Because we are rebels!

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc frumos pentru comentarii. Moon princess mulţumesc pentru sfat, da voi vorbi exact cum vorbesc în viaţa de zi cu zi pentru că nu sunt acel gen de persoană care vrea să o facă pe interesanta sunt destui în liceu care încearcă asta, asta sunt eu, sunt rebelă, sunt nebună dar nu dusă cu drezina sper că te-am lămurit şi nu numai.

Capitolul 8
Toată lumea se uita la mine şi la Sasuke, fetele se uită la mine ca mâţele în calendar. Aud o melodie de-a lui Jenifer Lopez, deşi nu sunt o fană Jenifer are câteva melodii care sunt destul de bune. Plec de lângă brunet, poate mi-am făcut apariţia cu el dar nu am de gând să stau cu el toată seara, lângă el a venit Karin şi gaşca de curve. Mă aşez pe un scaun la barul improvizat şi comand un suc de fructe de părute, lângă mine stă Kakaşi care citeşte o carte, este îmbrăcat într-un costum negru, dacă nu mă înşel este din colecţia de toamna-iarna a lui Cătălin Botezatu. Gust din lichidul dulce-acrişor, de aceeaşi culoare cu cerul, noaptea.
- Se pare că nu vine. spune acesta dezamăgit.
- Cine? mă trezesc eu întrebând.
- Directoarea Tsunade, am invitat-o se pare că nu o să vină.
Nu apuc să spun nimic să începe o melodie lentă, pun paharul în spatele meu, mă ridic de pe scaun şi îl trag pe Kakaşi după mine. Deşi pare ciudat nu vreau ca noul nostru diriginte să fie bosumflat când toţi ceilalţi de distrează. Acesta mă priveşte uimit, începem să dansăm şi toată clasa se uita la noi, Sasuke pare destul de încordat, ce e cu el? Melodia se termină iar noi ne retragem, pe ringul de dans intră Karin, îmbrăcată într-o rochie roz de te dor măselele, părul i-ar sta mai frumos dacă ii s-ar urca trei pisici turbate în cap sau dacă aş avea norocul ca vre-o pasăre că o confunde cu o toaletă. Se urcă pe Sasuke şi începe să danseze cică lasciv, îmi iau paharul şi merg către fete, la jumătatea drumul mă răzgândesc şi pornesc către ieşire, fete vin după mine, toate aveau privirile pline de ură. Îmi ridic privirea şi mă uit la cerul înstelat şi mândra lună care veghea liniştită parcă neascultându-mi cea mai arzătoare dorinţă din aceste momente, să se ivească mai soarele mai repede ca sa pot pleca acasă, nu o mai suport mult pe Karin, fiţele ei îmi dau dureri de cap iar vocea ei de vaca în călduri pune capac la orice. Fetele mi-au spus că se întorc, iar eu am aprobat din cap, nu ştiu cum de se pot întoarce în acea sală plină de idioţi şi curve, până la urmă este alegerea lor. O adiere uşoară de joacă cu părul meu lipindu-mil de obrajii cam palizi, netrezindu-mă la realitate. Privesc cerul înstelat dar defapt gândul îmi zburdă în altă parte, nici eu nu ştiu unde mai exact, multe întrebări fără răspuns îmi invadează mintea. Îl urăsc, de ce a intrat şi mai mult în viaţa mea? De ce el? Ce legătură are el cu mine, nici nu mă place, iar ura şi gelozia încep să pună stăpânire pe mine. Părul negru, scurt, şi acele două şuviţe blestemate care stau pe lângă chipul său angelic, pielea albă, fină, sprâncenele arcuite, buzele cărnoase, ochii negrii, inexpresivi, îl urăsc, îl urăsc pentru că trăieşte,respiră, mănâncă şi pentru că m-a făcut să mă îndrăgostesc de el! Am devenit marioneta lui, când este lângă mine mă simt în al nouălea cert, când e cu Pink Bitch mii se urcă sângele la cap. Scutur din cap alungându-mi gândurile şi bucurându-mă de spectacolul oferit de stele, natura îţi poate oferii multe, dacă ştii să apreciezi minunatul spectacol, nelăsând toate nimicurile să îţi distrugă şi ultima fărâmă de încredere pe care o mai ai în propriile forţe. Mă îndrept către intrarea în liceu, cobor scările maro şi intru în sală, într-un colţ în văd pe Sasuke că se lungea cu o curvă de-a lui Karin, Kita dacă îmi aduc bine aminte. Cu paşi lenţi merg către improvizaţia băieţilor şi îi zic lui Criss să îmi dea o sticlă de whisky şi un pahar, Hinata când mă vede cu sticla de whisky în mână vine şi îmi ia sticla înainte de a-mi pune în pahar alcoolul mult dorit, Temari vine şi mă scoate afară.
