Dansul dragostei

[Alexi]

Capitolul 28


Simţeam că lumea mea se prăbuşeşte. Nu mă puteam trezi la realitate. E un vis, nu? Trebuia să fie un vis.
Stăteam lipită de peretele rece al spitalului. În faţa mea era camera de operaţii. Deasupra uşii era aprinsă o lumină verde. Acea culoare îmi acapara ochii de mult timp. Abea îmi puteam ţine ochii deschişi. Corpul îmi tremura într-una. Lacrimile nu se mai prelingeau pe obrajii mei. Pur şi simplu nu mai aveam lacrimile pe care să le vărs. Voiam ca totul să fie un vis. Un coşmar. Şi speram să mă trezesc repede.
- Kassandra!
Mi-am întors privirea şi i-am văzut pe Cezar şi Selena. Brunetul s-a apropiat de mine şi m-a luat în braţe. L-am lăsat să mă strângă la pieptul lui şi să mă sărute pe frunte. Nu am făcut nimic. Nici măcar nu am reuşit să îi întorc îmbrăţişarea. Simţeam că sunt moartă. Vreau să fiu moartă.
- Ce s-a întâmplat Kassie?
M-am despărţit de fratele meu şi am privit-o pe rozalie. Se abţinea să nu plângă. De ce? Pentru că eram distrusă? Sau pentru că iubitul meu se afla pe patul de moarte?
M-am lipit de perete ÅŸi am privit neonul.
- Am fost să mă întâlnesc cu Bianca. Ne-am certat, m-a ameninţat cu pistolul, iar când a vrut să mă împuşte, Chris a apărut şi el a primit glonţul. Şi eu nu am putut să fac nimic! Nu am putut să îl salvez. Tot ce am făcut a fost să plâng şi să îl implor să nu mă lase.
Am alunecat uşor şi am căzut pe podea. Am început să plâng şi să îmi amintesc toată scena. Mi-am acoperit chipul cu ambele mâini.
- Sunt o inutilă. Fac mereu aceleaşi greşeli şi îi pierd pe cei pe care îi iubesc.
- Kass! Calmează-te! Te rog! Nu îţi face singură rău.
Fratele meu m-a luat în braţe şi m-a ridicat de jos. I-am strâns cămaşa în pumni, încercând să mă descarc. Vreau ca totul să fie un vis.
4 ore. Păreau 4 ani. Blondul meu se afla închis în acea cameră şi se lupta cu viaţa. În acest timp a venit şi Daniel. Stăteam pe scaun şi voiam să îl văd pe iubitul meu. Mi-am ridicat privirea şi am observat că lumina s-a stins, iar uşile s-au deschis. M-am ridicat de pe scaun. Pe hol şi-a făcut apariţia un doctor de vârstă medie, înalt, cu părul negru. Halatul alb avea mici urme de sânge.
- Bănuiesc că voi sunteţi rudele băiatului care a fost operat.
- Cum se simte Chris? E bine? Am întrebat cu vocea slabă.
- Operaţia a decurs bine, însă starea lui este critică. Glonţul a făcut răni destul de adânci, însă se vor vindeca.
- Unde este?
- În salonul 658 de la ultimul etaj. Însă nu aveţi voie să îl vedeţi.
- Îmi pare rău, însă nimic nu mă va face să rămân de partea greşită a camerei. Spuneţii fratelui meu doar cât trebuie să vă dea ca să vă închidă gura.
Bărbatul mă privea uimit. M-am întors cu spatele la el şi m-am dus la lift. M-am urcat în ascensor şi am apăsat ultimul buton. Trebuia să îl văd. Să ştiu că încă e în viaţă.
M-am oprit în faţa uşii. Inima mea bătea cu putere. Am pus mâna pe clanţă şi am deschis uşa. Am înghiţit în sec şi am intrat în încăpere. El stătea pe pat. Chipul său era alb, iar masca de oxigen îi acapara aproape tot chipul. Un aparat micuţ se afla lângă el.
Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Am căzut în genunchi lângă el şi l-am apucat de mână. De ce el? Mereu trebuie să îi răneşti pe cei pe care îi iubesc. Ce ţi-am făcut? De ce mă urăşti atât de mult?
Mâinile blondului erau rece. M-am apropiat de chipul lui şi l-am sărutat pe obraz. Mi-am pus mâna în părul lui şi mi-am lipit fruntea de a lui.
- Te rog! Nu mă părăsi şi tu! Dacă faci acest lucru, îţi promit că te voi urma. Chris! Nu pot trăi într-o lume, în care tu eşti mort.
L-am sărutat pe frunte şi m-am ridicat în picioare. Mi-am întors capul şi m-am apropiat de uşă. Pur şi simplu nu puteam să mă uit la el. Nu îmi venea să cred că se afla în starea asta. Am ieşit din salon şi m-am lipit de peretele de lângă uşă. Mi-am scos pachetul de ţigări şi mi-am aprins o ţigară. Am tras din aceasta, eliberând apoi fumul cenuşiu. În scurt timp şi-au făcut apariţia şi ceilalţi. Selena a intrat în salon, iar Cezar şi Daniel au rămas cu mine. Fratele meu mă privea şi dezaproba din cap. Continuam să fumez ţigara, amintindu-mi accidentul.
- Kass trebuie să ştii un lucru?
