09-05-2008, 07:42 PM
Okay...Avand in vedere ca e un fic, inspirat din anime, voi pune si un Disclaimer:Animeul nu-mi apartine, nici personajele animeului, numai cateva, pe care le voi crea eu, in timp. Nu voi putea pune continuarea prea rapid <intervalul mediu este o saptamana, mai ales ca incep tezele...Deci intr-o saptamana pun si continuarea>. Sper sa va placa...e unul din putinele ficuri inspirate din anime(<incerc sa scriu originale, mai des...>)
P.S.: Povestea este schimbata <Nu este legata de povestea animeului, in sine...>
Capitolul I
Se spune ca lumea celebritatilor este diferita de a noastra... Ca sa patrunzi in ea trebuie ori sa ai talent desavarsit ori sa platesti un pret, destul de mare: Propriul trup. Intr-adevar, Universul stelelor si al banilor este costisitor, chiar si pentru o tanara bogatasa."Dar oare merita?"
Aceasta era intrebarea ce o framanta pe Keiko, in timp ce se indrepta spre cunoscutul studio de filmari, din Tokyo. Yukimura Keiko este fiica vestitului om de afaceri, Yukimura Yuuji. Inca de mica, tanara domnisoara a visat sa devina o actrita, desi era extrem de timida. Vocea ei era minunata, iar tatal ei a incurajat-o sa devina o cantareata, chiar i-a format propria trupa, punand-o pe aceasta, solista. Din pacate, cu doi ani in urma, Keiko a renuntat la formatie si s-a apropiat, incetul cu incetul, de propriul vis. Dezamagit de alegerile ei, Yukimura Yuuji nu a sustinut-o, insa, si fara ajutorul lui, Keiko a reusit sa obtina propria slujba la studioul "TokyoPop". Mandra de realizarea ei, tanara se indrepta acum spre prima ei intalnire cu noul sef. Parul ei castaniu era prins in doua codite, la spate, iar ochii caprui, stralucitori precum doua margaritare. Trupul ei nu era foarte bine dezvoltat, in ciuda varstei, iar talia subtirica o facea sa para vulnerabila. Isi dorea o slujba in lumea cinematografiei, desi aspectul fizic nu o ajuta deloc, ba chiar ii reducea sansele, considerabil.
In scurt timp, Keiko se afla in fata studioului de filmari. Inspira adanc, in timp ce trecea de usile lucioase si transparente. "Este ultima mea sansa...Trebuie sa profit de ea din plin", gandi fata, incercand sa se incurajeze singura. Interiorul marii cladiri era impresionant. Scari mari de marmura zaceau in fata unui covor rosu si lung, iar holul de la intrare parea nemarginit. Sute de usi se deschideau rapid si se inchideau, in acelasi ritm, dezvaluind birouri excentrice. Cand aproape se rataci, Keiko hotari sa urce scarile si sa caute ajutor. Privi ceasul rosu, impodobit cu mici rubine si tresari. Era deja foarte tarziu si intarziase la intalnirea cu noul sef. Panicata, urca scarile in fuga, ignorand privirile iscoditoare, ale angajatilor.
- Yukimura! Yukimura!
O voce, incarcata cu furie, o striga de la capatul treptelor, pe un ton autoritar. Era un barbat tanar, care nu parea sa aiba mai mult de douazeci de ani. Avea parul negru asemenea unei pene de corb si ochii caprui, patrunzatori. O apuca pe fata de mana si o trase cu el intr-o camera, din apropiere. Era un birou... si parea mai frumos decat cele vazute de ea.
- Yukimura, ai intarziat, iar eu nu accept scuze, striga baiatul, oprind la timp protestele tinerei. Ma numesc Kaname Hagiri (Sniper) si voi fi noul tau sef, asta, daca vei trece peste interviu! completa el, cu hotarare.
- Dar...dar...Credeam ca sunt deja angajata. Azi dimineata ati spus ca...
- Trebuie sa discutam cat mai curand, o intrerupse el, pentru a doua oara. Asta am spus si imi amintesc foarte bine, domnisoara Yukimura. Acum, completeaza asta, te rog, sopti Kaname, intinzandu-i o foaie, ce semana cu un CV...
Intrebarile erau destul de complicate, iar cand Keiko predase foaia, fata era sigura ca esuase lamentabil... Parea dezamagita si abia isi putea abtine lacrimile, cand Kaname ii pusese alta intrebare:
- Cati ani ai? Ai un iubit sau ai avut vreunul? Esti virgina?
Suvoiul de intrebari o surprinsera pe fata, mai ales ca erau legate de viata ei personala. La ultima intrebare, rosi, fara sa realizeze. Stia ca trebuia sa raspunda sincer... "In viata trebuie sa fii mereu sincer, chiar daca adevarul inseamna umilirea propriei persoane!" Asta ii spusese tatal ei, asa ca-si facu curaj si vorbi:
- Am 17 ani, nu am iubit si da, sunt virgina, sopti ea pe un ton stins, plecandu-si capul.
Reactia sefului ei a fost si mai neobisnuita... Baiatul o apuca pe Keiko de mana si o conduse intr-o camera alaturata biroului.
- Asteapta aici, sopti el, inainte sa plece, trantind usa in urma lui si inchizand-o cu cheia!
Singura, fata privi in jurul ei. Observa, stupefiata, ca acea camera era un dormitor, cu pat dublu, cu o noptiera eleganta si cu mobila in stil vechi, antic. Asternuturile erau albe, imaculate, iar camera ingrijita, insa aerul era un pic cam inchis... Ferestrele lipseau in totalitate si oxigenul atat de necesar oamenilor era risipit printr-un ventilator enervant,care racorea in exces incaperea. Uita rapid de aceste aspecte, cand auzi cheia rasucindu-se in broasca. Usa se deschise larg si cineva intra in camera...
