05-11-2010, 05:37 PM
Nu sunt persoana care doreste un anumit numar de comentarii asa ca am adus cap. 9
LaVyNuTZzZ - stai linistita nu am sa- l fac SasuHina... sau ..=))
Capitolul 9
E dimineata. O dimineata atat de urata, si atat de ploioasa. De obicei adoram ploaia, ma facea sa ma simt libera. Insa acum ma infricosa, imi crea o stare de melancolie si visare. Eram in pat alaturi de Hinata, care inca dormea. Imi iau prietena in brate, inchizand ochii si incep sa ma gandesc. Desi imi iubeam prietena ca pe o sora, in acele momente eram atat de geloasa pe ea. De ce eram geloasa? Doar prin simplul fapt ca ea se putea indragosti de cineva, ca ea putea iubi o persoana. Eram geloasa pe faptul ca ea si- ar fi dat si viata pentru mine si pentru persoana pe care o iubeste.. iar eu, o persoana egoista si narcisista, mi- as fi dat viata pentru ea, insa nu mi- as putea da viata pentru persoana draga, care nici macar nu exista. Cat tanjeam sa simt acel sentiment pur, fara de care altii nu pot trai, acel sentiment de desavarsire, numita iubire. Simteam ca trebuie sa fac ceva, insa nu stiam ce.
Ma despart de draga mea prietena, si ma ridic ametita in fund. Imi inchid ochii, incercand sa impiedic siroaiele de lacrimi sa iasa afara. In zadar. Simt cum un firicel ud de apa sarata, parca imi biciuieste pielea. Iar apoi altele, mai multe, mai mare si mai indurate. Ce stupid. Nici macar eu nu stiam de ce plang. Stiam ca am un motiv, insa nu stiam care este, nu mi- l puteam contura. De fiecare data cand reuseam sa deslusesc ceva, acel ceva ce ma facea sa plang, disparea, eu uitandu- l. Imi era prea greu sa- mi aduc iarasi aminte. Parca ceva nu imi permitea sa- mi amintesc. Eram atat de dezorientata.
Ma ridic incet din pat, fara a o trezi pe prietena mea, punandu- mi repede mana la gura. Simteam cum acele lacrimi ma rodeau pe interior, incercand sa iasa afara prin exterior, nu numai prin acele picaturi umede ci si prin sunete si gemete nedorite de mine.
Imi iau din dulap o rochita alba, si ma imbrac repede cu ea. Stiam ca afara ploua, insa ceva ma indemna sa- mi iau acea rochita, nu stiam ce si nici nu vroiam sa aflu. Ma incalt cu o pereche de sandale albe, cu talpa joasa si ies afara din apartament, lasandu- I Hinatei un biletel pe care scrisesem: “ Ma duc sa ma regasescâ€.
Imi fac curaj si ies in ploaie, indreptandu- ma spre un taxi. Nu stiam unde voi merge, mai exact mintea mea nu stia, desi cuvintele mi- au iesit pe gura indicand locul soferului. Ma simteam ciudat, foarte ciudat, nici nu stiam de ce vroiam sa ajung acolo. Nu stiam de ce vreau sa il vad.
As fi vrut ca acel drum sa dureze o eternitate, as fi vrut sa merg cu acel taxi la infinit.. insa impotriva gandurilor mele am ajuns la destinatie.
Totul era pustiu. Valurile ingrozitoare se spargeau brutal de nisipul rece, parca bolnav. Cerul varsa lacrimi peste intreaga mare, facnd- o sa para mai infricosatoare decat era. Deja eram uda pana la piele, deja lacrimile am reinceput sa- mi jupuiasca fata. Cel putin acum nu se mai vedeau, se confundau, deveneau una cu acele picaturi de ploaie. Ma indrept ezitand spre vas. Mergeam cu incetinitorul, parca nevrand sa ajung la el. Prea tarziu. Afundata in gandurile mele, nici nu observasem cum urcasem deja pe puntea iahtului.
Stiam. Stiam ca el e acolo.. si ceva parca imi spunea ca ma asteapta. Nici eu nu stiam ce e cu mine, sau de unde aveam acele ganduri. Pur si simplu ele existau si stiam ca ma faceau sa ma dezorientez si mai tare.
Cobor aceleasi scari, pe care le- am coborat la acea petrecere. Vad usa camerei lui… sau cel putin asa imi placea sa cred: ca acea incapere era camera lui. Imi indrept mana tremuranda spre maner. Dupa cateva clipe de ezitare, intru fara zgomot in camera. Il vad in pat si ma apropii incet de el. Dormea. Ma pun in genunchi la marginea patului, observandu- l. Oare de ce nu m- am putut indragosti de tine? De ce?
