07-11-2010, 07:13 PM
Abbeh: Salut! Hehehe sigur nu vreau sigur nu vreau sa scap de tine, mersi ca mi-ai aratat unde am gresit. Chiar daca ma uit de sapte ori inainte de a posta tot imi mai scapa cate o greseala. Chiar ma bucur ca mi le-ai arata. Le-am si corectat. La partea cu "hipnotizanti" imi arata corectorul ca ceva nu e corect, da ce eu il bag in seama?[eram obosita si nu mai intelegeam ce vrea si ala de la viata mea, asa ca multumesc inca odata ca mi-ai spus].
Ma bucur ca iti place!!
A fost mai mult dialog din simplul fapt ca asa urma continuarea. Dupa cum am specificat scriu inainte, iar acea parte era deja scrisa. Sincera sa fiu primele mele povesti erau doar pe baza de dialog, iar apoi o colega mi-a zis ca ar mai trebui sa mai si specific ce se intampla. Treptat din cateva cuvinte am scris tot mai mult, deci eu intentionez sa ma dezvolt, nu sa involuez.
Este un motiv[deocamdata necunoscut] pentru care Nayden a invatat asa de repede sa citeasca. Everything will make sence later.
As vrea sa te pot ajuta sa iti dau un Nayden adevarat, dar daca iti dau tie unul, poate o sa se mai trezeasca si altcineva care sa vrea unul si eu ce sa fac? Stiu! Am sa imi fac o fabrica in care fac numai Nayden. Glumesc! Te mai astept:D
Scuze pentru intarziere pentru toti cei care citesc. De vreo doua saptaman vreau sa postez si nu mai reusesc. Aveam continuarea, nu aveam timp sa corectez si nu m-a lasat inima sa postez fara corectura.
Eve's P.O.V.
La masă nu s-a întâmplat nimic neobişnuit. Nayden părea puţin stânjenit, dar cred că odată cu timpul se va acomoda cu noi. Din fericire, părinţi au găsit un mod de a crea o atmosferă mai plăcută, povestind câte ceva despre noi. În acest fel, roscatul ne va putea cunoşte mai bine şi se va simţi mai confortabil în preajma noastră. Se pare că acest truc a funcţionat deoarece el era foarte entuziasmat şi punea frecvent o grămadă de întrebări, exact ca un copilaş curios.
Dupa prânz am continuat să îi prezint locuinţa lui Nayden.
Casa noastră avea două etaje. La intrare aveam un hol nu prea mare. Într-o parte era un dulap jos pentru papuci, iar faţă în faţă cu dulapul se găsea o uşa care dădea într-un dresing mic. Acolo în general ne puneam hainele groase, jacketele, mănuşile, umbrele şi chestii din astea.
Dacă mergeai înainte, holul se marea formând un pătrat, iar în mijlocul încăperii se găsea o scară care ducea la etaj. În dreapta, o boltă destul de largă ducea în living-ul spaţios care facea legătura cu bucătăria. Înaintând prin holul pătrat, aveam dormitorul părinţilor cu baie. Lângă camera lor se găsea un fel de birou pe care îl folosea tata când avea nevoie şi ocazional mama. Pe următorul perete se găseau uşile pentru baia de serviciu şi garaj.
La următorul etaj se găseau dormitorul meu şi cel al lui Nayden, fiecare cu o baie. Mai era şi o cameră mică, separată, în care depozitam tot felul de lucruri vechi. Faţă în faţă cu camerele noastre se găsea ieşirea către o terasă destul de mare.
După ce am terminat de făcut turul casei, am iesit puţin în grădină. Era frumos afară. Soarele strălucea cald, cerul era senin, populat doar de câţiva norişori pufoşi. Vântul adia plăcut, iar în copaci ciripeau păsărele. Câteva insecte bâzâiau pe lângă florile multicolore pe care mama le plantase. Nayden arăta atât de încântat de toate acestea, încât ochii îi luciau de fericire. Era fascinat de toate aceste lucruri de parcă le-ar fi văzut pentru prima oară.
La un moment dat, mama a apărut şi ne-a cerut să o ajutăm puţin cu grădina. Nayden a sărit imediat, încercând să ajute, deşi era cam stângaci în mişcări. Din fericire, mama avea răbdare să-i arate şi să-l înveţe. Vremea era într-adevăr minunată şi încercam să mă bucur de ea din plin, însă trebuie să recunosc că din când în când trăgeam cu ochiul la Nayden. De felul meu eram o persoană optimistă şi încercam să văd mereu jumătatea plină a paharului, dar aveam impresia că el duce totul la un nou nivel fără a părea exagerat. Pofta lui de viaţă era pur si simplu uimitoare, iar într-un fel contagioasă.
