Mereu impreuna

[Abbeh.]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Limbaj / Idei / Forma.

Eram la fel ca in toate celalnte[celelalte] zile : ma uitam le el, il visam, il admiram , de la distanta. Asta eram eu, o fata care e mereu plina de vise si sperante , niciodata gata sa poate sa treaca de pragul dintre imaginatie si realitate.[Am îngroşat pentru a evidenţia "shake-ul" de timpuri pe care l-ai făcut] De cate ori ii intalneam ochi lui[dacă ai scris "îi" nu mai era nevoie să scrii "lui"] gri-versui[verzui] , ziceai ca sunt desprinsa de realitate. De fiecare data[dacă adăugai şi cuvântul "când" propoziţia suna mai bine] ieseam de la camin si ma duceam la copacul din cimitir, vroiam[voiam. e verbul a voi, nu a vroi] sa il vad pe "el", sa ii vad parul lui[nu mai menţionez motivul îngroşării, am făcut-o ceva mai sus.] negru cum e ravasit in vant[de vânt suna mai "melodios"] sa ii vad chipul lui[aceeaşi situaţie...] cum priveste nepasator tot ce ii[nu prea are ce căuta "îi" ăsta aici.] este in jur, eram irevocabila[poate irevocabil, dar sună destul de ciudat. puteai găsi alt cuvânt] indragostita de el.Prima data drumul spre cimitir paru cel mai oribil cosmar[virgulă] dar acum e cel mai dulce. Totul a inceput cand eu ma certam cu prietena mea Cristina (Criss) , era cel putin ora 11[unsprezece] nopatea, nustiu[nu ştiu] ce cautam eu alergand ca o nebuna spre cimitir dar acolo ma conducea inima. Cand am ajuns la portile mari si ruginite ce aveau o culoare de verde-mucegait, intru[celelalte două verbe le-ar scris la trecut, iar pe ăsta l-ai scris la prezent. ai mai făcut un shake de timpuri.] pe ele si incep sa pasesc pe drumul din fata ochiilor mei.[Logic că era în faţa ochilor ei. te-ai exprimat destul de urât aici, m-a cam zgâriat "pe creier" când am citit.] Paseam incet facandumi[făcându-mi] griji sa nu deranjez pe nimeni. <...Haide, ca nu trezesti pe nimeni, toti sunt la cativa m[metri. îţi era lene să scrii tot cuvântul?] sub pamant, nu ii deranjezi, duar[doar] nu o sa iasa ei acum din locul lor cald[sub pământ e cald?] numai ca sa te bantuie ca faci galagie, nu-i asa?> Imi spun eu in gandul meu[nu mai era nevoie să scrii "în gândul meu", ajungea doar "în gând"] dar tot singura imi raspund ,[de ce virgulă?]< stiu ... dar totusi nu vreau sa deranjez pe cineva...>. <PE CINE FEMEIE????>[am înţeles că voiai să accentuezi ideea, dar ajungea un singur semn de întrebare plus că arăta şi mult mai estetic]. Gandeam eu in timp ce pasii mei deveau[deveneau] din ce in ce mai scurti[paşii deveneau scurţi? poate mai mărunţi] si privirea atindtita[aţintită] la un copac , in care crengile lui formau un "v" , nu mai stiu cum arata copacul din cauza ca mintea imi zbura pe undeva prin jur. [Păi tocmai ai spus că ai văzut crengile copacului ce formau un v, iar acum nu-ţi mai aminteşti copacul?]
-Pe el.... Spun eu cu o voce ce numai eu o pot auzii[auzi]. Ochi[ochii] mei albastri nu se mai desprindeau de la baiatul care era asezat pe una dintre ramuri , privind luna maiestoasa[maiestuasă] care era acompaniata de alte stele. Chipul lui ,[nu era nevoie de virgulă acolo] ma facea sa ma pierd cu firea,[aici ai fi putut pune două puncte, pentru că ai continuat cu o descriere a băiatului] acele buze rosi erau atat de bine potrivite de genele lungi si negre pe care le avea,[buzele roşii erau bine potrivite de genele lungi? nu sună deloc bine] pielea