Mi-am întors privirea, aţintindu-l pe fratele meu. Mi-a pus mâna pe umăr şi m-a privit.
- Chris a pierdut mult sânge şi are nevoie de o transfuzie. Dar nici eu, nici Selena sau Daniel nu avem grupa de sânge de care Chris are nevoie.
- Care e aceea?
- AB negativ.
Mi-am întors capul şi am privit peretele din faţa mea. Nici eu nu puteam să îi salvez viaţa. De ce mă pedepseşti în acest fel? De ce îmi închizi orice uşă a speranţei? Atât de mult am greşit încât să nu pot fi fericită, alături de cel pe care îl iubesc?
- Singura persoană care are această grupă de sânge e Bianca.
Mi-am scăpat ţigara şi l-am privit pe Daniel. Trebuie să glumeşti, nu? Roşcatul mi-a spus că panarama s-a ascuns. M-am dezlipit de perete şi l-am luat de braţ pe Duda. I-am spus brunetului să aibă grijă de Chris până ne întoarcem. Am coborât cu liftul până în parcarea spitalului şi i-am luat cheile de la maşină, roşcatului. M-am urcat la volan, iar acesta s-a aşezat lângă mine. Am ieşit din parcare şi ne-am îndreptat spre oraş. Prietenul meu mă întreba unde mergeam, însă nu îi răspundeam. Bianca putea fi într-un singur loc. Acelaşi loc unde se ascundea mereu.
Am călcat pe acceleraţie, reuşind să îl sperii pe amicul meu. În 20 de minute am ajuns în faţa unei cabane vechi. Se afla la periferia oraşului. Locul ăsta îmi aducea aminte de multe lucruri. De prietenia dintre mine şi ea. M-am dat jos din automobil, împreună cu roşcatul. Am tras aer în piept şi m-am apropiat de uşa cabanei. Am deschis-o uşor şi am intrat în interior. Băiatul m-a urmat şi s-a minunat. Praful acoperea fiecare colţişor al încăperii. Iar mobilierul era foarte vechi .
Am păşit pe podea, iar aceasta a scos un sunet strident. În încăpere şi-a făcut apariţia roşcata, ajungând exact lângă fostul ei prieten. Când ne-a văzut, aceasta a vrut să fugă, dar Daniel a prins-o şi i-a oprit drumul. A întors-o cu faţa la mine. Am apucat-o de păr şi i-am ridicat capul. Zâmbea ca o idiotă. Îi plăcea să mă vadă suferind. I-am dat un pumn peste obraz, reuşind să îi întorc capul. Mâna începea să mă doară. Am întors-o cu faţa la mine şi am apucat-o de gât.
- În momentul ăsta vei merge cu mine la spital şi vei dona sângele tău pentru a-l salva pe Chris.
A început să râdă şi m-a scuipat. I-am dat drumul şi m-am şters dezgustată.
- Chiar crezi că mi-aş da sângele pentru a-l salva pe acel idiot. Eu l-am adus pe acel pat şi nu o să îl salvez tot eu. Meriţi să suferi. Să mori de tristeţe.
I-am dat o palmă peste faţă şi am apucat-o din nou de gât, strângând-o destul de tare. Începea să respire din ce în ce mai greu.
- Nu ai luxul de a decide. Iar eu nu îţi dau alternative. Şi nici nu te întreb. Îţi ordon! Dacă mai suportat atâţia ani , mă vei mai suporta pentru ultima oară. Daniel, te las singur cu ea. Bate-o, violeaz-o, dar fă-o inconştientă. De comun acord nu va dona nimic. Te aştept afară!
I-am dat drumul şi am privit-o. Puteam spune că e speriată. Dacă vrei să fiu o scorpie, îţi îndeplinesc dorinţa. Am ieşit din cabană şi m-am apropiat de maşină. M-am spijinită de capota şi am oftat. Am privit cerul.
Mamă! Te rog! Dacă nu m-ai uitat, nu îl lua pe Chris lângă tine. Nu îmi lua iubitul de lângă mine. Te implor!
Mi-am întors privirea spre uşă. De ce mă faci să aştept Daniel? Ştii că urăsc chestia asta. Mi-am scos telefonul şi i-am dat roşcatului un beep. După 5 minute a ieşit. O ţinea pe Bianca pe umăr, adormită. Sau lovită. I-am deschis portiera, iar băiatul s-a urcat pe bancheta din spate, împreună cu roşcata. M-am urcat la volan şi am pornit maşina. M-am îndreptat spre spital, accelerând. Chris avea nevoie de sânge şi trebuia să ajungem cât mai repede. Din când în când mă mai uitam în oglinda retrovizoare. Bianca nu se trezea. Dacă acest lucru se întâmpla, planul meu se ducea de râpă.
În scurt timp am ajuns la spital. Daniel a scos-o pe roşcată din maşină şi am intrat cu ea în clădire. I-am spus uneia dintre asistente să îl cheme pe doctorul care se ocupa de cazul blondului. Bărbatul şi-a făcut apariţia imediat. I-am spus roşcata era gata să doneze tot sângele pentru Chris. Doctorul l-a luat pe Daniel şi s-au dus într-un salon.
Sper să fie totul bine.