Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Capitolul ÅŸase - DubioÅŸii

Partea intai

Tipa care a spus acest lucru, la prima vedere, nu părea prea simpatică. Era înaltă, poate puţin mai înaltă decât mine şi frumoasă. Părul blond, lung, tuns în scări şi un breton banal pe frunte, şi cu toate că era banal, ei îi stătea bine. Ochii albaştrii ca două diamante, strălucesc puternic în lumina lunii, iar dacă îi priveşti fix ai impresia că este posedată. A observat că mă holbez la ea şi m-a privit urât, lucru care mi-a mutat privirea imediat. Nu-mi place de nimeni de aici. Toţi arată ciudat. Fel şi fel de specimene. De ce m-a adus aici, Daniel ? Cu ce scop ? Vom trăi şi vom vedea ....
M-a luat încetişor de mână, parcă ar fi vrut să nu mă sperii, şi mi-a şoptit la ureche: ,, Nu o bagă în seamă, este una dintre cele mai răutăcioase cu nou-veniţi. Stai calmă. Te va plăcea ea într-un final ". Iar, apoi m-a sărutat pe obraz îndreptându-se încet spre gura mea micuţă şi firavă. M-am smucit imediat când am ştiut ce urma să facă, iar " tipa " al cărui nume nu îl ştiu, a râs ironic. Ahh, ce i-aş spune vreo două, dar este cam periculoasă şi nu vreau să păţesc ceva, deci fac o alegere mai bună şi stau în banca mea.
Sunt speriată şi nu-mi pot crede ochilor. Unul din ei a dat muzica la maxim şi a început să se " zbenguie " pe un mormânt vărsând din sticla de băutură, spunând: " Cinste morţilor , ha ha ! ". Râdea cu gura până la urechi şi se simţea bine, asta este un lucru ciudat. Încerc să mă uit în altă parte, să scap de peisaj, dar este într-un fel în zadar, pentru că în spatele meu, mulţi se droghează şi au o privire tăioasă ce îţi opreşte respiraţia. Daniel îmi spune că se va termina mai repede decât cred. Îmi închipui că am o faţă îngrozitor de înspăimântată. Vreau sa plec !!!!!!!!!!!


* A doua parte.

Să mă duc să, nu mă duc ? Ei, ce-mi poate face micuţa Claire. Nici nu v-a afla că am intrat la ea în cameră şi i-am căutat jurnalul. Sper să-l şi găsesc, sunt aşa de intrigat, vreau să aflu ce a scris pe acolo. Nu mă interesează pe mine că e strict confidenţial, eu sunt mult mai al dracu' decât această vorbă, aşa că mă furişez pe vârfuri până la ea în cameră şi incept să caut. Este o linişte totală afară, şi e trecut de miezul nopţii, unde o fi Claire acum ? Să înceapă investigaţia, vede ea cand vine acasa. Am căutat preţ de două ore: sub pat, pe birou, în toate sertarele biroului, în dulap, sub haine, chiar şi unde îşi ţine lenjeria intimă, nu că m-ar fi deranjat pe mine foarte mult, ba chiar m-a încântat. Am dat absout tot cu susul în jos şi nimic. Aşa că m-am gândit să mă duc până la fratele ei. Am ciocănit uşor la uşă în caz că doarme, dar nici vorba mi-a răspuns în două minute.
- Hei, piciule. Aş avea nevoie de ajutorul tău. Ştii cumva unde îşi ţine sora ta jurnalul ? l-am întrebat fluturându-i pe la nas o sumă mică de bani.
- Nu prea. Îl ştiu mai bine pe cel din pod, pe asta nou nu. Dacă vrei ţi-l dau pe acela.
- Hmmm, de ce nu ? Ţine ăştia sunt ai tăi.
L-am urmat pe frăţiorul ei adorabil şi viclean care se lasă cumpărat aşa de uşor încât şi-ar vinde şi casa pentru câteva miliarde de dolari, pe scările care conduceau spre pod. Să menţionez scârţâiau îngrozitor.
Am ajuns la destinaţia mult dorită după vreo doisprezece scări. Sper să nu rămân cu acel sunet în urechi pentru tot restul vieţii, ar fi infernal. Tot podul este întunecat, nu se vede aproape nimic, iar copilandrul a plecat, lăsându-mă să caut singur. Am aprins o lampă cu gaz, mirându-mă de existenţa ei. Nu a fost o operaţiune aşa de complicată pentru că era un caieţel roz cu puf care ieşea în evidenţă. L-am deschis la prima pagină:
,, Dragă jurnalule,
Aş vrea să-ţi spun că sunt cea mai fericită persoană de pe planetă. Nu pot să cred că vrea să fie cu mine. Ah ! Key ! Îl iubesc, dar nu îndrăznesc să i-o spun încă. Fii fără griji va afla el într-un final. În rest ziua a fost monotonă. Fratele meu este aşa de enervant. Sper doar să nu afecteze asta relaţia mea cu noul meu iubit. Ce frumos sună. "
Ea chiar m-a iubit şi încă din prima zi. " Acum îţi dau seama cât de prost ai fost să o laşi să zboare ? Imbecilule. ", îmi spune o voce din capul meu. Şi chiar are dreptate, subconştientul meu are perfectă dreptate. O vreau înapoi acum, dar cum voi face asta ?
Am răsfoit câteva pagini până am găsit ceva ce mi-a atras atenţia.
,, Bună. Sunt din nou eu. Enervanta de mine. Sper că nu te superi pe mine, dar nu am cu cine să vorbesc. Astăzi a fost o zi absolut perfectă. A fost primul nostru sărut, se spune că este cel mai adevărat dintre toate, deşi nu prea o să dau atenţie acestui lucru. Este al meu, sunt a lui, asta este ceea ce contează cel mai mult acum. "
Am trântit jurnalul pe jos, şi mi-am pus capul în palme.
- CÂT DE TÂMPIT AM FOST !

___________________________________________________________

- În sfârşit ai gandit şi tu ceva ! Daniel grăbeşte-te ! E trecut de miezul nopţii, dacă mama îşi da seama mă omoară.
- Corecţie iubito. Ne omoară. Dacă nu-ţi aminteşti eu te-am scos din casă. Stai liniştită, vom ajunge imediat, dar înainte de asta......
S-a apropiat încet de mine, se pare că a uitat că mai încercat asta odată. Cuprinzându-mi faţa cu palmele m-a sărutat. Era tandru pentru unul ca el, aşadar am acceptat sărutul. În acel moment era mai mult decât bine venit. Când s-a încheiat, am urcat în maşină lui şi un somn teribil m-a cuprins.