Aproape terminasem de lucrat în grădină când pe neaşteptate stropitorile au pornit. Imediat tata a apărut râzând şi am înteles că el fusese responsabil cu pornirea lor.
-Nu pot să cred că ai făcut asta, am zis eu neştiind ce expresie să afişez.
-Acum suntem chit, spuse tata în timp ce râdea.
Am început să ne fugărim printre stropii de apă care curgeau neîncetat, astfel încât la final eram toţi uzi leorcă, dar bine dispuşi.
Ne-am retras fiecare spre camera lui ca să ne schimbăm hainele.
Ajunsă în camera mea, după ce mi-am schimbat hainele, m-am întins puţin în pat şi, fără să-mi dau seama, cuprinsă de o toropeală plăcută, am atipit. Am fost trezită într-un final de un ciocănit. Puţin buimacă, m-am îndreptat către uşă ca să văd cine este. Oare cât timp trecuse?
-Nayden?, am spus eu puţin surprinsă. Ce faci aici?
-Am vrut să îţi aduc cartea înapoi. Ai uitat-o la mine în cameră.
M-am uitat mai bine la el şi am observat că avea hainele schimbate, iar cu pletele lui roşcate şi cu barba, părea un cântăreţ rock.
-A! Nu-i nimic. Poţi să o mai păstrezi dacă vrei să o termini de citit, am continuat eu.
-Am terminat-o de citit.
Am încercat să îmi controlez următoarea reacţie, dar cred ca eram cu gura căscată. Cum era posibil? Cât am dormit? Două zile? Imediat am realizat că stăteam pe hol şi l-am poftit pe Nayden în camera mea. Dupa ce am închis uşa, am privit în grabă ceasul de pe perete. Trecuseră cam doua ore de când am adormit. Tipul ăsta mă intriga tot mai mult. Oare ce surprize mai are pregătite?
-E un laptop, am zis eu observând că se uita curios la obiectul de pe pat.
M-am asezat pe pat, iar Nayden a venit lângă mine. Am pornit laptopul şi am început să îi explic cum funcţionează şi cum se utilizează. Probabil dacă ar fi trebuit să învăt pe oricine altcineva m-aş fi simţit stânjenită că trebuie să explic ca pentru copii mici, dar alături de el mă simţeam destul de bine. Aveam impresia că ajut pe cineva, dar în acel moment nu ştiam exact cât de mult. După ce l-am initiat în folosirea laptopului, i-am arăt micuţa mea bibliotecă şi l-am invitat să îşi aleagă câteva cărţi. A ales doar două de literatură.
-Cartea asta, am zis eu în timp ce el le examina coperta, face foarte mult referire la istorie şi la cum erau oamenii în trecut. Am citit-o special ca să pot trece mai uşor examenul la istorie. Cealaltă e mai... din timpurile noastre ca zic aşa.
-ÃŽnteleg.
-Oricum, când le vei termina, vei putea să vii să îţi alegi altele.
-Ce e asta?, spuse el curios, arătând spre un volum mare.
-E un dictionar, explica cuvintele. Din caz ca nu ştii ce înseamna te duci şi cauţi în el. Cuvintele sunt puse în ordine alfabetică ca să fie uşor de găsit. Îl poţi lua cu tine dacă vrei.
Nu am mai apucat să zic nimic, căci am auzit chemarea mamei ca să luăm cina. Ce repede trece timpul!
Restul serii am jucat cu toţii domino. După ce i-am explicat jocul, Nayden a fost foarte încântât în ciuda faptului că a pierdut câteva partide. Pe la ora opt eu şi roşcatul ne-am retras în camerele noastre, lăsându-i pe părinţi să vizioneze un film la TV.
Nayden’s P.O.V.
Când am ajuns înapoi în camera în care mă trezisem, am ţintit imediat cărţile pe care Eve mi le împrumutase. Cititul îmi deschisese o nouă oportunitate. Aveam nevoie de informaţii, iar ăsta era cel mai sigur mod de a le căpăta. Una dintre cărţi avea o copertă mai aspră şi mai scorojită, iar paginile erau îngălbenite, pe când cealaltă era mai lucioasă şi paginile erau mai albe. Cu toate acestea am ales-o pe prima.