P.S.: Povestea este schimbata <Nu este legata de povestea animeului, in sine...>
Capitolul I
Se spune ca lumea celebritatilor este diferita de a noastra... Ca sa patrunzi in ea trebuie ori sa ai talent desavarsit ori sa platesti un pret, destul de mare: Propriul trup. Intr-adevar, Universul stelelor si al banilor este costisitor, chiar si pentru o tanara bogatasa."Dar oare merita?"
Aceasta era intrebarea ce o framanta pe Keiko, in timp ce se indrepta spre cunoscutul studio de filmari, din Tokyo. Yukimura Keiko este fiica vestitului om de afaceri, Yukimura Yuuji. Inca de mica, tanara domnisoara a visat sa devina o actrita, desi era extrem de timida. Vocea ei era minunata, iar tatal ei a incurajat-o sa devina o cantareata, chiar i-a format propria trupa, punand-o pe aceasta, solista. Din pacate, cu doi ani in urma, Keiko a renuntat la formatie si s-a apropiat, incetul cu incetul, de propriul vis. Dezamagit de alegerile ei, Yukimura Yuuji nu a sustinut-o, insa, si fara ajutorul lui, Keiko a reusit sa obtina propria slujba la studioul "TokyoPop". Mandra de realizarea ei, tanara se indrepta acum spre prima ei intalnire cu noul sef. Parul ei castaniu era prins in doua codite, la spate, iar ochii caprui, stralucitori precum doua margaritare. Trupul ei nu era foarte bine dezvoltat, in ciuda varstei, iar talia subtirica o facea sa para vulnerabila. Isi dorea o slujba in lumea cinematografiei, desi aspectul fizic nu o ajuta deloc, ba chiar ii reducea sansele, considerabil.
In scurt timp, Keiko se afla in fata studioului de filmari. Inspira adanc, in timp ce trecea de usile lucioase si transparente. "Este ultima mea sansa...Trebuie sa profit de ea din plin", gandi fata, incercand sa se incurajeze singura. Interiorul marii cladiri era impresionant. Scari mari de marmura zaceau in fata unui covor rosu si lung, iar holul de la intrare parea nemarginit. Sute de usi se deschideau rapid si se inchideau, in acelasi ritm, dezvaluind birouri excentrice. Cand aproape se rataci, Keiko hotari sa urce scarile si sa caute ajutor. Privi ceasul rosu, impodobit cu mici rubine si tresari. Era deja foarte tarziu si intarziase la intalnirea cu noul sef. Panicata, urca scarile in fuga, ignorand privirile iscoditoare, ale angajatilor.
- Yukimura! Yukimura!
O voce, incarcata cu furie, o striga de la capatul treptelor, pe un ton autoritar. Era un barbat tanar, care nu parea sa aiba mai mult de douazeci de ani. Avea parul negru asemenea unei pene de corb si ochii caprui, patrunzatori. O apuca pe fata de mana si o trase cu el intr-o camera, din apropiere. Era un birou... si parea mai frumos decat cele vazute de ea.
- Yukimura, ai intarziat, iar eu nu accept scuze, striga baiatul, oprind la timp protestele tinerei. Ma numesc Kaname Hagiri (Sniper) si voi fi noul tau sef, asta, daca vei trece peste interviu! completa el, cu hotarare.
- Dar...dar...Credeam ca sunt deja angajata. Azi dimineata ati spus ca...
- Trebuie sa discutam cat mai curand, o intrerupse el, pentru a doua oara. Asta am spus si imi amintesc foarte bine, domnisoara Yukimura. Acum, completeaza asta, te rog, sopti Kaname, intinzandu-i o foaie, ce semana cu un CV...
Intrebarile erau destul de complicate, iar cand Keiko predase foaia, fata era sigura ca esuase lamentabil... Parea dezamagita si abia isi putea abtine lacrimile, cand Kaname ii pusese alta intrebare:
- Cati ani ai? Ai un iubit sau ai avut vreunul? Esti virgina?
Suvoiul de intrebari o surprinsera pe fata, mai ales ca erau legate de viata ei personala. La ultima intrebare, rosi, fara sa realizeze. Stia ca trebuia sa raspunda sincer... "In viata trebuie sa fii mereu sincer, chiar daca adevarul inseamna umilirea propriei persoane!" Asta ii spusese tatal ei, asa ca-si facu curaj si vorbi:
- Am 17 ani, nu am iubit si da, sunt virgina, sopti ea pe un ton stins, plecandu-si capul.
Reactia sefului ei a fost si mai neobisnuita... Baiatul o apuca pe Keiko de mana si o conduse intr-o camera alaturata biroului.
- Asteapta aici, sopti el, inainte sa plece, trantind usa in urma lui si inchizand-o cu cheia!
Singura, fata privi in jurul ei. Observa, stupefiata, ca acea camera era un dormitor, cu pat dublu, cu o noptiera eleganta si cu mobila in stil vechi, antic. Asternuturile erau albe, imaculate, iar camera ingrijita, insa aerul era un pic cam inchis... Ferestrele lipseau in totalitate si oxigenul atat de necesar oamenilor era risipit printr-un ventilator enervant,care racorea in exces incaperea. Uita rapid de aceste aspecte, cand auzi cheia rasucindu-se in broasca. Usa se deschise larg si cineva intra in camera...