06-11-2010, 12:54 AM
Ada, multumesc frumos de comentariu :*
:)) da, stiu ca am pus foarte mult dialog in capitolele precedente dar aveam nevoie de el. si in acest capitol vor fi destule linii de dialog, pentru ca, asa cum am mai spus, sitoatia se complica. In legatura cu greselile de tastare, nu le mai vad. Am citit de cel putin 5 ori fiecare capitol facut si stiu ce ar trebui sa fie scris in el. De aceea chair nu le mai gasesc.....
Da, iau in calcul cel mai mult posibilitatea "DeidAri". Dar nu se stie ce damblagii imi circula mie prin cap, ca ma gandesc in ultima vreme la un sfarsit tragic :-? Oricum, ma mai gandesc!
Astept in continoare critici si pareri :D
Cap 07 ~ Blesteme ~
Arishima P.O.V.
Durea.
Ma ardea. Un foc puternic ma inghitea pe dinauntru, dar nu puteam zice nimic, nici macar sa misc un muschi nu imi era permis. Totul era diferit. Simteam mai clar orice atingere, orice miscare se auzea mai puternic ca niciodata. Cineva m-a tinut tot timpul de maini si stiam ca daca nu erau acele doua persoane, nu ma stapaneam din tipat. Ele au avut rabdarea sa nu plece de langa mine, desi simteam mai multe suflete in camera. Cineva incerca tot timpul sa inteleaga ce se intampla, dar nu stiam ce sau cine era. Tot ce imi aminteam erau doua nume. Deidara si Sasori. Erau buni, darnici si iubitori. Ii vedeam in fata ochilor, imaginea lor, ajutandu-ma sa trec peste jarul ce era corpul meu. M-am fortat, strangandu-le pe cele doua persoane.
-Cred ca se trezeste. – a soptit o voce calda, pe care am recunoscut-o ca fiind Deidara.
-Sper sa se trezeasca. – si-a exprimat dorinta un grai dulce, mintea mea spunand ca este Sasori.
M-am fortat mai mult, incercand sa deschid ochii. Am reusit doar sa gem de durere. Abea apoi am ridicat ploapele, o lumina puternica orbindu-ma cateva secunde. Un cap blond si unul rosu au fost primele lucruri pe care le-am vazut, ca apoi sa ii prind intr-o imbratisare puternica.
-Deidara, Sasori! – am soptit, inca prinsa in imbratisare. Si-au inlantuit amandoi bratele in jurul meu, strangandu-ma la piepturile lor. –Cine… ce sunt?! – am mormait, dupa ce le-am dat drumul. S-au uitat unul la altul, apoi aproband din cap pentru ei.
-Esti Arishima, singurul semi-vampir din toata lumea. – a inceput Deidara, apoi fiind continuat de Sasori:
-Ai fost inconstienta 3 zile. Iti aduci aminte de viata ta de dinainte?
-Nu, doar pe voi doi va cunosc. Si mai stiu de un anume Lee si Allen. Dar in rest… nimic.
-Exact cum a spus, nu isi aminteste mai nimic de cele intamplate inainte. – a aparut un brunet langa cei doi care m-au intampinat.
-Cine esti? Ma sperie ochii tai! – am strigat, cand i-am zarit irisii rosii, cu trei punce negre. Intr-o secunda au devenit negri.
-Itachi Uchiha. – a spus, intinzand mana spre mine. I-am prins-o, ca si cum am fi facut cunostinta. Dorinta de a cunoaste barbatul ce se prezentase ma invaluise. Curiozitatea era mai mare ca niciodata si nu imi venea sa cred ca vroiam sa stiu mai multe despre un necunoscut. Nesigura si incurcata, am scuturat din cap sa ili alung gandurile.
-Cum se poate ca ea si fie atat de periculoasa?! – am auzit o voce iritata, venind din spre usa. Si acesta avea ochii rosii. Un fir de care se legau mai multe filmulete, in care apaream si eu imi aparu in fata ochilor. Imi dadusem seama ca erau amintiri greu de tinut minte, pentru ca o mica durere de cap se facu “auzitaâ€.
~~~###***FlashBack***###~~~
Fugeam, alergam cant de repede se putea. Dar era de geaba. Ochii lui rosii ma puteau detecta oriunde. Nu aveam cum sa ma ascund. El era peste tot. Ma urmarea, stringandu-ma.
“Esti doar a mea! Nu ai de ce sa pleci de langa mine. Nu poti sa pleci de langa mine!â€
“Nu! Lasa-ma! Pleaca!†– tipam disperata. Dar era ciudat. Ma simteam… mica. Picioarele nu ma mai duceau mult.
“Madara, las-o in pace, e doar un copil!†– a parut langa mine, lundu-ma in brate, o fata marisoara, cu par albastru si ochii identici.
“Satoao, ti-am spus sa nu te bagi!†– a tipat barbatul fioros.
“Cum pot sa ma uit si sa nu ma implic cand tu imi omori sora?!†– a explodat fata, luand-o la fuga cu mine in brate.
~~~###***End FlashBack***###~~~
-Madara! – am tipat, indepartandu-ma de Itachi cat de repede am putut. Pe fata brunetilor s-a putut vedea confuzia. Un tremur usor puse stapanire pe trupul meu. Nu mai intelegeam nimic.