Aflam atât de multe lucruri noi despre această lume total necunoscută mie. Uneori înţelegeam ce citeam, alteori nu, cu toate acestea continuam pentru că era singurul mod în care puteam obţine cea ce doream. Totul îmi părea atât de complex şi uimitor. Apoi pentru o clipă m-am oprit din citit. Imaginea acestei dupa-amiezi îmi reveni în minte. Toate acele lucruri minunate, multitudinea de culori vesele, atâtea milioane de sunete şi mirosuri; îmi doream să le pot înghiţi de-a-dreptul. Atât de mult am tânjit după lucrurile astea, iar acum în sfârsit le aveam. Setea asta parcă nu putea fi săturată decât dacă as fi putut asimila totul. Prea mult timp a trecut fără să pot avea parte de aceste lucruri, prea mult... şi simţeam nevoia de a recupera.
Deja citisem o bucată considerabilă de carte când Eve intra pe uşă. Mi-a urat noapte bună, apoi a plecat. Spunea că era extenuată aşa că nu a mai putut rămâne. Eu pe de altă parte nu mă simţeam foarte obosit şi mi-am continuat lectura.
Eve’s P.O.V.
La un moment dat, am visat ceva și m-am trezit. Ceasul arata ora doua. Am încercat să adorm la loc, dar nu am putut. Mintea îmi zbura prin alta parte, asa ca m-am dat jos din pat și am coborât pana in bucătărie ca să beau un pahar cu lapte. Poate acesta avea să îmi redea somnul.
Dupa ce am obținut ce am vrut, am urcat scările ca să ma duc înapoi in camera mea. Când am trecut pe lângă camera lui Nayden, am observat ca pe sub ușă treceau câteva raze de lumina. Era încă treaz la ora asta?
Am bătut odată, dar nimeni nu mi-a răspuns. Am mai bătut odată, mai tare. Nici de data aceasta nu am primit nici un răspuns asa ca am deschis ușa.
Si acum BONUS!!! Aveam dubii ca veti intelege foarte bine cum e casa lui Eve asa ca m-am gandit sa fac un plan al casei. E strict orientativ. Nu am folosit rigla si nici nu am mobilat toate camerele. Scopul a fost sa va faceti o idee aspra ansamblului. Sunt facute in paint:)) asa ca aveti mila. Sper sa pricepeti ceva din ele. Ultimul desen e Eve desenata de mine. Stiu am uitat sa ii desenez o mana[kill me], dar pur si simplu nu-mi iesea, si dupa ce am scanat nu am mai putu face nimic. Toate desenele sunt facute de mine. Tin sa multumesc colegei mele ca mi-a scanat desenul. Eu n-am scaner :((. Acum doar sper ca se vor vedea desenele. Hai ca iar vorbesc prea mult. Enjoy, nya!
Ma bucur ca iti place!!
A fost mai mult dialog din simplul fapt ca asa urma continuarea. Dupa cum am specificat scriu inainte, iar acea parte era deja scrisa. Sincera sa fiu primele mele povesti erau doar pe baza de dialog, iar apoi o colega mi-a zis ca ar mai trebui sa mai si specific ce se intampla. Treptat din cateva cuvinte am scris tot mai mult, deci eu intentionez sa ma dezvolt, nu sa involuez.
Este un motiv[deocamdata necunoscut] pentru care Nayden a invatat asa de repede sa citeasca. Everything will make sence later.
As vrea sa te pot ajuta sa iti dau un Nayden adevarat, dar daca iti dau tie unul, poate o sa se mai trezeasca si altcineva care sa vrea unul si eu ce sa fac? Stiu! Am sa imi fac o fabrica in care fac numai Nayden. Glumesc! Te mai astept:D
Scuze pentru intarziere pentru toti cei care citesc. De vreo doua saptaman vreau sa postez si nu mai reusesc. Aveam continuarea, nu aveam timp sa corectez si nu m-a lasat inima sa postez fara corectura.
***
Eve's P.O.V.
La masă nu s-a întâmplat nimic neobişnuit. Nayden părea puţin stânjenit, dar cred că odată cu timpul se va acomoda cu noi. Din fericire, părinţi au găsit un mod de a crea o atmosferă mai plăcută, povestind câte ceva despre noi. În acest fel, roscatul ne va putea cunoşte mai bine şi se va simţi mai confortabil în preajma noastră. Se pare că acest truc a funcţionat deoarece el era foarte entuziasmat şi punea frecvent o grămadă de întrebări, exact ca un copilaş curios.
Dupa prânz am continuat să îi prezint locuinţa lui Nayden.
Casa noastră avea două etaje. La intrare aveam un hol nu prea mare. Într-o parte era un dulap jos pentru papuci, iar faţă în faţă cu dulapul se găsea o uşa care dădea într-un dresing mic. Acolo în general ne puneam hainele groase, jacketele, mănuşile, umbrele şi chestii din astea.
