Reflexie

[Ich.]

E foarte veche, pare-mi-se, ca a doua sau a treia poezie scrisa in acest gen:

Aburi de octombrie

E acelasi drum.
Lipsit de oameni, pustiu.
DIntr-o seara rece
De octombrie.
Pasind pe el,
Incep a ma simtii grea ca o statuie
Pe un piedestal spart.
Ce se destrama treptat.
Si simt, si stiu, ca merg
Din aer spre asfalt.
Si realizez ca voi fi curand
O oglinda din ipsos lovita:
Bucati albicioase si reci.
Iar din bezana
Redeschid ochii
Si privind sus vad:
E o seara de octombrie, rece.
In care ma privesc din expiratii.
Inaltandu-ma prin aerul glaciar
Ca un abur difuz si malformat.