-Sasuke, i-ai spus ceva inainte sa intre in coma? – a intrebat cu voce tremurata, cel ce s-a prezentat.
-Nu! Nici macar nu stiu prea multe despre el,ce ar fi trebuit sa ii spun?! – a protestat celalalt, uitandu-se atent la Itachi.
-Unde e Satoao? – am strigat, dand cu pumnul intr-un perete. O gaura a parut.
-Cine?! Arishima, despre ce vorbesti?! – a inceput Deidara, incercand sa ma calmeze. Dar nu am apucat sa raspund, in fata mea, imbracata intr-o pelerina neagra, complet, statea o fata. Parul albastru, ochii increzatori, ca marea, m-au facut sa imi dau seama ca era sora mea. Am sarit la ea, imbratisand-o. Mi-a raspuns, inlantuindu-si mainile in jurul taliei mele. Coltii mi-au crescut instantaneu, obligandu-ma sa deschid gura.
-Uchiha, daca va apropiati de ea… – a mormait surioara mea, dandu-mi drumul, apoi incruntandu-se spre o vaza cu flori. Imediat, obiectul a inghetat sub privirea ei, cristalul rece stralucind. Pe fundal se auzeau niste strigate, gen ‘Lasa-ma sa intru! Vreau sa o vad!’.
-Cine esti? Si mai exact ce vrei de la Arishima? – i-am auzit clasul lui Sasori, enervat. I-am privit cu parere de rau.
-Sunt sora ei si cea care a salvat-o de la moarte. Nenorocitul de Uchiha vroia sa o omoare, pentru ca era un pericol. El si Orochimaru vor plati pentru distrugerea clanului! – a raspuns curiozitatilor din camera, Satoao.
-Sato’ de ce imi arde gatul? - am soptit fiind sigura ca ma aude. S-a intors cu fata la mine, zambind.
-Pe care dintre ei ii vrei? – a zis, aratand spre toti din camera. Mai era o rozalie, frumusica si un tip mare cu par agintiu. Si el avea un ochii ce ma speria.
-Cum adica? Nu vreau sa ii omor!
-Arishima, tu, pana sa te transfori complet, ai avut o dieta speciala. Numai sange de animal puneai in gura. Ai jurat sa nu omoi oameni nevinovati! – m-a intrerup Deidara, care imi facea semn spre gaura din perepte. -Hai sa vanezi! – a continuat zambind. Am raspuns zambetului, alergand spre el, apoi intorconsu-ma spre surioara mea.
-Vrei sa vi si tu? - Ea a aprobat din cap, sarind pe gaura. Blondul m-a luat de mana, ajutandu-ma pe mine. Era atat de super. Am inceput sa fug. Ma simteam libera, de parca as zbura. Iar viteza mea era foarte mare. Am incetinit cand l-am vazut pe Deidara ranjind, ramanand in urma. L-am prins iar de mana, tragandu-l dupa mine, aproape ajungand-o pe Sato. Am inceput sa rad. Imi placea sentimentul overit de vandu-l biciuit pe fata mea. In timp ce alergam, am inceput sa vorbesc.
-Deidara, unde e Allen? Si Lee? Daca i-as vedea, nu i-as mai recunoaste. Le stiu daor numele. – am oftat. El m-a strans de mana.
-E in regula. Inainte sa intri in coma ai scris un fel de jurnal. Poate te ajuta sa iti aduci aminte. – a raspuns calm. Apoi s-a incruntat, continuand. –Totusi, de ce nu mi-ai spus mai devreme ca ai o sora? Am fi cautat-o, ati fi petrecut mai mult timp impreuna. Si te-ar fi ajutat mai mult.
-Nu am spus? Sau… am spus? Am existat acum cateva zile? Eu nu imi amintesc decat de tine, Sasori, Lee si Allen. Apoi, cand am vazut ochii aia rosii mi-a venit in minte o amintire pe care nu o recunosc, nu credeam ca s-a intamplat asa ceva. E ca si cum m-ar fi traznit fulgerul. Si acest Madara… Itachi si tipul acela au parut foarte mirati la auzul numei lui. Oricum, nici macar sa lup nu cred ca stiu cum… - am zis, aproape tot ce aveam pe suflet.
Amandoi am tacut cateva clipe, iar cand el a decis ca este timpul sa mai zica ceva, a deschis gura. I-am facut semn sa taca, apoi am tras adanc aer in piept. Mirosea atat de bine. Am sarit pe o caprioara ce se plimba in fata noastra. Nu imi pasa ca Deidara era acolo, eu ma hraneam. Mi-am infipt coltii in gatul pradei, sangele ei potolindu-mi setea nebuna. Vitalitatea caprioarei acum era a mea, se scurge pe gat, imprastiindu-se in tot corpul. Dar se oprise, iar eu mai aveam nevoie. Era ca si cum s-ar fi stricat robinetul si nu mai curgea apa, tocmai cand mureai de sete. Am ascultat cu atentie, prinzand la cativa metri de mine un urs mare si negru. M-am distrat putin cu el. Cand vroia sa ma atace, saream in spatele lui, iar ursul incepea sa se tavaleasca pe jos sau sa se scarpine de copaci. Dar la un moment dat m-am plictisit si, prin blana groasa, mi-am infipt dintii in pielea gatului, golindu-l cat de repede se putea. Acesta era mult mai bun. Am zambit, ridicandu-ma dupa epava animalului. Acum, mi se parea mai greu decat inainte. Nu conta. Sato’ a aparut langa mine, punandu-mi mana pe umar.
