03-11-2010, 11:24 AM
Nici eu n-am mila 
Nu e telenovela, nu imi plac Si referitor la Takashi si Yuki, poate de, poate nu 
.
Deci ... Next :
Capitolul 4
Jeff - http://4.bp.blogspot.com/_JY65RSTL994/Se...1221-2.jpg
Yuki se trezi buimac. Simtea o durere surda in cosul prieptului, insa nu stia de unde provine. Doctorii ii spusesera ca astazi poate iesi din spital, asa ca incepu sa isi stranga lucrurile. Privi afara la picaturile mari de ploaie ce se loveau de fereastra. Se aseza pe pervazul geamului, pierzandu-se pintre propriile-i ganduri, insa o bataie puternica in usa il readuse la viata.
Ryu intra valvartej camera cu lacrimi in ochi. Se duse la Yuki dintr-un pas si il cuprinse in brate.
- Ce ... s-a intamplat ? intreba acesta buimac, insa Ryu ii acoperi buzele cu un sarut lung. Yuki ramase buimac, cu trupul tremurandu-i. Ryu isi departa buzele de prietenului sau, rusinat de ceea ce facuse.
- Imi ... pare rau ! spuse acesta plangand. Lacrimile i se prelingeau pe fata inrosita. Isi lua bunul prieten in brate, punandu-si capul pe umarul sau si continuand sa planga.
- Nu ... Nu e nimic ! spuse Yuki sovaind si isi puse mainile pe spatele prietenului sau. De ce plangi ? intreba nesigur.
- Misa ...
Yuki simti o strafulgerare. Ochii i se umplura de lacrimi, intuind ce avea sa urmeze.
- A murit ! ii continua acesta vorbele lui Ryu. Prin minte i se perindara o mie si una de ganduri care ii infatisa moartea iubitei sale. Tremura, nu se putea abtine. Cine a fost ? intreba acesta indepartandu-l pe prietenul sau de el si stergandu-i lacrimile.
- Takashi. A violat-o fara mila si apoi a sugrumat-o, spuse acesta fara nicio urma de indoiala. Nu au probe sa il inchida, insa ne vom razbuna noi !
Yuki se ridica de pe pervaz si se imbraca in scurt timp intr-o camasa albastra cu un dragon pe spate, o pereche de blugi taiati si adidasii sai favoriti in piciore.
Iesi alaturi de prietenul sau din salon si isi lua fisa de externare, apoi iesira. Se urcara in Subaru-ul negru metalizat al lui Ryu si se inscrisera in trafic.
Niciunul dintre ei nu spunea nimic. Nu aveau ce sa spuna, erau tristi.
'' Il voi ucide pe nenorocit ! '' isi promise Yuki cu un ranjet trist pe fata sa frumoasa. Ajunsera in cateva minute in casa pustie a parintilor sai. Intrara si gasira pe masa din bucatarie un bilet : parintii sai trebuisera sa plece urgent in America, deci ei erau singuri pentru minim 3 zile.
Ryu deschise usa frigiderului si isi lua doua beri pentru el si Yuki, apoi se aseza pe canapeaua din livind. Statea si privea in gol, nestiind ce sa spuna.
Yuki se ghemui in celalalt colt al canapelei mangaindu-si buzele ce cu putin timp inainte ii fusesera acoperite de buzele lui Ryu. Era putin uimit, insa durerea sufleteasca il coplesea. Simtise ca se intamplase ceva cu iubita lui si nu isi putea ierta ca nu actionase mai devreme. O iubise la nebunie pe Misa, de asta era sigur, insa nu putea ierta sarutul cu Ryu.
Scutura negativ din cap, uimit si putin speriat de propriile sale ganduri. Prietenul lui se apropie incet si incepu sa ii mangaie fruntea, aranjandu-i suvitele de par vesnic rebele. Isi puse mana dupa umerii brunetului incepand sa il mangaie usor.