lui fina si alba ii dadea un aspect sumbru , dar mie nu imi pasa. Cand vad ca nici nu ma observa vreau sa plec de acolo dar pasii mei se indreptau din ce in ce mai mult de copacul bine cladit . Mai aveam putin si vroiam[voiam] sa ii spun "buna" , dar mainile imi tremurau , obraji[obrajii] mi se inrosira, si cand avusem[avusesem] mai mult curaj acesta fu intrerupt de o voce suptire[subţire] si atragatoare care ii apartinea unei femei,[Punct] cand imi inclin capul si pot observa o silueta supla in acea besna.[beznă] Vocea baiatului care pana acum tacu , incepu sa aiba o conversatie cu acea fata. Fara sa imi dau seama , baiatul sari din copac si se lasa sarutat de acea fata. Inima imi era franta , asa ca vroiam sa plec , daca pana acum cimitirul mi se paru o scena scoasa dintr-un film de groaza, acum totul nu mai conta, din mers am dat-o in alergat si lacrimi amare sa prelingeau pe obraji mei. Poate nu il cunosteam dar il iubeam , el nici macar nu stie ca eu exist si astept sa ma placa? Ce e in mintea mea? Cristina avea dreptate cand imi spunea ca ar trebuii sa ma opresc din visat si sa vad cum e lumea, de ce nu am ascultato? Cand am vrut sa ies din cimitir ,m-am oprit sa il mai vad odata pe acel baiat. Cand imi intorc capul il pot observa cum se uita la mine cu cei mai reci ochi din lume. Eu plec repede, stergandumi ochi cu maneca alba a sacoului pe care il purtam. Alergam cat ma tine-au picioarele pana cand am alunecat , si am cazut intr-o boltoaca plina de noroi , acum din cauza ca rimelul imi era sters , obraji , rosi , rujul intins pe fata , plina de noroi si cu inima franta, mai trebuie sa suport gandul ca sunt un nimica care mereu e desprins de realitate. Incep sa dau cu pumnul in boltoaca si imi arunc privirea in spre cimitir care se putea observa prin cardul cu barii. El inca o tinea pe fata si o saruta , ei erau pe partea drepta a copacului asfel incat sa ii pot vedea. Fara sa imi mai plang de mila , ma grabesc la camin , gandinduma ca acolo o sa ma astepte niste oameni care le pasa de mine. Mai ales gandul ca din camera mea se poate observa cimitirul si copacul acestuia imi mai ridica cat de cat moralul. Stelele care pana acum nu le observasem , ele sclipeau , parca facanduma sa zambesc si sa imi aduc aminte ca sperantele mor ultimele. Cu acest gand am ajuns la camin unde vazusem ca toata lumea doarme asa ca m-am grabit sus in camera .Urcand treptele in susul lor ma astepta Cristina care cand ma vazuse incepuse sa planga si sa ma i-a in brate, ajutandu-ma sa ma curat. Dupa ce nu i-am dat prea multe explicatii , m-am dus la geam asezandu-ma pe peravazul lung, uitandu-ma la la luna care parea sa aiba o culoare albastra . Cu gandul la "el" am adormit , avand un somn fara vise.

Şi nu am corectat tot pentru că tind să cred că ar fi fost inutil. Ai destule greşeli: ori nu eşti atentă, ori scrii pe fugă, ori nu ştiu ce faci.
Nu am fost răutăcioasă (sper eu!) plus c-am vrut doar să te ajut.
Per total e bine, descrii tu, dar cam amesteci timpurile verbale, ai greÅŸeli de tastare and so on.
Ideea îmi place, nu cred s-o mai fi întâlnit până acum.
Capitolul doi nu l-am corectat, dar sper ca primul capitol să-ţi arate cam unde greşeşti (adică cât am corectat din el).
Aştept următorul capitol, care sper să fie mai bun decât astea două. Nu m-am legat de acţiune, descriere sau dialog; sincer sunt prea obosită.
Baftă! * h u g *