04-11-2010, 10:14 PM
EL
Il iubesc... dar in acelasi timp il urasc. Il iubesc pentru ca e cea mai dulce persoana pe care am cunoscut-o vreodata si ma poate face sa rad doar zambindu-mi, dar il urasc pentru ca eu, practic, nu exist in viata lui. Intra-devar, vorbim, radem, spunem glume impreuna, dar atat... nimic mai mult. Nu sunt o parte importanta, vitala a vietii lui, iar asta ma exclude din cercul lui de „persoane apropiateâ€. Iar pentru asta il urasc: pentru ca ma face sa-l iubesc, iar apoi ma alunga de langa el. Pare ca face asta cu buna-stiinta, dar stiu ca nu-i asa... el habar n-are de sentimentele mele, de noptile pierdute in care ma gandesc la el, de visele inocente, dar in acelasi timp atat de provocatoare pe care le am aproape in fiecare noapte... el nu stie ca e in fiecare gand de-al meu, otravindu-mi simturile, amintirile, viata...
A-s vrea sa-i spun... sa scap odata de toate astea, sa fac ceva... dar ce rost ar avea, pana la urma? Ar schimba asta ceva? L-ar face sa se indragosteasca de mine si sa traim fericiti pana la adanci batraneti? Nu! N-are avea nici-un rost, nici-un scop. Ar fi cuvinte rosite in zadar, ar fi ca si cum ai vorbi unui surd: sperand ca intr-o zi te va auzi, dar de fiecare data dezamagindu-te.
Am simtit pe pielea mea ce inseamna sa fi iubita de el. Am simtit fericirea pe care o raspandeste de fiecare data cand e cu cineva pe care il considera „prietenâ€, i-am vazut stralucirea zambetului larg, am vazut ceea ce inseamna „a fi iubita de ELâ€. Dar apoi am vazut si parte intunecata din el... partea care ma alunga, care ma raneste, care imi cresteaza in carne numele lui, din pur egoism si aroganta, doar pentru a se sigura ca a mai facut inca o victima, doar pentru a fi sigur ca am sa-l iubesc pana la moarte.
Pare a fi doua persoane in acelasi trup, doua minti gandind ca una singura: partea luminoasa, iubitoare, care accepta pe toata lumea langa el si partea intunecata, rea, care nu vrea altceva decat sa te vada umilindu-te, cersindu-i iubirea.
Dar chiar de-ar fi asa, chiar de-ar fi doua persoane apartinand aceluiasi trup, tot l-as iubi din toata inima si cu tot sufletul. Tot l-as dori ca pe un drog, ca pe aer. Caci nu conteaza ce a facut, ce ganduri are si ca tot ce vrea este sa faca din mine o alta victima. L-as iubi nebuneste pentru ca pentru mine ar fi tot acel EL de care m-am indragostit iremediabil, fara sansa de scapare sau vindecare ...
~Sfarsit~
Se spune ca Iubirea se naste din Speranta si Speranta din Iubire. O fi, oare, chiar atat de adevarat?