coadă împletită, îmi iau haina de piele, neagră pe mine, o geantă mică şi ies din casă. Merg până la un magazin din apropiere de unde îmi iau trei sticle de whisky. Ajung acasă, mă duc la mine în cameră, desfac prima sticlă şi o pun la gură, până nu o termin nu o las, jos. Începe să mii se facă cald, scot tricoul de pe mine. Rămân doar în sutienul, auriu care îmi ţine sâni în frâu, scot şi pachetul de ţigări, încep să fumez. O oaie care păştea liniştită în creierul meu mi-a atins un fir electric, dându-mi o idee. Scot telefonul, îmi fac o poză cu cea de-a doua sticlă de whisky, pe care o termin ca pe prima şi i-o trimit brunetului. Cred că brunetul a primit poza, deoarece m-a sună, vreau să pun telefonul la ureche dar simt nişte palpitaţi, scap telefonul, căzând lângă pat, auzind vocea brunetului, care mă striga disperat din ce în ce mai depărtat. Dau ochii peste cap şi totul negru.
Simt o durere groaznică în piept, deschid ochii şi o văd pe mama care plângea, tata ţipa la telefon de pe hol şi fetele care stăteau lângă mine. Tuşesc forţat, mama mă priveşte uimită şi sare pe patul meu, vreau să ridic mâna dar îmi este imposibil, văd că în mâna dreaptă am o perfuzie şi se pare că nici mâna stângă nu a scăpat de idioatele alea de ace. Într-un final a hotărât si mama să mă lase să respir, nu după mult timp uşa de la salon se deschide. Doctorul vine şi se aşează pe pat, pe celălat pat venind alt pacient. Deja mă gândesc la mâncarea groaznică pe care trebuie să o mânânc, fără sare sau vre-un gust.
- Ai un corp foarte rezistent. aud vocea doctorului care mă priveşte glumeţ.
- Cât timp trebuie să mai stau în spital. am întrebat eu privind salonul bolnav in care trebuia sa stau.
Noroc că nu stau singură, dar nu înţeleg de ce nu îşi dă jos gluga de pe cap. Mama, tata şi fetele pleacă şi mă lasă doar cu acel tip în salon, noroc că mi-au scos perfuziile că altfel începeam să cobor şi sfinţii şi părinţii din pot. Când vreau să ies pe uşă mă dezechilibrez dar puştiul vine repede şi mă prinde de talie, ajutându-mă să îmi recapăt echilibrul. Acesta mă conduce până în faţa toaletei. Când ies nu mai este, am ajuns destul de repede în salo, se pare că nici în salon nu îl găsesc, cu chiu cu vai intră în salon, urmat de o asistentă, două chibrituri în loc de craci, nişte scobitori în loc de mâini şi mai slabă decât scândura de la gardul bunicii de la ţară, machiajul strident, buzele subţiri, părul blond, întins cu placa, oare cât a stat cu placa în cap de îi stă parul aşa, nici dacă nu te-ai spăla un an nu ţi-ar sta părul aşa în cap. Aceasta închide uşa, făcând un zgomot insuportabil, până la urmă, acesta îşi dă gluga jos din cap, văd o claie de păr blond. Simt cum mii se pune un nod în gât, mă aşez din nou în pat fără să îmi pese că stau cu Deidera în cameră. Îmi iau telefonul, căştile şi ascult o melodie a celor de la Papa Roach „Hollywood Whore” cred că s-ar potrivi mai bine t******r din liceu. Telefonul începe să sune, mă uit la el şi văd că „deşteptul” care mă sună este nimeni altul decât Sasuke, îi întind telefonul lui Deidera care mă priveşte uimit.
- Ce vrei să fac cu el. mă întreabă el privindu-mă serios.
- Şi mai zici că eşti deştept, simplu, răspunde. am spus eu înmânându-i telefonul.
Acesta îl ia şi răspunde, ce pare că Sasuke îşi roade unghiile de nervi, aşa îi trebuie. Cred că acum mi-ar prinde bine să ies puţin cu Deidera, deşi mă doare, trebuie să îl suport, dacă vreau să mă răzbun ca la carte, trebuie să fac asta. Acesta închide şi îmi dă telefonul.
- Vrei? mă întreabă acesta cu subînţeles.
- Da. am spus eu scurt.
Acesta vine şi îmi captează buzele într-un sărut mult aşteptat, urăsc să o spun dar sărută mirific. Îşi strecoară limba în gura mea invitându-mă la joacă. Acum trebuie şi joc după regulile lui. Zilele au trecut cu greu, lunile şi mai greu iar într-un final a venit vacanţa de vară. Telefonul începe să îmi sune cu disperare în creieri. Iau telefonul de pe noptieră şi răspund.
- Unde arde? Spun eu oarecum nervoasă că boul de Sasori mă trezeşte aşa de devreme.
- Sakura, ai zis că vii să mă ajuţi cu pregătirea petrecerii pentru Temari. Aud vocea Hinatei.