Yuki incepu sa tremure. Simtea atingerile blande ale lui Ryu, care insa nu nutreau compasiunea, ci iubirea, o iubire interzisa.
Se indeparta putin de el, insa acesta se puse iarasi langa el. Yuki nu se putu abtine si intreba cu voce joasa :
- Ce e in mintea ta ? Ce e cu atingerile astea ? Si ce a fost cu sarutul ala ?
Ryu il privi fix in ochi cu privirea trista, insa tacu din gura. Telefonul incepu sa sune nebuneste si Yuki intinse mana. Raspunse cu o voce la fel de joasa, aproape de nerecunoscut.
- Alo ?
- Yuki, Misa a .. Murit, spuse mama acesteia printre lacrimi de durere. Maine o vom inmormanta, ingana femeia dupa care inchise telefonul.
Yuki izbucni in lacrimi. Se arunca in bratele prietenului sau, aproape nerealizand ce face, insa Ryu alese sa mai astepte, nu era momentul sa ii arate ceea ce simte pentru el. Incepu sa il mangaie linistitor, plangand la randul sau.
Yuki se ridica din bratele acestuia si se indrepta spre frigider. INcepu sa citeasca biletul scris de mana mamei sale, unde il informa ca avea o sedinta la Alcoolicii ANonimi. Dadu cu pumnul in masa incercand sa isi abtina lacrimile.
- Nu sunt betivan, sunt narcoman ! urla el spre Ryu, insa acesta spuse :
- E o societate ce se ocupa cu vicii, nu numai cu bautura, istetule ! haide, te duc eu ! spuse apropiindu-se de el. Ii ciufuli parul mai rau decat era, dar Yuki spuse :
- Nu ai ce cauta acolo, ma duc sa ma fac de ras singur ! spuse cu un zambet trist in ochi.
30 de minute mai tarziu, Yuki se aseza pe un scaun langa un tanar brunet, foarte simpatic. Nu era japonez, se cunostea din trasaturile frumoase ale acestuia.
Il privi pentru scurt timp, nesigur daca sa spuna ceva, insa acesta lua initiativa :
- Salut, frate ! zise intinzandu-i mana. Yuki i-o apuca cu un zambet trist. Sunt Jeff ! Imi pare bine !
- Sunt Yuki, spuse acesta incet. De asemenea !
Incepu sedinta, fiecare dintre cei doi fiind nou, se prezentara in fata tuturor, dupa care psihologul incepu sa discute cu sala despre viciile oamenilor. Totul decurse bine, in afara faptului ca Yuki simtea o nevoie coplesitoare de a lua ceva.
TImpul trecu rapid si sedinta se termina, urmand sa se reintalneasca peste o saptamana. Jeff si Yuki iesira impreuna din sala si fiecare se urca pe motocicleta sa, pornind amandoi spre suburbiile orasului.
CUmaparara marijuana si niste '' praf '', dupa care mersera impreuna intr-una din cladirile abandonate de la marginea orasului. Lasara cele doua motociclete Yamaha negre si ingrijite la intrarea in darapanaturi, apoi urcara la etajul doi al unei cladiri in paragina. Vantul suiera nebuneste pe culoarele pustii si geamurile fara de sticla. Se asezara amandoi intr-un colt retras, dupa care scoasera seringile si brichetele si incepura sa prepare dozele.
DUpa cateva minute, amandoi isi injectara in vene serul, apoi Yuki isi lasa capul sa cada pe umarul lui Jeff, acesta ducandu-si mana in jurul taliei noului sau prieten. Dupa cateva ore bune de rasete infundate si discutii, cei doi ajunsesera sa fie cei mai buni prieteni.
Unul din telefoane suna nebuneste. Jeff isi duse mana la buzunar si il scoase.
'' Mama ? '' se intreba privind ecranul luminos.
- Da ? intreba plictisit, incercand sa isi ascunda rasul.
- Jeff, se auzi o voce blanda, unde esti mami ?.