- Ce vrei să faci? Iar vrei să bei? Ştii bine ce ţi-a spus doctorul. îmi spune aceasta serioasa
- De parcă ştii ce însemnă să suferi din cauza unui idiot fustangiu care se linge cu fiecare fată care îi pica la picioare şi tot trecutul să vină peste tine vrând să te distrugă! Spun eu lăsând lacrimile cristaline să mii se scurgă pe obraji palizi. Temari îmi şterge lacrimile şi mă ia în braţe, neştiind că discuţia noastră a fost ascultată de cineva. După ce mă liniştesc îi urez lui Temari distracţie plăcute eu plec către casă sub pretextul că nu mă simt bine.
Flashback.
Priveam prin cabinetul alb, aşteptând nerăbdătoare rezultatul analizelor, în cabinet intră un bărbat de vre-o 35 de ani, înalt, blond, bine făcut cu ochii negri obosiţi şi încercănaţi. Acesta citea nişte foi şi nu pare tocmai vesel.
- Ce se petrece domnule doctor? întreb eu curioasă.
- Se pară ce acele sticle de whisky nu ţi-au făcut tocmai bine, domnişoară Haruno. spune a cesta citind nişte foi.
- Fiţi mai explicit, vă rog. spun eu privindu-l pe acesta serioasă.
- Cum să îţi explic să înţelegi şi să nu leşini.
- Dacă mai bei o singură gură de alcool mori. a spus acesta, serios.
Belesc ochii, simt că patul de învârte cu mine, dau ochii peste cap si totul negru
Endflashback
Când am ajuns acasă mi-am pus un pahar cu suc de portocale şi am plecat la mine în cameră, este deja trei dimineaţa, mă dezbrac de rochie, o pun pe scaun, îmi iau pe mine un halat şi intru în baie, mă demachiez şi intru în cabina de duş, apa caldă îmi încălzeşte trupul rece. Dacă apa ar putea vindeca şi rănile sufleteşti aş sta în apă toată viaţa. Mă ghemuiesc în cabină, aşezându-mă în şezut pe suprafaţa rece, lacrimi reci încep să îmi curgă pe faţă, parcă neputând să le opresc, îmi vine să ţip şi să arunc cu ceva după el, nu şi-ar da seama că ţin la el nici dacă i-as scrie sau desena mare pe un perete. Ură, acest cuvânt este simplu dar poartă multe sensuri. Poţi urî din dragoste, poţi urî din simplul fapt că în loc să ţii se întâmple şi lucruri bune păţeşti numai lucruri rele. M-am ridicat mi-am spălat părul cu un şampon cu miros de trandafir şi un gel de duş cu miros de vanilie. Ies din baie cu acel halat pe mine şi un prosop în cap. Îmi usuc părul şi îl las liber, mă îmbrac cu un tricou alb şi o pereche de pantaloni, scurţi, albi. Mă bag în pat şi adorm cu un singur gând, toamna a trecut destul de repede, iar vacanţa de iarnă a venit!
