Poems

[Invictus]

Mă săturasem …
De tot!
De voi!
De tine...
Sau poate doar vroiam
Să scap de mine...
Şi n-am lăsat
Când am plecat
Scrisori, bilete
De-adio sau regrete,
Dar ţi-am lăsat
În clipa evadării mele
În noaptea fără lună,dar cu stele
Pe fruntea rece,
Un sărut...
Nimic mai mult…
Ce-ai înţeles din el copil?
Poate nimic …
Dar ÅŸti ÅŸi tu
Cum ÅŸtiu ÅŸi eu
Nimicul meu,
E cum a fost mereu
Un haos într-o sticlă
De vin trezit,
Pe masă părăsit
Făcut de Timp
Åži stors din Timp
Gustat ÅŸi-apreciat de-atei
Dar ÅŸi scuipat de semizei.



Ai plâns?
Nu cred …
Nu te-a lăsat mândria
Să îţi întinzi rimelul,
Să îţi ucizi euforia:
Acel avânt al tinereţii
Cu toate patimile ei
Dar ÅŸi cu vicii,
Două-trei...


ÃŽntr-un final,
M-am şi întors,
Dar obosit,
Şi mai nelămurit,
Decât atunci când am plecat,
Când te-am lăsat
ÃŽn pragul uÅŸii tale.
Şi mă-ntrebam…
Acel sărut pe fruntea rece,
Te mai doare?...