- La un prieten, vin mai tarziu ! spuse acesta inchizand telefonul in nas mamei sale, dupa care isi inchise ochii. Telefonul suna din nou. Raspunse scurt :
- Ce ?
- Mami vrea ca tu sa vii acasa, fiindca sora ta a avut un accindent.
Jeff se ridica de pe jos cu nepasare. Isi iubea la nebunie mama, era sigur de asta, dar de sora sa vitrega putin ii pasa. Hotari insa sa se duca, doar pentru mama sa.
- Yu, vii cu mine ? il intreba el cu o expresie plictisita pe chip pe celalalt baiat.
- Nu ... Scuze, frate, mai stau pe aici !
- Cum vrei ! spuse Jeff indepartandu-se.
Zece minute mai tarziu, Takashi aparu din spatele unui lid cu un pumnal in mana.
- Ia te uita cine zace pe teritoriul meu ! spuse cu un ranjet neplacut pe fata.
Yuki isi deschise incet ochii si il privi in ochi.
- Ucigas nenorocit ! striga cu ura.
- Si violator ! spuse acesta apucandu-l pe baiat de gulerul camasii si tragandu-l in sus. Isi lipi zona intima de fesele lui Yuki, incepand sa se frece prin pantalonii de celalalt.
Lui Yuki ii era scarba. SImtea cum mandria celuilalt isi face simtita rezenta si constata cu scarba ca si lui i se intampla acelasi lucru.
Takashi isi baga mana in pantalonii acetuia incepand sa mangaie prin boxeri zona din ce in ce mai tare, in timp ce Yuki injura si dadea negativ din cap, insa puterile ii erau aproape stoarse de heroina ce i se plimba prin vene.
Celalt tanar incepu sa il stranga aproape de el in timp ce ii desfacea pantalonii. Il dezbraca rapid si acesta incepu sa tremure.
'' Ce are sa mi se intample ? '' se intreba cu teama, parca stiind ca nu avea sa urmeze nimic bun.
Din pacate, zambetul lui Takashi ii confirma ca are dreptate.
Sper ca va place
Nu e telenovela, nu imi plac
Si referitor la Takashi si Yuki, poate de, poate nu .Deci ... Next :
Capitolul 4
Jeff - http://4.bp.blogspot.com/_JY65RSTL994/Se...1221-2.jpg
Yuki se trezi buimac. Simtea o durere surda in cosul prieptului, insa nu stia de unde provine. Doctorii ii spusesera ca astazi poate iesi din spital, asa ca incepu sa isi stranga lucrurile. Privi afara la picaturile mari de ploaie ce se loveau de fereastra. Se aseza pe pervazul geamului, pierzandu-se pintre propriile-i ganduri, insa o bataie puternica in usa il readuse la viata.
Ryu intra valvartej camera cu lacrimi in ochi. Se duse la Yuki dintr-un pas si il cuprinse in brate.
- Ce ... s-a intamplat ? intreba acesta buimac, insa Ryu ii acoperi buzele cu un sarut lung. Yuki ramase buimac, cu trupul tremurandu-i. Ryu isi departa buzele de prietenului sau, rusinat de ceea ce facuse.
- Imi ... pare rau ! spuse acesta plangand. Lacrimile i se prelingeau pe fata inrosita. Isi lua bunul prieten in brate, punandu-si capul pe umarul sau si continuand sa planga.
- Nu ... Nu e nimic ! spuse Yuki sovaind si isi puse mainile pe spatele prietenului sau. De ce plangi ? intreba nesigur.
- Misa ...
Yuki simti o strafulgerare. Ochii i se umplura de lacrimi, intuind ce avea sa urmeze.
- A murit ! ii continua acesta vorbele lui Ryu. Prin minte i se perindara o mie si una de ganduri care ii infatisa moartea iubitei sale. Tremura, nu se putea abtine. Cine a fost ? intreba acesta indepartandu-l pe prietenul sau de el si stergandu-i lacrimile.