-Ti-a placut? – a soptit, stramband din nas. Am zabit dand aprobator din cap. –Bine, dar e mai bun sangele uman. Daca tu asta doresti, cred ca ma pot obijnui si cu aceasta dieta. – a continuat, ridicand in umeri. M-am uita in imprejurari, dupa Deidara. Statea sprijinit de trunchiul unui copac, privindu-ne.
-Mergem… a… de unde am plecat? – am spus, zambind. El a ranjit.
-De la fosta ta casa, unde ai locui cu Allen sapte ani. – a zis, apropriindu-se. -Cer prea mult daca vreau sa mergem la pas uman? Nu pot alerga la fel de repede ca voi… - a continuat, eu aproband din cap, indreptandu-ma spre el. Am mers normal aproximativ treizeci de minute, timp in care vorbeam despre trecutul meu cu blondul. Mi-a povestit despre promisiunile pe care le-am facut, despre cele pe care le-am indeplinit, despre preferintele mele, despre Zoe. Din cate mi-am dat seama din ce istoria el, imi va fi tare dor de ea.
~*Ba nu! Nu voi lasa sa iti fie dor de mine. Cand ai nevoie de readuceri de memorie, striga-ma!â€*~ am auzit o voce in capul meu. M-am oprit din mers, obligandu-I si pe ceilalti sa o faca. Ma priveau ciudat, dar nu-I bagam in seama. Zoe, tu esti?
~*Intocmai, scumpo! Nu scapi chiar asa usor de mine…*~ mi-a raspuns ea.
-Zoe… este inca aici! Dar… o aud de parca ar fi in fata mea. – am zis, zambind multumita. Deidara a ranjit.
-Hei, Zoe, poate vrei sa sti ca Lee a lovit-o pe Ari’! - a spus, inca ranjind. M-am incruntat. Cand s-a intamplat asta?!
~*Te-a lovit?*~ a zbierat partea aceea din mine. Mi-am dus automat mana la cap. Incepea sa doar. Ce faci? Ma doare! Strigam cat puteam de tare in capul MEU, la Zoe, sperand sa imi dea o explicatie. Nu m-ai puteam sa imi controlez corpul. Am luat-o la fuga, spre casa lui Allen, ajungand in cateva secunde. Dar, acum nu eu fugeam. Ci EA. A spart usa, intrand.
-Lee! – a strigat prin gura mea. Brunetul a venit si mi-a imbratisat corpul. Era de parca nici nu isi dadea seama. Si nu isi dadea. Nu avea cum. –Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! - a strigat Zoe, prinzandu-l de gat si impingandu-l intr-un perete.
-Z… Zoe…! – a murmurat, strangulat. Am tipat, dandu-I drumul si cazand in genunchi, punandu-mi mainile la cap, strangand tare.
~*Lasa-ma! O sa il invat sa te respecte! Lasa-ma!*~ Urla cat putea de tare. Abea o puteam controla. Langa mine, am putut observa cum s-a asezat cineva, apoi totul s-a facut negru…
Sasori P.O.V.
Deidara castiga teren. Prea mult teren. E cu ea la vanatoare. Iar eu?! Imi pierd timpul cu Itachi, care pur si simplu sta si mai arunca cate o vorba din cand in cand cu frac-su. Am oftat. Cred ca era a zecea oara in cinci minute. Pfff… fac un obicei din asta. Usa a fost sparta si am sarit in picioare, pregatindu-ma de orice. Dar, surpriza, Arishima era in fata noastra, strigandu-l pe Sprancene-Stufoase. El, normal, s-a dus si a imbratisat-o.
-Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! – a strigat, luand-ul pe baiat de gat, prinzandu-l in perete.
-Z… Zoe…! – a murmurat el, iar Arishima i-a dat drumul tipand, punandu-si mainile in cap. Am vrut sa ma apropii de ea, dar Itachi mi-a luat-o inainte, facand-o sa adoarma. A luat-o in brate, punand-o pe canapea. Sakura s-a dus imediat la Lee, verificandu-l. Pe gaura lasata de Ari’ au intrat Sato’ si Deidara, care avea un ochi vanat. Nu m-am putut abtine, am inceput sa rad. Sato m-a ignorat, aparand langa sora-sa, iar Deidara a scrancit din dinti.
-Ce a patit? – a marait albastrita, ochii ei albastrii devenind rosii. M-am incruntat. Ce se intampla aici?
