Fairy's reflection

[Juliette]

Well, asta e noul meu fic, pe care l-am inceput de weekend-ul asta sa-l scriu :D asa ca-i "proaspat", cum se spune. Il mai am postat pe celalalt forum, chiar am primit o parere nu tocmai placuta cum ca actualul fic nu arata deloc din stilul meu cu care s-au obisnuit ceilalti, dar mi-am propus sa pun aici doua ficuri: cel nou, pe care-l voi pune chiar astazi (sper ca nu am incalcat vreo regula, am verificat fiecare sectiune-n mare si la FanFiction nu am vazut un nr. minim de posturi ca sa pot posta un fic) si unul din cele vechi, trebuie sa ma decid mai intai pe care sa pun, ca sa faceti si voi diferenta, adica sa vedeti si sa-mi spuneti. Vreau sa ma conving :D
Dupa cum am mai spus si la topicul cu oneshot-uri: nu sunt perfecta si nici nu ma consider; normal sa am greseli, dar cu timpul ma indrept! Astept critici, nu ma supar, dar va rog sa nu fie doar de dragul de a fi postate, in sensul ca astept critici serioase si care sa ma ajute.
Voi pune cate-un fragment in fiecare weekend, pentru ca atunci am timp sa scriu. Sper ca este ok asa si ca nu va deranjeaza
Nu stiu cat de fascinanta o sa vi se para povestea asta, dar sper ca macar la doi,trei sa va placa. Nu am pretentia sa cititi multi (cui ii face placere, e invitatul meu!), dar am rugamintea sa comentati fara sa va certati si fara spam, va rog! Mi-a luat vreo saptamana sa ma decid asupra plotului, pentru ca initial voiam sa-l pun la Romantic, dar pentru ca se bazeaza mai mult pe aventura, a ramas aici. Oricum, si alte genuri sunt predominante in acest fic.
Voi scrie cu:
- "list" pentru fragment, "centru" pentru titluri/capitole sau citate (luate de pe net, evident)
- "bold" pentru titlu, "italics" pentru anumite replici (o sa va dati seama, pe parcurs).
Sper sa va placa. Astept pareri. Si da, am emotii, dar nu la fel ca la inceput.

Prolog

„ Nu-ţi fie frică să faci un pas mare.
Nu poţi trece o prăpastie din două sărituri mici.
(David Lloyd George) ”

• Era seară, sfârÅŸit de toamnă. Temperatura era mult mai scăzută aproape de pădure decât în oraÅŸ, unde era puÅ£in ridicată. ÃŽn curând, gerul avea să-ÅŸi spună cuvântul, iar fulgii mari de zăpadă să se împrăştie peste tot, acoperind pământul rece cu o pătură albă ÅŸi strălucitoare. ÃŽn momentul de faţă, ceaÅ£a era prezentă atât în orăşelul cu peste 280.000 de locuitori, cât ÅŸi în apropierea sa. Nu puteai să vezi de la distanţă pădurea, pentru că ceaÅ£a reducea vizibilitatea. Copacii erau uscaÅ£i ÅŸi lipsiÅ£i de frunzele care-i încărcau, dându-le o adevărată culoare. Erau toÅ£i pregătiÅ£i să primească fulgii mult iubiÅ£i ai iernii.
  Pădurea. Pentru un străin era ceva nou, dar pentru un cetăţean al oraşului din apropiere era ceva obişnuit. Ziua, puteai să te plimbi, deşi nu mulţi se aventurau pe acolo. Primarul pregătise special o zonă pentru grătare sau picnicuri. În schimb, noaptea era cel mai nebunesc lucru şi mai periculoasă decizie să te aventurezi în apropierea pădurii sau chiar în interiorul ei. Existau zvonuri de care se temeau, dar nu toţi credeau.
  Mergea. Poteca pe care se afla era plină de noroi, dar acoperită pe deasupra de frunzele multicolore. Un curcubeu in miniatura şi pe care puteai să păşeşti fără să-ţi fie teamă că o să dispară. Urmele care rămâneau în urmă erau un „ indiciu ”, de fapt. Încă nu realiza acest lucru, pentru că ştia că trebuia să meargă. Deodată, se auzi o voce caldă, dar în acelaşi timp un ton ameninţător..
  - D-şoară Denvers.
  Mai multe voci răsună în mintea ei, amestecându-se cu cea de mai devreme. Se sperie, din instinct corpul tresărindu-i uşor.
  Căzu în gol, trezindu-se la scurt timp trântită la podea. Rănită, neputând să se mişte. Nu-şi simţea aproape deloc corpul, părându-i-se mai greu ca niciodată. Încercă să-şi revină în fire. Se uită în jur preţ de câteva secunde: o sală mai mare decât un palat, încăpătoare şi fără pereţi sau cel puţin asta putea să observe.
  - Ajută-mă..
  O fetiţă de 5,6 ani cu două perechi de aripi multicolore şi slab strălucitoare părea să se ţină cu putere de pământul de la marginea lacului. Era rănită grav, putându-i-se vedea rănile adânci şi corpul plin de zgârieturi şi sânge. Trei făpturi feminine priveau de aproape. Erau îmbrăcate în veşminte transparente, din mătase, cu clopoţei la picioare şi părul lung despletit. Râdeau. Cea care o trăgea pe micuţa fetiţă ieşi la suprafaţă doar puţin. O fecioară frumoasă şi îmbrăcată toată în alb, dar cu veşmintele-i lipite de corp din cauza apei, se amuza şi continua să o tragă la fund.
  Lacrimile începură să-i curgă pe obraji. Nu se putea mişca. Nu ştia ce să facă, dar avea un impuls să o ajute, deşi nu o ştia. Atinse cu vârful degetelor spatele, atât cât putu, ca să vadă ce o împiedică să se mişte: săgeţi lungi şi groase, înfipte în corpul ei.
  Confuză, de la distanţă vede o silueta care o strigă. Din nou, o voce. Apoi, mai multe.
  - Aileen Denvers! ţipă profesoara de franceză, trezindu-o.