Dacă mergeai înainte, holul se marea formând un pătrat, iar în mijlocul încăperii se găsea o scară care ducea la etaj. În dreapta, o boltă destul de largă ducea în living-ul spaţios care facea legătura cu bucătăria. Înaintând prin holul pătrat, aveam dormitorul părinţilor cu baie. Lângă camera lor se găsea un fel de birou pe care îl folosea tata când avea nevoie şi ocazional mama. Pe următorul perete se găseau uşile pentru baia de serviciu şi garaj.
La următorul etaj se găseau dormitorul meu şi cel al lui Nayden, fiecare cu o baie. Mai era şi o cameră mică, separată, în care depozitam tot felul de lucruri vechi. Faţă în faţă cu camerele noastre se găsea ieşirea către o terasă destul de mare.
După ce am terminat de făcut turul casei, am iesit puţin în grădină. Era frumos afară. Soarele strălucea cald, cerul era senin, populat doar de câţiva norişori pufoşi. Vântul adia plăcut, iar în copaci ciripeau păsărele. Câteva insecte bâzâiau pe lângă florile multicolore pe care mama le plantase. Nayden arăta atât de încântat de toate acestea, încât ochii îi luciau de fericire. Era fascinat de toate aceste lucruri de parcă le-ar fi văzut pentru prima oară.
La un moment dat, mama a apărut şi ne-a cerut să o ajutăm puţin cu grădina. Nayden a sărit imediat, încercând să ajute, deşi era cam stângaci în mişcări. Din fericire, mama avea răbdare să-i arate şi să-l înveţe. Vremea era într-adevăr minunată şi încercam să mă bucur de ea din plin, însă trebuie să recunosc că din când în când trăgeam cu ochiul la Nayden. De felul meu eram o persoană optimistă şi încercam să văd mereu jumătatea plină a paharului, dar aveam impresia că el duce totul la un nou nivel fără a părea exagerat. Pofta lui de viaţă era pur si simplu uimitoare, iar într-un fel contagioasă.
Aproape terminasem de lucrat în grădină când pe neaşteptate stropitorile au pornit. Imediat tata a apărut râzând şi am înteles că el fusese responsabil cu pornirea lor.
-Nu pot să cred că ai făcut asta, am zis eu neştiind ce expresie să afişez.
-Acum suntem chit, spuse tata în timp ce râdea.
Am început să ne fugărim printre stropii de apă care curgeau neîncetat, astfel încât la final eram toţi uzi leorcă, dar bine dispuşi.
Ne-am retras fiecare spre camera lui ca să ne schimbăm hainele.
Ajunsă în camera mea, după ce mi-am schimbat hainele, m-am întins puţin în pat şi, fără să-mi dau seama, cuprinsă de o toropeală plăcută, am atipit. Am fost trezită într-un final de un ciocănit. Puţin buimacă, m-am îndreptat către uşă ca să văd cine este. Oare cât timp trecuse?
-Nayden?, am spus eu puţin surprinsă. Ce faci aici?
-Am vrut să îţi aduc cartea înapoi. Ai uitat-o la mine în cameră.
M-am uitat mai bine la el şi am observat că avea hainele schimbate, iar cu pletele lui roşcate şi cu barba, părea un cântăreţ rock.
-A! Nu-i nimic. Poţi să o mai păstrezi dacă vrei să o termini de citit, am continuat eu.
-Am terminat-o de citit.
Am încercat să îmi controlez următoarea reacţie, dar cred ca eram cu gura căscată. Cum era posibil? Cât am dormit? Două zile? Imediat am realizat că stăteam pe hol şi l-am poftit pe Nayden în camera mea. Dupa ce am închis uşa, am privit în grabă ceasul de pe perete. Trecuseră cam doua ore de când am adormit. Tipul ăsta mă intriga tot mai mult. Oare ce surprize mai are pregătite?
-E un laptop, am zis eu observând că se uita curios la obiectul de pe pat.
M-am asezat pe pat, iar Nayden a venit lângă mine. Am pornit laptopul şi am început să îi explic cum funcţionează şi cum se utilizează. Probabil dacă ar fi trebuit să învăt pe oricine altcineva m-aş fi simţit stânjenită că trebuie să explic ca pentru copii mici, dar alături de el mă simţeam destul de bine. Aveam impresia că ajut pe cineva, dar în acel moment nu ştiam exact cât de mult. După ce l-am initiat în folosirea laptopului, i-am arăt micuţa mea bibliotecă şi l-am invitat să îşi aleagă câteva cărţi. A ales doar două de literatură.