-Am impresia ca a vrut sa il omoare pe Lee. Dar, nu vad motivul… – a spus Itachi, apropiindu-se de cele doua. Sato s-a pus in defensiva, maraind. –Bine, hai sa lamurim asta: Nu i-as face niciodata rau Arishimei. Niciodata! Madara inca traieste si stiu exact unde il pot gasi. Stiu multe despre clanul Narikin, dar de asemenea Madara stie mult mai multe. Oricum, nu de noi (a aratat spre el si frati-su) trebuie sa o aperi. Desi cred ca e mai puternica decat tine…
-De unde stiu ca pot avea incredere in tine? Asa a spus si el. M-a distrus. Nu pot avea o viata normala. – a strigat tanara, mai mult maraind. -Nu aveti cum sa intelegeti. Eu… eu trebuie sa fac tot ce imi cere Arishima. Pentru ca sunt blestemata. Si blestemul asta nu se rupe. Pana ce clanul nostru nu va avea cel putin douazeci de membri, eu nu pot avea o viata personala. Daca Arishima moare, mor si eu, daca Arishima traieste, ii sunt ca un servitor. Pot face imposibilul, atata vreme cat ea va cere. Nu ma pot impotrivi cuvantului ei. Dar nici macar ea nu ma poate salva. Daca imi cere sa ma despart de ea, atata vreme cat ma cunoaste, doar va intarii blestemul. Si nici nu pot grabi inmultirea noastra. Eu… nu pot ramane insarcinata! – a spus pe un ton ridicat, plangand. Am lasat capul in jos. Asta era un subiect delicat. I-am putut auzi pe amandoi Uchiha icnind. M-am uitat neincrezator la ei.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca douazeci de copii?! Sau, nu, doar optsprezece. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegi rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lume. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri! – Pustoaica rozalie spunea numai lucruri adevarate. Dar nimeni nu a apucat sa comenteze vorbele ei, a luat-o la fuga prin padure, lasand o dara de lacrimi in urma ei. Acum, toti priveam in jos, majoritatea strangand din pumni.
Un copil… Arishima era doar un copil… Si eu, si Deidara, si Lee ne-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti, dar nici unul nu a luat in considerare ca ea nu poate imbatranii. Si ce am rezolvat? Nimic.
-De ce imi e greu sa zic ca pustoaica are mare dreptate? – a mormait Deidara, facand cativa pasi spre canapeaua pe care se odihnea albastreaoa.
-Pentru ca de multe ori adevarul doare… – am oftat, mergand langa el. Sato a cazut in genunchi.
-Naruto, fa-ti o clona! Acum!†– a spus, mai mult marait Uchiha mai mic, spre blond. Acesta s-a uitat neincrezator la brunet, dar a indeplinit dorinta coechipierului sau. Sasuke a luat clona de mana si a inceputsa alerge dupa rozalie.
-Dupa ce vorbesc cu ea, iti voi distruge clona. Vei sti ca am gasit-o si ce s-a intamplat. – a strigat in urma lui. Dupa ce a disparut din raza noastra vizuala, geninii au inceput sa vobeasca.
-De ce se duce Uchiha dupa ea? De ce nu tu? – a-ntrebat Lee, ignorand problema cu Ari’. Mi-am dat ochii peste cap.
-Daca Sakura ar vorbi cu cineva ar fi ori Hinata, ori Ino, ori Sasuke. Si cum fetele nu sunt aici, el e singura obtiune. – a oftat blondul. –In plus, cred ca o pot ajuta sa isi aminteasca tot ce a facut de cand ne-a cunoscut. Sti, cand mi-a aratat trecutul ei. Daca ar exista o persoana care sa stie tot ce a facut si cu Allen, dar care sa ii poata arata si ei… – a continuat uitandu-se in jos. Mi-a dat o idee.
-Baieti, ce facea Arishima cand venea la noi si nu avea chef de vorba?! – am spus fericit spre Deidara si Itachi. Ochii lor s-au marit instantaneu.
-Kisame… Itachi, du-te dupa el. Pe noi sti ca nu ne asculta… – a zis Deidara, privindu-l pe brunet. Acesta a aprobat din cap, disparand intr-un nor de fum.
Putem spera doar ca vor ajunge si ca Kisame va sti sa ii arate amintirile ei…
Blestemat fie suspansul!
Astept comentarii >:D<
:)) da, stiu ca am pus foarte mult dialog in capitolele precedente dar aveam nevoie de el. si in acest capitol vor fi destule linii de dialog, pentru ca, asa cum am mai spus, sitoatia se complica. In legatura cu greselile de tastare, nu le mai vad. Am citit de cel putin 5 ori fiecare capitol facut si stiu ce ar trebui sa fie scris in el. De aceea chair nu le mai gasesc.....
Da, iau in calcul cel mai mult posibilitatea "DeidAri". Dar nu se stie ce damblagii imi circula mie prin cap, ca ma gandesc in ultima vreme la un sfarsit tragic :-? Oricum, ma mai gandesc!
Astept in continoare critici si pareri :D
Cap 07 ~ Blesteme ~
Arishima P.O.V.
Durea.