Imi indrept usor mana uda, spre chipul lui, atingandu- l usor. Tresare si isi deschide ochii, privindu- ma. Ochii mei ii privesc pe ai lui. Nici o miscare din partea niciunuia. Desi era destul de uimit, vazandu- ma pe mine pe iahtul lui, in camera lui, nu facea nici o miscare.
Parca inconstienta, printr- o miscare rapida, il iau in brate. Simt cum lacrimile vor sa isi spuna cuvantul, insa le opresc clipind. Simt cum brunetul ma ia in brate, punandu- ma pe pat. Ma simteam ca un copil mic, atat de neajutorata si atat de emotiva.
Imi las capul sa cada pe pieptul lui. Aud cum tresare la contactul obrazului meu rece cu pielea lui calda, apoi simt cum mana lui stanga se aseaza pe parul meu ud. Imi indrept mana pe pieptul lui dezgolit si incep sa il mangai prin cerculete, facute de degetele mele reci. Tresare din nou, si de data aceasta nu doar pentru ca eu aveam mainile reci.
Ma simteam atat de rau. Nu il iubeam insa il doream. Eram cea mai mare egoista.
Imi urc corpul peste al lui, privindu- l in ochii intrebatori si negri. Mi- am dat seama ca stia ce va urma.
Prin miscari fine, incep sa- I sarut pieptul. Acesta ma intrerupe luandu- ma in brate, ridicandu- ma la nivelul lui. Isi lipeste buzele de ale mele. Imi era dor; ba chiar tanjeam dupa saruturile lui. Limba mea patunde in gura lui, atingand- o pe a sa. O noua senzatie imi strafulgera tot corpul. Nu stiam ce era cu acea senzatie; ceea ce stiam era ca- mi place. Intrerupe sarutul, privindu- ma in ochi. Cu miscari lente, isi indreapta mainile spre nasturii rochitei mele.
Oare chiar vom fi una si aceeasi persoana? Oare in sfarsit dorintele mele carnale se vor implini? Intrebarea care ma macina cel mai mult este: oare voi mai avea nevoie de el dupa aceasta experienta?
Hehehe.. sa stati putin in suspans :))
LaVyNuTZzZ - stai linistita nu am sa- l fac SasuHina... sau ..=))
Capitolul 9
E dimineata. O dimineata atat de urata, si atat de ploioasa. De obicei adoram ploaia, ma facea sa ma simt libera. Insa acum ma infricosa, imi crea o stare de melancolie si visare. Eram in pat alaturi de Hinata, care inca dormea. Imi iau prietena in brate, inchizand ochii si incep sa ma gandesc. Desi imi iubeam prietena ca pe o sora, in acele momente eram atat de geloasa pe ea. De ce eram geloasa? Doar prin simplul fapt ca ea se putea indragosti de cineva, ca ea putea iubi o persoana. Eram geloasa pe faptul ca ea si- ar fi dat si viata pentru mine si pentru persoana pe care o iubeste.. iar eu, o persoana egoista si narcisista, mi- as fi dat viata pentru ea, insa nu mi- as putea da viata pentru persoana draga, care nici macar nu exista. Cat tanjeam sa simt acel sentiment pur, fara de care altii nu pot trai, acel sentiment de desavarsire, numita iubire. Simteam ca trebuie sa fac ceva, insa nu stiam ce.
Ma despart de draga mea prietena, si ma ridic ametita in fund. Imi inchid ochii, incercand sa impiedic siroaiele de lacrimi sa iasa afara. In zadar. Simt cum un firicel ud de apa sarata, parca imi biciuieste pielea. Iar apoi altele, mai multe, mai mare si mai indurate. Ce stupid. Nici macar eu nu stiam de ce plang. Stiam ca am un motiv, insa nu stiam care este, nu mi- l puteam contura. De fiecare data cand reuseam sa deslusesc ceva, acel ceva ce ma facea sa plang, disparea, eu uitandu- l. Imi era prea greu sa- mi aduc iarasi aminte. Parca ceva nu imi permitea sa- mi amintesc. Eram atat de dezorientata.
Ma ridic incet din pat, fara a o trezi pe prietena mea, punandu- mi repede mana la gura. Simteam cum acele lacrimi ma rodeau pe interior, incercand sa iasa afara prin exterior, nu numai prin acele picaturi umede ci si prin sunete si gemete nedorite de mine.
