Mircea Eliade
(1907 - 1986 )
(1907 - 1986 )
Cred ca macar odata si macar din intamplare fiecare dintre noi a auzit de Mircea Eliade. Mi s-ar parea destul de inutil sa aduc informatii detaliate despre acesta cand printr-un simplu search pe google se gasesc cu mare, dar foarte mare usurinta. Voi mentiona, totusi, cateva lucruri.
M. Eliade ( nascut la Bucuresti si decedat in Chicago ) a fost un ganditor si scriitor roman. Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957 - filozof si istoric al religiilor, titluar al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetatean american in 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. A fost autor a 30 de volume stiintifice, opere literare si eseuri filozofice traduse in 18 limbi si a circa 1200 de articole si recenzii cu o tematica extrem de variata, foarte bine documentate. Opera completa a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fara a lua in calcul jurnalele sale intime si manuscrisele inedite.
/ preluat de pe wikipedia.
Opere literare ale acestuia:
- Maitreyi, Intoarcerea din Rai, Huliganii, Domnisoara Christina, Nunta in Cer, La tiganci, Noapte de Sanziene, Batranul si birocratul, Romanul adolescentului miop, Isabel si apele diavolului, Lumea ce se stinge, 19 trandafiri etc.
Personal, nu am citit decat Maitreyi, Nunta in Cer si Romanul adolescentului miop, insa au fost de ajuns pentru a-mi da seama cat de frumos a putut sa scrie M. Eliade si cat de mult poate sa imi placa stilul acestuia. Este de apreciat foarte mult ( desi, pana la urma, parca si acesta ne-a fost furat noua, romanilor, de catre o alta <natie >. S-a nascut roman, dar s-ar putea spune ca a murit american ) .
In orice caz, imi place foarte mult cum scrie ( cum a scris, nu ma pot obisnui deloc cu timpul asta, habar nu am de ce ). Dupa ce am citit Maitreyi (/ prima carte citita de acest autor ) am stiut ca trebuie sa mai citesc si altceva. Initial habar nu aveam ca poate sa scrie atat de frumos, auzisem si eu de Eliade pe atunci, oarecum, dar il consideram, cum consideram eu majoritatea scriitorilor pe atunci, " un altul care ni se baga pe gat la scoala" - si oricum, nu obisnuiam sa citesc ce eram obligati, numai ca circumstantele au facut in asa fel incat am citit cartea si mi-a placut la nebunie. Eram uimita cum citeam fiecare rand, fiind captivata pe de--a-ntregul de detalii, de descriere si indeosebi de sentimentele pe care le transmitea prin aceasta carte.
Apoi, am citit Nunta in cer care m-a fascinat chiar mai mult, este o carte chiar si mai reusita decat cea precedenta, mentionata mai sus. Modul in care a fost totul povestit, m-a cutremurat si multa vreme aceasta carte a fost favorita mea "numarul 1" ( de curand a fost, sau o sa fie destul de curand, detronata, dar asta este o alta problema ). In orice caz, a putut transmite prin cuvinte niste sentimente atat de profunde incat... nu doar ca am fost uimita ci imediat m-a fascnat, m-a facut sa ii iubesc stilul, lumea, dragostea, pasiunea si indeosebi suferinta.
Dupa aceea am prins si Romanul adolescentului miop care m-a fascinat intr-+un al mod diferit fata de celelalte doua dar tot profund. Viata de adolescent... Am citit-o chiar la sfarsitul anului scolar trecut, cand terminam clasa a 10a si m-a impresionat pana in adancul sufletului pt. ca am descoperit ca toate sentimentele descrise de el le aveam si eu, ca si eu simtisem, simteam unele chestiuni tratate acolo si parca intrasem in pielea personajului, imi placea, mi-a placut enorm - si parca am invatat si eu ceva despre Eliade, nu doar despre literatura lui cuceritoare. Adica, in timp ce citeam parca era o bucatica din el adusa la viata si poate ca suna destul de stupid, dar pe mine chiar m-a induiosat, ii intelegeam personalitatea, cunosteam personalitati asemenea si carte a fost un real succes, fascinanta.
In orice caz, Eliade imi place enorm si mi se pare un scriitor extraordinar, cuceritor. Multi poate ar spune ca nu il inteleg, poate uneori este greu de priceput dar eu ii inteleg viziunea, cuvintele si chiar simt prin cartile lui, a avut un talent extraordinar de a transmite prin cuvinte niste sentimente atat de profunde, sa impresioneze cititorul. Pentru mine, este genial. Sau a fost, nu conteaza - chiar daca nu mai este ca si persoana fizica, Eliade traieste prin fiecare carte si fiecare cititor al sau.
Si o sa sfarsesc aici, pentru a nu deveni prea melodramatica.
Voua va place? Ce ati citit de acesta?