Ma ardea. Un foc puternic ma inghitea pe dinauntru, dar nu puteam zice nimic, nici macar sa misc un muschi nu imi era permis. Totul era diferit. Simteam mai clar orice atingere, orice miscare se auzea mai puternic ca niciodata. Cineva m-a tinut tot timpul de maini si stiam ca daca nu erau acele doua persoane, nu ma stapaneam din tipat. Ele au avut rabdarea sa nu plece de langa mine, desi simteam mai multe suflete in camera. Cineva incerca tot timpul sa inteleaga ce se intampla, dar nu stiam ce sau cine era. Tot ce imi aminteam erau doua nume. Deidara si Sasori. Erau buni, darnici si iubitori. Ii vedeam in fata ochilor, imaginea lor, ajutandu-ma sa trec peste jarul ce era corpul meu. M-am fortat, strangandu-le pe cele doua persoane.
-Cred ca se trezeste. – a soptit o voce calda, pe care am recunoscut-o ca fiind Deidara.
-Sper sa se trezeasca. – si-a exprimat dorinta un grai dulce, mintea mea spunand ca este Sasori.
M-am fortat mai mult, incercand sa deschid ochii. Am reusit doar sa gem de durere. Abea apoi am ridicat ploapele, o lumina puternica orbindu-ma cateva secunde. Un cap blond si unul rosu au fost primele lucruri pe care le-am vazut, ca apoi sa ii prind intr-o imbratisare puternica.
-Deidara, Sasori! – am soptit, inca prinsa in imbratisare. Si-au inlantuit amandoi bratele in jurul meu, strangandu-ma la piepturile lor. –Cine… ce sunt?! – am mormait, dupa ce le-am dat drumul. S-au uitat unul la altul, apoi aproband din cap pentru ei.
-Esti Arishima, singurul semi-vampir din toata lumea. – a inceput Deidara, apoi fiind continuat de Sasori:
-Ai fost inconstienta 3 zile. Iti aduci aminte de viata ta de dinainte?
-Nu, doar pe voi doi va cunosc. Si mai stiu de un anume Lee si Allen. Dar in rest… nimic.
-Exact cum a spus, nu isi aminteste mai nimic de cele intamplate inainte. – a aparut un brunet langa cei doi care m-au intampinat.
-Cine esti? Ma sperie ochii tai! – am strigat, cand i-am zarit irisii rosii, cu trei punce negre. Intr-o secunda au devenit negri.
-Itachi Uchiha. – a spus, intinzand mana spre mine. I-am prins-o, ca si cum am fi facut cunostinta. Dorinta de a cunoaste barbatul ce se prezentase ma invaluise. Curiozitatea era mai mare ca niciodata si nu imi venea sa cred ca vroiam sa stiu mai multe despre un necunoscut. Nesigura si incurcata, am scuturat din cap sa ili alung gandurile.
-Cum se poate ca ea si fie atat de periculoasa?! – am auzit o voce iritata, venind din spre usa. Si acesta avea ochii rosii. Un fir de care se legau mai multe filmulete, in care apaream si eu imi aparu in fata ochilor. Imi dadusem seama ca erau amintiri greu de tinut minte, pentru ca o mica durere de cap se facu “auzitaâ€.
~~~###***FlashBack***###~~~
Fugeam, alergam cant de repede se putea. Dar era de geaba. Ochii lui rosii ma puteau detecta oriunde. Nu aveam cum sa ma ascund. El era peste tot. Ma urmarea, stringandu-ma.
“Esti doar a mea! Nu ai de ce sa pleci de langa mine. Nu poti sa pleci de langa mine!â€
“Nu! Lasa-ma! Pleaca!†– tipam disperata. Dar era ciudat. Ma simteam… mica. Picioarele nu ma mai duceau mult.
“Madara, las-o in pace, e doar un copil!†– a parut langa mine, lundu-ma in brate, o fata marisoara, cu par albastru si ochii identici.
“Satoao, ti-am spus sa nu te bagi!†– a tipat barbatul fioros.
“Cum pot sa ma uit si sa nu ma implic cand tu imi omori sora?!†– a explodat fata, luand-o la fuga cu mine in brate.
~~~###***End FlashBack***###~~~
-Madara! – am tipat, indepartandu-ma de Itachi cat de repede am putut. Pe fata brunetilor s-a putut vedea confuzia. Un tremur usor puse stapanire pe trupul meu. Nu mai intelegeam nimic.
-Sasuke, i-ai spus ceva inainte sa intre in coma? – a intrebat cu voce tremurata, cel ce s-a prezentat.
-Nu! Nici macar nu stiu prea multe despre el,ce ar fi trebuit sa ii spun?! – a protestat celalalt, uitandu-se atent la Itachi.
-Unde e Satoao? – am strigat, dand cu pumnul intr-un perete. O gaura a parut.
-Cine?! Arishima, despre ce vorbesti?! – a inceput Deidara, incercand sa ma calmeze. Dar nu am apucat sa raspund, in fata mea, imbracata intr-o pelerina neagra, complet, statea o fata. Parul albastru, ochii increzatori, ca marea, m-au facut sa imi dau seama ca era sora mea. Am sarit la ea, imbratisand-o. Mi-a raspuns, inlantuindu-si mainile in jurul taliei mele. Coltii mi-au crescut instantaneu, obligandu-ma sa deschid gura.