Mă ridic în şezut şi mă uit la ceasul electronic, se pare că lenea a pus mâna pe mine. Îi zic că ajung într-o jumătate de oră. Îmi fac repede un duş, mă îmbrac cu o pereche de pantaloni scurţi, negrii, o bluză din plasă, neagră şi pe deasupra un tricou fără mâneci, mov. Merg către clubul „Blood forever” când ajung acolo o văd pe Hinata care se lingea cu Naruto. Mă bucur pentru ea, chiar mă bucur, dar eu de ce nu sunt fericită? Poate din cauza lui Uchiha. Fără să mai stau să mă gândesc am început să agăţ decoraţiile de pereţi. În câteva ore în care Hinata şi Naruto au făcut prostii in baie eu am terminat tot şi cu paşi lenţi mă îndrept către casă. Până la 23:00 mai este acum este 19:30. Întru în casă, îmi salut părinţii, merg să îmi fac un duş, îmi ondulez părul, mă îmbrac cu o rochie scurtă, roşie, sexy, mă dau cu parfum şi ies din casă, în faţa blocului se afla un motor negru, mai exact un Kawasaky Ninja ZX6R, negru cu albastru metalic. Acel băiat îşi dă jos casca de pe cap, mă duc către Deidera, acesta mă ia în braţe şi îmi sărută buzele, strecurându-şi limba în gura mea. Îi cuprind talia, neştiind că cineva ne priveşte. Acesta se dă jos de pe motor, mă ia de mână şi mergem către club, care nu este destul de departe, ştiind că urăsc să merg pe motor. Am ajuns în club, după noi au venit şi ceilalţi şi într-un final a apărut Temari. Nu ştiu ce am făcut dar cu excepţia băieţilor din gaşcă toţi băieţii, bărbaţii se uită la mine. Ies din sală şi mă duc către baie, când şi intru în baie, dau cu ochii de el, părul negru precum pana corbului, ochii negrii precum onixul. Poartă o cămaşă albă, o pereche de blugi albi. Mă priveşte cu un zâmbet şmecher pe faţă. Las două lacrimi să mii se scurgă pe faţă şi alerg către el dar pe el se pun Karin, începând să îl sărute. În spatele meu apare Deidera, îi iau de tricou şi îmi unesc buzele cu ale lui, acesta îmi lipeşte trupul de al său, sărutându-mi pielea fină. În privirea lui Sasuke puteam citi ura pentru Deidera, ce bine îmi pare.
După ce rup sărutul îi zic lui Deidera unde mă duc şi acesta aprobă din cap, mergând înapoi în sală.
După ce termin şi ies din baie, mă opresc în faţa oglinzii, văzând că arăt perfect. Mă spăl pe mâni, pe uşă întră cineva, nu bag în seamă, până vine şi mă întoarce către el.
- Ce cauţi aici? întreb eu nervoasă.
Acesta nu mai spune nimic doar îmi cuprinde buzele într-un sărut plin de dragoste. Sasuke rupe sărutul, luând o gură de aer, pe uşă a intrat Deidera, când a văzut că Sasuke mă sărută ,a scos pistolul şi a tras, noroc că am apucat să în împing pe Sasuke pe jos, glonţul nimerindu-mi pe mine pe mine în plămân. Sângele şi-a făcut apariţia, Dediera când m-a văzut a venit repede lângă mine, încercând să îmi oprească sângerarea. Pe uşă apare Hinata care era cât pe ce să leşine dacă nu o prindea Naruto. Naruto i-a chemat pe Gaara şi Neji care i-au scos afară din baie pe cei trei muţi. Mi-a dat cămaşa lui cu care a improvizat un bandaj, mă luat în braţe şi a ieşit cu minte din club, m-a urcat în maşină şi m-a dus cât de repede a putut la spital. Durerea devine deja insuportabilă, simt că nu mai am aer să respir. Naruto parchează în faţa spitalului, iese repede din maşină, îmi deschide portiera, mă ia în braţe, o închide cu piciorul şi aleargă către intrarea în spital, când l-au văzut tot plin de sânge au venit m-au pus pe o targă. Auzeam ceva înfundat, legat de o operaţie, simt o mască pe faţă, ochii încep să mii se închidă, neopunându-mă somnului care mă cuprinse.
„Ce lumină puternică, caldă şi blândă. Am murit? Dacă da sunt în rai sau în iad?” mă întreb eu pe mine neştiind ce să spun.
Deschid ochii şi văd că sunt într-o cameră de spital, Naruto doarme într-un tricou negru, pe un scaun, lângă Naruto stă Sasuke care şi el doarme. Pe uşă intră mama, îmi duc repede mâna la gură ca să nu îi trezească pe cei doi bebeluşi. A început să bocească, pe uşă a intrat doctorul care nu a reuşit să îi trezească pe cei doi când a început să vorbească. Seamănă izbitor de mult cu Naruto, păr blond, ochii albaştri, pielea ciocolatie.Se uita ba la radiografie, ba la mine.
- Ai noroc Sakura. a spus el trezindu-i pe cei doi prinţişori adormiţi.
- Nu am nimic? am întrebat eu plictisită.
- Nu, ai scăpat ca prin urechile acului dar să laşi alcoolul. spune el râzând.
- Da domnule doctor, dar nici măcar un păhărel? spun eu privindu-l uimită pe omul din faţa mea.
- Nici! Spune blondul care se ridică de pe pat şi iese din cameră.
Sasuke când mă vede rămâne şocat, nici nu e de mirare, nu am nimic pe mine şi eu m-am ridicat din pat. Iau repede un cearşaf de pe acolo, mi-l pun în jurul trupului şi pornesc în căutarea băii. Trec pe lângă camere în care se află numai băieţi şi femei însărcinate.

Cam asta este capitolul, îmi cer scuze în cazul în care am greşeli. Aştept comentarii, păreri, sfaturi, etc.