- Takashi. A violat-o fara mila si apoi a sugrumat-o, spuse acesta fara nicio urma de indoiala. Nu au probe sa il inchida, insa ne vom razbuna noi !
Yuki se ridica de pe pervaz si se imbraca in scurt timp intr-o camasa albastra cu un dragon pe spate, o pereche de blugi taiati si adidasii sai favoriti in piciore.
Iesi alaturi de prietenul sau din salon si isi lua fisa de externare, apoi iesira. Se urcara in Subaru-ul negru metalizat al lui Ryu si se inscrisera in trafic.
Niciunul dintre ei nu spunea nimic. Nu aveau ce sa spuna, erau tristi.
'' Il voi ucide pe nenorocit ! '' isi promise Yuki cu un ranjet trist pe fata sa frumoasa. Ajunsera in cateva minute in casa pustie a parintilor sai. Intrara si gasira pe masa din bucatarie un bilet : parintii sai trebuisera sa plece urgent in America, deci ei erau singuri pentru minim 3 zile.
Ryu deschise usa frigiderului si isi lua doua beri pentru el si Yuki, apoi se aseza pe canapeaua din livind. Statea si privea in gol, nestiind ce sa spuna.
Yuki se ghemui in celalalt colt al canapelei mangaindu-si buzele ce cu putin timp inainte ii fusesera acoperite de buzele lui Ryu. Era putin uimit, insa durerea sufleteasca il coplesea. Simtise ca se intamplase ceva cu iubita lui si nu isi putea ierta ca nu actionase mai devreme. O iubise la nebunie pe Misa, de asta era sigur, insa nu putea ierta sarutul cu Ryu.
Scutura negativ din cap, uimit si putin speriat de propriile sale ganduri. Prietenul lui se apropie incet si incepu sa ii mangaie fruntea, aranjandu-i suvitele de par vesnic rebele. Isi puse mana dupa umerii brunetului incepand sa il mangaie usor.
Yuki incepu sa tremure. Simtea atingerile blande ale lui Ryu, care insa nu nutreau compasiunea, ci iubirea, o iubire interzisa.
Se indeparta putin de el, insa acesta se puse iarasi langa el. Yuki nu se putu abtine si intreba cu voce joasa :
- Ce e in mintea ta ? Ce e cu atingerile astea ? Si ce a fost cu sarutul ala ?
Ryu il privi fix in ochi cu privirea trista, insa tacu din gura. Telefonul incepu sa sune nebuneste si Yuki intinse mana. Raspunse cu o voce la fel de joasa, aproape de nerecunoscut.
- Alo ?
- Yuki, Misa a .. Murit, spuse mama acesteia printre lacrimi de durere. Maine o vom inmormanta, ingana femeia dupa care inchise telefonul.
Yuki izbucni in lacrimi. Se arunca in bratele prietenului sau, aproape nerealizand ce face, insa Ryu alese sa mai astepte, nu era momentul sa ii arate ceea ce simte pentru el. Incepu sa il mangaie linistitor, plangand la randul sau.
Yuki se ridica din bratele acestuia si se indrepta spre frigider. INcepu sa citeasca biletul scris de mana mamei sale, unde il informa ca avea o sedinta la Alcoolicii ANonimi. Dadu cu pumnul in masa incercand sa isi abtina lacrimile.
- Nu sunt betivan, sunt narcoman ! urla el spre Ryu, insa acesta spuse :
- E o societate ce se ocupa cu vicii, nu numai cu bautura, istetule ! haide, te duc eu ! spuse apropiindu-se de el. Ii ciufuli parul mai rau decat era, dar Yuki spuse :
- Nu ai ce cauta acolo, ma duc sa ma fac de ras singur ! spuse cu un zambet trist in ochi.
30 de minute mai tarziu, Yuki se aseza pe un scaun langa un tanar brunet, foarte simpatic. Nu era japonez, se cunostea din trasaturile frumoase ale acestuia.