-Uchiha, daca va apropiati de ea… – a mormait surioara mea, dandu-mi drumul, apoi incruntandu-se spre o vaza cu flori. Imediat, obiectul a inghetat sub privirea ei, cristalul rece stralucind. Pe fundal se auzeau niste strigate, gen ‘Lasa-ma sa intru! Vreau sa o vad!’.
-Cine esti? Si mai exact ce vrei de la Arishima? – i-am auzit clasul lui Sasori, enervat. I-am privit cu parere de rau.
-Sunt sora ei si cea care a salvat-o de la moarte. Nenorocitul de Uchiha vroia sa o omoare, pentru ca era un pericol. El si Orochimaru vor plati pentru distrugerea clanului! – a raspuns curiozitatilor din camera, Satoao.
-Sato’ de ce imi arde gatul? - am soptit fiind sigura ca ma aude. S-a intors cu fata la mine, zambind.
-Pe care dintre ei ii vrei? – a zis, aratand spre toti din camera. Mai era o rozalie, frumusica si un tip mare cu par agintiu. Si el avea un ochii ce ma speria.
-Cum adica? Nu vreau sa ii omor!
-Arishima, tu, pana sa te transfori complet, ai avut o dieta speciala. Numai sange de animal puneai in gura. Ai jurat sa nu omoi oameni nevinovati! – m-a intrerup Deidara, care imi facea semn spre gaura din perepte. -Hai sa vanezi! – a continuat zambind. Am raspuns zambetului, alergand spre el, apoi intorconsu-ma spre surioara mea.
-Vrei sa vi si tu? - Ea a aprobat din cap, sarind pe gaura. Blondul m-a luat de mana, ajutandu-ma pe mine. Era atat de super. Am inceput sa fug. Ma simteam libera, de parca as zbura. Iar viteza mea era foarte mare. Am incetinit cand l-am vazut pe Deidara ranjind, ramanand in urma. L-am prins iar de mana, tragandu-l dupa mine, aproape ajungand-o pe Sato. Am inceput sa rad. Imi placea sentimentul overit de vandu-l biciuit pe fata mea. In timp ce alergam, am inceput sa vorbesc.
-Deidara, unde e Allen? Si Lee? Daca i-as vedea, nu i-as mai recunoaste. Le stiu daor numele. – am oftat. El m-a strans de mana.
-E in regula. Inainte sa intri in coma ai scris un fel de jurnal. Poate te ajuta sa iti aduci aminte. – a raspuns calm. Apoi s-a incruntat, continuand. –Totusi, de ce nu mi-ai spus mai devreme ca ai o sora? Am fi cautat-o, ati fi petrecut mai mult timp impreuna. Si te-ar fi ajutat mai mult.
-Nu am spus? Sau… am spus? Am existat acum cateva zile? Eu nu imi amintesc decat de tine, Sasori, Lee si Allen. Apoi, cand am vazut ochii aia rosii mi-a venit in minte o amintire pe care nu o recunosc, nu credeam ca s-a intamplat asa ceva. E ca si cum m-ar fi traznit fulgerul. Si acest Madara… Itachi si tipul acela au parut foarte mirati la auzul numei lui. Oricum, nici macar sa lup nu cred ca stiu cum… - am zis, aproape tot ce aveam pe suflet.
Amandoi am tacut cateva clipe, iar cand el a decis ca este timpul sa mai zica ceva, a deschis gura. I-am facut semn sa taca, apoi am tras adanc aer in piept. Mirosea atat de bine. Am sarit pe o caprioara ce se plimba in fata noastra. Nu imi pasa ca Deidara era acolo, eu ma hraneam. Mi-am infipt coltii in gatul pradei, sangele ei potolindu-mi setea nebuna. Vitalitatea caprioarei acum era a mea, se scurge pe gat, imprastiindu-se in tot corpul. Dar se oprise, iar eu mai aveam nevoie. Era ca si cum s-ar fi stricat robinetul si nu mai curgea apa, tocmai cand mureai de sete. Am ascultat cu atentie, prinzand la cativa metri de mine un urs mare si negru. M-am distrat putin cu el. Cand vroia sa ma atace, saream in spatele lui, iar ursul incepea sa se tavaleasca pe jos sau sa se scarpine de copaci. Dar la un moment dat m-am plictisit si, prin blana groasa, mi-am infipt dintii in pielea gatului, golindu-l cat de repede se putea. Acesta era mult mai bun. Am zambit, ridicandu-ma dupa epava animalului. Acum, mi se parea mai greu decat inainte. Nu conta. Sato’ a aparut langa mine, punandu-mi mana pe umar.
-Ti-a placut? – a soptit, stramband din nas. Am zabit dand aprobator din cap. –Bine, dar e mai bun sangele uman. Daca tu asta doresti, cred ca ma pot obijnui si cu aceasta dieta. – a continuat, ridicand in umeri. M-am uita in imprejurari, dupa Deidara. Statea sprijinit de trunchiul unui copac, privindu-ne.
-Mergem… a… de unde am plecat? – am spus, zambind. El a ranjit.