-Cartea asta, am zis eu în timp ce el le examina coperta, face foarte mult referire la istorie şi la cum erau oamenii în trecut. Am citit-o special ca să pot trece mai uşor examenul la istorie. Cealaltă e mai... din timpurile noastre ca zic aşa.
-ÃŽnteleg.
-Oricum, când le vei termina, vei putea să vii să îţi alegi altele.
-Ce e asta?, spuse el curios, arătând spre un volum mare.
-E un dictionar, explica cuvintele. Din caz ca nu ştii ce înseamna te duci şi cauţi în el. Cuvintele sunt puse în ordine alfabetică ca să fie uşor de găsit. Îl poţi lua cu tine dacă vrei.
Nu am mai apucat să zic nimic, căci am auzit chemarea mamei ca să luăm cina. Ce repede trece timpul!
Restul serii am jucat cu toţii domino. După ce i-am explicat jocul, Nayden a fost foarte încântât în ciuda faptului că a pierdut câteva partide. Pe la ora opt eu şi roşcatul ne-am retras în camerele noastre, lăsându-i pe părinţi să vizioneze un film la TV.
Nayden’s P.O.V.
Când am ajuns înapoi în camera în care mă trezisem, am ţintit imediat cărţile pe care Eve mi le împrumutase. Cititul îmi deschisese o nouă oportunitate. Aveam nevoie de informaţii, iar ăsta era cel mai sigur mod de a le căpăta. Una dintre cărţi avea o copertă mai aspră şi mai scorojită, iar paginile erau îngălbenite, pe când cealaltă era mai lucioasă şi paginile erau mai albe. Cu toate acestea am ales-o pe prima.
Aflam atât de multe lucruri noi despre această lume total necunoscută mie. Uneori înţelegeam ce citeam, alteori nu, cu toate acestea continuam pentru că era singurul mod în care puteam obţine cea ce doream. Totul îmi părea atât de complex şi uimitor. Apoi pentru o clipă m-am oprit din citit. Imaginea acestei dupa-amiezi îmi reveni în minte. Toate acele lucruri minunate, multitudinea de culori vesele, atâtea milioane de sunete şi mirosuri; îmi doream să le pot înghiţi de-a-dreptul. Atât de mult am tânjit după lucrurile astea, iar acum în sfârsit le aveam. Setea asta parcă nu putea fi săturată decât dacă as fi putut asimila totul. Prea mult timp a trecut fără să pot avea parte de aceste lucruri, prea mult... şi simţeam nevoia de a recupera.
Deja citisem o bucată considerabilă de carte când Eve intra pe uşă. Mi-a urat noapte bună, apoi a plecat. Spunea că era extenuată aşa că nu a mai putut rămâne. Eu pe de altă parte nu mă simţeam foarte obosit şi mi-am continuat lectura.
Eve’s P.O.V.
La un moment dat, am visat ceva și m-am trezit. Ceasul arata ora doua. Am încercat să adorm la loc, dar nu am putut. Mintea îmi zbura prin alta parte, asa ca m-am dat jos din pat și am coborât pana in bucătărie ca să beau un pahar cu lapte. Poate acesta avea să îmi redea somnul.
Dupa ce am obținut ce am vrut, am urcat scările ca să ma duc înapoi in camera mea. Când am trecut pe lângă camera lui Nayden, am observat ca pe sub ușă treceau câteva raze de lumina. Era încă treaz la ora asta?
Am bătut odată, dar nimeni nu mi-a răspuns. Am mai bătut odată, mai tare. Nici de data aceasta nu am primit nici un răspuns asa ca am deschis ușa.
***
Si acum BONUS!!! Aveam dubii ca veti intelege foarte bine cum e casa lui Eve asa ca m-am gandit sa fac un plan al casei. E strict orientativ. Nu am folosit rigla si nici nu am mobilat toate camerele. Scopul a fost sa va faceti o idee aspra ansamblului. Sunt facute in paint:)) asa ca aveti mila. Sper sa pricepeti ceva din ele. Ultimul desen e Eve desenata de mine. Stiu am uitat sa ii desenez o mana[kill me], dar pur si simplu nu-mi iesea, si dupa ce am scanat nu am mai putu face nimic. Toate desenele sunt facute de mine. Tin sa multumesc colegei mele ca mi-a scanat desenul. Eu n-am scaner :((. Acum doar sper ca se vor vedea desenele. Hai ca iar vorbesc prea mult. Enjoy, nya!
![[Imagine: button.png]](http://a.wattpad.net/image/49/widget/button.png)