Yuki's oneshots!

[Juliette]

Ah, nu, nu. Nici eu nu cred in perfectiune(pentru mine, doar Cel de Sus e Perfect!). Stiu ca am greseli, multe si nu ma deranjeaza la cei 21 de ani ai mei :)) cand cineva mai mic decat mine imi atrage atentia asupra greselilor. Cu atat mai bine!
Mnoh, proza pe care o pun acum(insotita de o imagine, asa mai obisnuiesc sa fac; imagini luate dp devart mai mult) am scris-o pe 12 octombrie(m-am uitat in topicul de pe celalalt forum). Sper sa va placa si astept critici!
Poate o sa mai scriu si ceva nou, printre cele vechi pe care o sa le postez.
Titlul lucrarii: Heartbeat..

[center][/center]

• - Teo, ma bucur sa te revad! Imi imaginez prin ce treci.
  - Si eu ma bucur sa te revad. Iti multumesc, cred.
  - Daca-ti pot fi de ajutor cu ceva, orice, ma poti suna la orice ora. Voi fi acolo pentru tine, cand ai nevoie.
  - Da, multumesc.
  - Oh, cat este ceasul! Trebuie sa plec. Suna-ma, daca ai nevoie de ceva, scumpa mea. Te sarut.
  - Si eu. Multumesc ca ai trecut in vizita. Pa!
  
  Aceleasi cuvinte spuse fortat, aceeasi conversatie plictisitoare si daunatoare, care-mi reaminteste inca o data care este realitatea.
  Si iata-ma aici, in parc, din nou. Acelasi drum parcurs, aceleasi lacrimi. Cu toate astea, fac pasi in continuare. De ce? Nu stiu, dar oare mai conteaza? In fiecare zi, ma plimb in parcul central din apropierea casei; imbracata in pantalonii de trening si acelasi tricou, care-i placeau la nebunie; cu castile in urechi si volumul dat la maxim. Si asta doar pentru ca nu voiam sa aud nimic, nici macar lacrimile care-mi curg pe obraji tot timpul.
  Iubirea te orbeste, dar oare de ce? Pentru ca te impiedica sa vezi realitatea, ceva ce sufletul tau nu trebuie sa vada prin intermediul ochiilor sau pentru ca sa simti cu toata fiinta ce este iubirea, de fapt. Am incercat sa gasesc un raspuns, dar in zadar.
  A vrut sa ma ocroteasca. Sa tina pericolul la distanta, cu toate ca traiam amandoi intr-o lume unde rautatea si invidia erau prezente. Voia doar sa ma fereasca, iar eu nu intelegeam.
  Iubirea doare, pentru ca atunci cand clopotelul se misca, produce un sunet pe care numai inima il poate auzi. Si-n acel moment, sageata lui Cupidon te loveste. Este cat se poate de adevarat. Am simtit-o. Am trait-o, chiar daca pentru putin timp. A fost prezenta in inima mea, pentru ca din acea clipa am simtit o caldura puternica care mi-a dat o energie de nedescris. Ceva ce nu am mai simtit pana atunci. Ceva pe care nu l-am mai intalnit si nu credeam ca o sa-l simt vreodata. Si totusi, doare. Si stii de ce? Pentru ca ai acceptat provocarea lui. Ai lasat garda jos, iar el a profitat si ti-a furat inima.
  M-am indragostit nebuneste. De fiecare data cand il vedeam, simteam ca o iau razna. Cand nu ne vedeam, simteam ca ma sufoc. Locul meu era alaturi de el. In sfarsit, acel gol din piept disparuse! Dupa atata timp, care mi s-a parut o eternitate, l-am gasit! Pentru ca am spus "Da" inca din prima clipa de cand ne-am intalnit accidental, am stiut ca nu mai pot sa traiesc fara el.
  Si acum, iata-ma... din nou, singura...
  Lumea in care doar noi doi aveam acces, nu mai exista! El nu mai era, iar golul din piept era de doua ori mai mare decat inainte. Si mai dureros. Fiecare lacrima care-mi curgea era pentru ca ma durea. Al naibi de tare durea!
  Imi vine si acum sa tip, dar nu stiu ce ma impiedica sa o fac. Pur si simplu, merg, ascult muzica si plang. Altceva pot sa fac? Am incercat sa ma sinucid, dar nu am reusit. Nu vrea el sa plec. Nu acum, nu este cazul, dar chiar trebuie sa-i cer voie?
  Vreau sa fiu alaturi de el. Simt ca nu mai am ce cauta aici. Nu stiu de ce inca mai exist. El este acolo sus, iar eu sunt aici jos. E o distanta uriasa si nu am cum sa ajung la el. Vreau sa-l vad, vreau sa-l sarut, sa-l imbratisez. Am nevoie de el mai mult decat niciodata. Uneori, simt ca nu mai am aer, dar nu ma crede nimeni. Toti imi spun ca am nevoie de un psiholog, pentru ca nu sunt in apele mele. Normal ca nu sunt. Jumatatea mea, persoana cu care urma sa ma casatoresc, a murit inainte sa facem acest pas maret.
  Spune-mi tu.. oare sunt nebuna?!