-De la fosta ta casa, unde ai locui cu Allen sapte ani. – a zis, apropriindu-se. -Cer prea mult daca vreau sa mergem la pas uman? Nu pot alerga la fel de repede ca voi… - a continuat, eu aproband din cap, indreptandu-ma spre el. Am mers normal aproximativ treizeci de minute, timp in care vorbeam despre trecutul meu cu blondul. Mi-a povestit despre promisiunile pe care le-am facut, despre cele pe care le-am indeplinit, despre preferintele mele, despre Zoe. Din cate mi-am dat seama din ce istoria el, imi va fi tare dor de ea.
~*Ba nu! Nu voi lasa sa iti fie dor de mine. Cand ai nevoie de readuceri de memorie, striga-ma!â€*~ am auzit o voce in capul meu. M-am oprit din mers, obligandu-I si pe ceilalti sa o faca. Ma priveau ciudat, dar nu-I bagam in seama. Zoe, tu esti?
~*Intocmai, scumpo! Nu scapi chiar asa usor de mine…*~ mi-a raspuns ea.
-Zoe… este inca aici! Dar… o aud de parca ar fi in fata mea. – am zis, zambind multumita. Deidara a ranjit.
-Hei, Zoe, poate vrei sa sti ca Lee a lovit-o pe Ari’! - a spus, inca ranjind. M-am incruntat. Cand s-a intamplat asta?!
~*Te-a lovit?*~ a zbierat partea aceea din mine. Mi-am dus automat mana la cap. Incepea sa doar. Ce faci? Ma doare! Strigam cat puteam de tare in capul MEU, la Zoe, sperand sa imi dea o explicatie. Nu m-ai puteam sa imi controlez corpul. Am luat-o la fuga, spre casa lui Allen, ajungand in cateva secunde. Dar, acum nu eu fugeam. Ci EA. A spart usa, intrand.
-Lee! – a strigat prin gura mea. Brunetul a venit si mi-a imbratisat corpul. Era de parca nici nu isi dadea seama. Si nu isi dadea. Nu avea cum. –Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! - a strigat Zoe, prinzandu-l de gat si impingandu-l intr-un perete.
-Z… Zoe…! – a murmurat, strangulat. Am tipat, dandu-I drumul si cazand in genunchi, punandu-mi mainile la cap, strangand tare.
~*Lasa-ma! O sa il invat sa te respecte! Lasa-ma!*~ Urla cat putea de tare. Abea o puteam controla. Langa mine, am putut observa cum s-a asezat cineva, apoi totul s-a facut negru…
Sasori P.O.V.
Deidara castiga teren. Prea mult teren. E cu ea la vanatoare. Iar eu?! Imi pierd timpul cu Itachi, care pur si simplu sta si mai arunca cate o vorba din cand in cand cu frac-su. Am oftat. Cred ca era a zecea oara in cinci minute. Pfff… fac un obicei din asta. Usa a fost sparta si am sarit in picioare, pregatindu-ma de orice. Dar, surpriza, Arishima era in fata noastra, strigandu-l pe Sprancene-Stufoase. El, normal, s-a dus si a imbratisat-o.
-Ai lovit-o! Ai indraznit sa o atingi! Ai dat in ea! – a strigat, luand-ul pe baiat de gat, prinzandu-l in perete.
-Z… Zoe…! – a murmurat el, iar Arishima i-a dat drumul tipand, punandu-si mainile in cap. Am vrut sa ma apropii de ea, dar Itachi mi-a luat-o inainte, facand-o sa adoarma. A luat-o in brate, punand-o pe canapea. Sakura s-a dus imediat la Lee, verificandu-l. Pe gaura lasata de Ari’ au intrat Sato’ si Deidara, care avea un ochi vanat. Nu m-am putut abtine, am inceput sa rad. Sato m-a ignorat, aparand langa sora-sa, iar Deidara a scrancit din dinti.
-Ce a patit? – a marait albastrita, ochii ei albastrii devenind rosii. M-am incruntat. Ce se intampla aici?
-Am impresia ca a vrut sa il omoare pe Lee. Dar, nu vad motivul… – a spus Itachi, apropiindu-se de cele doua. Sato s-a pus in defensiva, maraind. –Bine, hai sa lamurim asta: Nu i-as face niciodata rau Arishimei. Niciodata! Madara inca traieste si stiu exact unde il pot gasi. Stiu multe despre clanul Narikin, dar de asemenea Madara stie mult mai multe. Oricum, nu de noi (a aratat spre el si frati-su) trebuie sa o aperi. Desi cred ca e mai puternica decat tine…
-De unde stiu ca pot avea incredere in tine? Asa a spus si el. M-a distrus. Nu pot avea o viata normala. – a strigat tanara, mai mult maraind. -Nu aveti cum sa intelegeti. Eu… eu trebuie sa fac tot ce imi cere Arishima. Pentru ca sunt blestemata. Si blestemul asta nu se rupe. Pana ce clanul nostru nu va avea cel putin douazeci de membri, eu nu pot avea o viata personala. Daca Arishima moare, mor si eu, daca Arishima traieste, ii sunt ca un servitor. Pot face imposibilul, atata vreme cat ea va cere. Nu ma pot impotrivi cuvantului ei. Dar nici macar ea nu ma poate salva. Daca imi cere sa ma despart de ea, atata vreme cat ma cunoaste, doar va intarii blestemul. Si nici nu pot grabi inmultirea noastra. Eu… nu pot ramane insarcinata! – a spus pe un ton ridicat, plangand. Am lasat capul in jos. Asta era un subiect delicat. I-am putut auzi pe amandoi Uchiha icnind. M-am uitat neincrezator la ei.