Imi iau din dulap o rochita alba, si ma imbrac repede cu ea. Stiam ca afara ploua, insa ceva ma indemna sa- mi iau acea rochita, nu stiam ce si nici nu vroiam sa aflu. Ma incalt cu o pereche de sandale albe, cu talpa joasa si ies afara din apartament, lasandu- I Hinatei un biletel pe care scrisesem: “ Ma duc sa ma regasescâ€.
Imi fac curaj si ies in ploaie, indreptandu- ma spre un taxi. Nu stiam unde voi merge, mai exact mintea mea nu stia, desi cuvintele mi- au iesit pe gura indicand locul soferului. Ma simteam ciudat, foarte ciudat, nici nu stiam de ce vroiam sa ajung acolo. Nu stiam de ce vreau sa il vad.
As fi vrut ca acel drum sa dureze o eternitate, as fi vrut sa merg cu acel taxi la infinit.. insa impotriva gandurilor mele am ajuns la destinatie.
Totul era pustiu. Valurile ingrozitoare se spargeau brutal de nisipul rece, parca bolnav. Cerul varsa lacrimi peste intreaga mare, facnd- o sa para mai infricosatoare decat era. Deja eram uda pana la piele, deja lacrimile am reinceput sa- mi jupuiasca fata. Cel putin acum nu se mai vedeau, se confundau, deveneau una cu acele picaturi de ploaie. Ma indrept ezitand spre vas. Mergeam cu incetinitorul, parca nevrand sa ajung la el. Prea tarziu. Afundata in gandurile mele, nici nu observasem cum urcasem deja pe puntea iahtului.
Stiam. Stiam ca el e acolo.. si ceva parca imi spunea ca ma asteapta. Nici eu nu stiam ce e cu mine, sau de unde aveam acele ganduri. Pur si simplu ele existau si stiam ca ma faceau sa ma dezorientez si mai tare.
Cobor aceleasi scari, pe care le- am coborat la acea petrecere. Vad usa camerei lui… sau cel putin asa imi placea sa cred: ca acea incapere era camera lui. Imi indrept mana tremuranda spre maner. Dupa cateva clipe de ezitare, intru fara zgomot in camera. Il vad in pat si ma apropii incet de el. Dormea. Ma pun in genunchi la marginea patului, observandu- l. Oare de ce nu m- am putut indragosti de tine? De ce?
Imi indrept usor mana uda, spre chipul lui, atingandu- l usor. Tresare si isi deschide ochii, privindu- ma. Ochii mei ii privesc pe ai lui. Nici o miscare din partea niciunuia. Desi era destul de uimit, vazandu- ma pe mine pe iahtul lui, in camera lui, nu facea nici o miscare.
Parca inconstienta, printr- o miscare rapida, il iau in brate. Simt cum lacrimile vor sa isi spuna cuvantul, insa le opresc clipind. Simt cum brunetul ma ia in brate, punandu- ma pe pat. Ma simteam ca un copil mic, atat de neajutorata si atat de emotiva.
Imi las capul sa cada pe pieptul lui. Aud cum tresare la contactul obrazului meu rece cu pielea lui calda, apoi simt cum mana lui stanga se aseaza pe parul meu ud. Imi indrept mana pe pieptul lui dezgolit si incep sa il mangai prin cerculete, facute de degetele mele reci. Tresare din nou, si de data aceasta nu doar pentru ca eu aveam mainile reci.
Ma simteam atat de rau. Nu il iubeam insa il doream. Eram cea mai mare egoista.
Imi urc corpul peste al lui, privindu- l in ochii intrebatori si negri. Mi- am dat seama ca stia ce va urma.
Prin miscari fine, incep sa- I sarut pieptul. Acesta ma intrerupe luandu- ma in brate, ridicandu- ma la nivelul lui. Isi lipeste buzele de ale mele. Imi era dor; ba chiar tanjeam dupa saruturile lui. Limba mea patunde in gura lui, atingand- o pe a sa. O noua senzatie imi strafulgera tot corpul. Nu stiam ce era cu acea senzatie; ceea ce stiam era ca- mi place. Intrerupe sarutul, privindu- ma in ochi. Cu miscari lente, isi indreapta mainile spre nasturii rochitei mele.
Oare chiar vom fi una si aceeasi persoana? Oare in sfarsit dorintele mele carnale se vor implini? Intrebarea care ma macina cel mai mult este: oare voi mai avea nevoie de el dupa aceasta experienta?
Hehehe.. sa stati putin in suspans :))
Mi-e foameee!!!