Simt un miros de parfum masculin, mă depărtez de Sasuke iar mirosul, mă urmăreşte, mă dau mai mult în faţă, simt cum alunec din pat, fac contact cu podeaua rece, mă ridic ca arsă în şezut şi văd că brunetul a adu-o şi pe Karin la mine în cameră, nu mai stau pe gânduri, merg pe partea brunetului şi îl iau pe Sasuke de ureche şi pe Karin de păr, aceştia se trezesc instantaneu, Sasuke ia păruta şi îl bag în sufragerie iar pe Karin o dau afară din casă, mă încui şi adorm la loc. Telefonul a început să sune ca nebunul, ia stai, eu mi-am pus telefonul pe silenţios. Iau telefonul brunetului şi îl bag într-un pahar cu apă, are destui bani şi îşi ia altul. Dau să adorm iar dar nişte bătăi în uşă mă trezesc din starea în care mă aflam. Rostesc destul de tare nişte cuvinte foarte bine alese şi merg către uşă cu paharul cu apă în care plutea telefonul lui Sasuke, deschid uşa şi îl văd pe brunet, îi înmânez paharul pe care îl ţineam în mâna stângă, apoi închid uşa. Aud nişte înjurături şi mă bag iar în pat, peste câteva minute acele bătăi revin, deschid uşa nervoasă şi îl văd pe Sasuke negru de supărare. Acesta îmi prinde mâna strângă şi mă strânge violent. Vreau să îi dau o palmă peste faţă dar îmi prinde ambele mâini, închide uşa cu piciorul şi se asigură că nu va fii deranjat, privesc oarecum speriată scena care urmează să se desfăşoare iar eu aveam cel mai mult de suferit. Mă lipeşte de dulap şi începe să îmi sărute gâtul fin, coborând către sâni, îşi strecoară o mână pe sub tricoul meu, când vrea să mi-l dea jos la uşă bate cineva, nu ştiu cine dar am alergat către uşă, am deschis şi am intrat val-vârtej în baie.
„Dracu să te cânte şi descânte Uchiha!” spun eu privindu-mi faţa speriată pe care o am.
Îmi dau cu nişte apă rece pe faţă şi ies din baie, trec pe lângă Sasuke care are un zâmbet şmecher pe faţă. Ce o mai plănui băiatul asta?
- Sakura, pari foarte obosită deşi am înţeles că ai venit destul de repede acasă. A spus Mikato privindu-mă îngrijorată.
- Sunt bine, puţin obosită dar bine. Am spus eu bând dintr-o sticla de suc de portocale. Iau sticla şi mă scuz, mergând la mine în cameră.
Când vreau să închid uşa în prag apare Sasuke care intră şi el în cameră, privindu-mă, atent la fiecare mişcare pe care o fac. Vreau să ies din cameră dar acesta închide uşa şi o încuie, vreau să merg pe balcon, dar Sasuke m-a luat pe sus la propriu şi m-a pus în pat, punându-se peste mine. Nu stau într-o poziţie foarte comodă. Acesta se lasă peste mine cu toată greutatea, prinzându-mi mâinile şi începând să îmi sărute gâtul violent, îmi caută buzele şi le găseşte destul de repede, îşi strecoară limba în gura mea începând o joacă pe cinste, rupe sărutul şi îmi da jos tricoul lăsându-mi la vedere sâni mari şi moi, mă trage peste el, rup sărutul pentru a lua aer, văd în ochii lui o anume sclipire, oare ţine la mine sau vrea dor să mă treacă pe „lista” lui, nu îmi pasă, îl iubesc. Acesta se urcă peste mine începând să se joace cu sâni mei, coboară cu săruturile.

E cam asta este capitolul, îmi cer scuze pentru greşelile de tastare sau exprimare. Aştept comentarii, păreri, sfaturi.