-Deci, lasa-ma sa inteleg. Tu vrei ca Arishima sa faca douazeci de copii?! Sau, nu, doar optsprezece. Dar ce se va intampla cu barbatul care o va… ajuta sa… indeplineasca aceasta misiune? Adica, din cate stiu despre vampiri, voi aveti viata vesnica. Deci Arishima va profita de un barbat oarecare sau de mai multi, va face acei copii, dar cum ii va creste? Un copil creste foarte greu fara tata, mai ales daca e baiat. Si daca Ari’ se indragosteste? Acel barbat nu va putea trai atat de mult si o va rani. Nu o cunosc de mult timp, dar stiu sigur ca s-ar sacrifica pentru prieteni. Nu vreau sa fie obligata sa faca ceva ce nu doreste. Cu chestii de genul nu te joci! Stiu cum e ca lumea sa te foloseasca. Nu e un sentiment placut, dar ea sigur ar indura pentru tine! Crezi ca ai cele mai multe probleme din lume, dar sunt lucruri care nici macar nu pot fi discutate! Nu intelegi! Nici unul nu intelegeti cat de repede se schimba lumea! Nici o zi nu e la fel ca cea anterioara. Iar voi habar nu aveti asta. Nu intelegi rostul nostru aici. Suntem adunati ca sa o sprijinim sa treaca peste perioada asta grea unde se schimba, nu sa o obligam sau sa o incarcam cu prosti. Cand va fi pregatita va alege ceea ce este corect. Ea are si o varsta frageda. Nu conteaza cat de dezvoltate ii sunt simturile, mintea, corpul. In interior este un copil de 8 ani care vrea inca sa descopere lume. Si voi aveti de gand sa o obligati sa ramana insarcinata? Credeam ca tineti toti la ea. Dar sunteti doar niste epave. Akatsuki s-a dovedit a fi pana la urma exact ceea ce credeau toti ca sunt. Monstri! – Pustoaica rozalie spunea numai lucruri adevarate. Dar nimeni nu a apucat sa comenteze vorbele ei, a luat-o la fuga prin padure, lasand o dara de lacrimi in urma ei. Acum, toti priveam in jos, majoritatea strangand din pumni.
Un copil… Arishima era doar un copil… Si eu, si Deidara, si Lee ne-am imaginat ca vom trai fericiti pana la adanci batraneti, dar nici unul nu a luat in considerare ca ea nu poate imbatranii. Si ce am rezolvat? Nimic.
-De ce imi e greu sa zic ca pustoaica are mare dreptate? – a mormait Deidara, facand cativa pasi spre canapeaua pe care se odihnea albastreaoa.
-Pentru ca de multe ori adevarul doare… – am oftat, mergand langa el. Sato a cazut in genunchi.
-Naruto, fa-ti o clona! Acum!†– a spus, mai mult marait Uchiha mai mic, spre blond. Acesta s-a uitat neincrezator la brunet, dar a indeplinit dorinta coechipierului sau. Sasuke a luat clona de mana si a inceputsa alerge dupa rozalie.
-Dupa ce vorbesc cu ea, iti voi distruge clona. Vei sti ca am gasit-o si ce s-a intamplat. – a strigat in urma lui. Dupa ce a disparut din raza noastra vizuala, geninii au inceput sa vobeasca.
-De ce se duce Uchiha dupa ea? De ce nu tu? – a-ntrebat Lee, ignorand problema cu Ari’. Mi-am dat ochii peste cap.
-Daca Sakura ar vorbi cu cineva ar fi ori Hinata, ori Ino, ori Sasuke. Si cum fetele nu sunt aici, el e singura obtiune. – a oftat blondul. –In plus, cred ca o pot ajuta sa isi aminteasca tot ce a facut de cand ne-a cunoscut. Sti, cand mi-a aratat trecutul ei. Daca ar exista o persoana care sa stie tot ce a facut si cu Allen, dar care sa ii poata arata si ei… – a continuat uitandu-se in jos. Mi-a dat o idee.
-Baieti, ce facea Arishima cand venea la noi si nu avea chef de vorba?! – am spus fericit spre Deidara si Itachi. Ochii lor s-au marit instantaneu.
-Kisame… Itachi, du-te dupa el. Pe noi sti ca nu ne asculta… – a zis Deidara, privindu-l pe brunet. Acesta a aprobat din cap, disparand intr-un nor de fum.
Putem spera doar ca vor ajunge si ca Kisame va sti sa ii arate amintirile ei…
Blestemat fie suspansul!
Astept comentarii >:D<
P.S.: Ăăă... nimic 
![[Imagine: 40241432_UBASAWIFV.jpg]](http://4.bp.blogspot.com/-h4r02eu0Ja4/TgsBzgBO2iI/AAAAAAAACyA/VHAkRp14oC0/s1600/40241432_UBASAWIFV.jpg)