Il privi pentru scurt timp, nesigur daca sa spuna ceva, insa acesta lua initiativa :
- Salut, frate ! zise intinzandu-i mana. Yuki i-o apuca cu un zambet trist. Sunt Jeff ! Imi pare bine !
- Sunt Yuki, spuse acesta incet. De asemenea !
Incepu sedinta, fiecare dintre cei doi fiind nou, se prezentara in fata tuturor, dupa care psihologul incepu sa discute cu sala despre viciile oamenilor. Totul decurse bine, in afara faptului ca Yuki simtea o nevoie coplesitoare de a lua ceva.
TImpul trecu rapid si sedinta se termina, urmand sa se reintalneasca peste o saptamana. Jeff si Yuki iesira impreuna din sala si fiecare se urca pe motocicleta sa, pornind amandoi spre suburbiile orasului.
CUmaparara marijuana si niste '' praf '', dupa care mersera impreuna intr-una din cladirile abandonate de la marginea orasului. Lasara cele doua motociclete Yamaha negre si ingrijite la intrarea in darapanaturi, apoi urcara la etajul doi al unei cladiri in paragina. Vantul suiera nebuneste pe culoarele pustii si geamurile fara de sticla. Se asezara amandoi intr-un colt retras, dupa care scoasera seringile si brichetele si incepura sa prepare dozele.
DUpa cateva minute, amandoi isi injectara in vene serul, apoi Yuki isi lasa capul sa cada pe umarul lui Jeff, acesta ducandu-si mana in jurul taliei noului sau prieten. Dupa cateva ore bune de rasete infundate si discutii, cei doi ajunsesera sa fie cei mai buni prieteni.
Unul din telefoane suna nebuneste. Jeff isi duse mana la buzunar si il scoase.
'' Mama ? '' se intreba privind ecranul luminos.
- Da ? intreba plictisit, incercand sa isi ascunda rasul.
- Jeff, se auzi o voce blanda, unde esti mami ?.
- La un prieten, vin mai tarziu ! spuse acesta inchizand telefonul in nas mamei sale, dupa care isi inchise ochii. Telefonul suna din nou. Raspunse scurt :
- Ce ?
- Mami vrea ca tu sa vii acasa, fiindca sora ta a avut un accindent.
Jeff se ridica de pe jos cu nepasare. Isi iubea la nebunie mama, era sigur de asta, dar de sora sa vitrega putin ii pasa. Hotari insa sa se duca, doar pentru mama sa.
- Yu, vii cu mine ? il intreba el cu o expresie plictisita pe chip pe celalalt baiat.
- Nu ... Scuze, frate, mai stau pe aici !
- Cum vrei ! spuse Jeff indepartandu-se.
Zece minute mai tarziu, Takashi aparu din spatele unui lid cu un pumnal in mana.
- Ia te uita cine zace pe teritoriul meu ! spuse cu un ranjet neplacut pe fata.
Yuki isi deschise incet ochii si il privi in ochi.
- Ucigas nenorocit ! striga cu ura.
- Si violator ! spuse acesta apucandu-l pe baiat de gulerul camasii si tragandu-l in sus. Isi lipi zona intima de fesele lui Yuki, incepand sa se frece prin pantalonii de celalalt.
Lui Yuki ii era scarba. SImtea cum mandria celuilalt isi face simtita rezenta si constata cu scarba ca si lui i se intampla acelasi lucru.
Takashi isi baga mana in pantalonii acetuia incepand sa mangaie prin boxeri zona din ce in ce mai tare, in timp ce Yuki injura si dadea negativ din cap, insa puterile ii erau aproape stoarse de heroina ce i se plimba prin vene.
Celalt tanar incepu sa il stranga aproape de el in timp ce ii desfacea pantalonii. Il dezbraca rapid si acesta incepu sa tremure.
'' Ce are sa mi se intample ? '' se intreba cu teama, parca stiind ca nu avea sa urmeze nimic bun.
Din pacate, zambetul lui Takashi ii confirma ca are dreptate.
Sper ca va place
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour
Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour