26-10-2010, 07:39 PM
Multumesc pentru comuri :X !
♫ஜ♥ Andreea ♥ஜ♫, m- ai intrebat ceva si am sa- ti raspund: 1. Da, am facut- o repede; 2. Stiu ca dialogul este foarte mult, insa nu puteam sa ma opresc si sa- l continui in al doilea capitol.. m- as fi lungit prea mult( dupa parerea mea e gresit atunci cand actiunea e grabita.. insa si atunci cand se lungeste si inca nu s- a terminat); 3. Poate ca e diferit, eu scriu in functie de starile mele, care se schimba din minut in minut :)).. si cum eu am o gramada de stari.. :))
Si inca ceva.. de ce ti se pare ca actiunea este grabita? .. nu mi se pare " grabit" sa placi pe cineva.. si chiar m- am saturat de ficurile in care pana isi dau seama ca se plac dureaza o eternitate.. iar tu te intrebi: cand Doamne vor fi impreuna? iar atunci cand sunt impreuna parca actiunea devine plictisitoare. De aceea m- am gandit sa o placa de la inceput.. pe parcurs vor fi anumite schimbari. Deci dupa cum am spus mai sus nu inteleg ce greseala este aceea in care sasuke o place din prima vedere pe sakura? ( uite in ficurile in care sakura deja il place inca din primele capitole, actiunea nu este grabita.. aici de ce ar fi? )
Nu vreau sa mi- o iei in nume de rau sau sa te superi pe mn... daca asta este parerea ta, eu nu am cum sa ti- o schimb! daca te- am deranjat cu cv te rog sa ma ierti :).
Sper sa va placa capitolul :P.
Capitolul 4
Aproape imi era mila de el. Ce tot vorbesc? Nu- mi era deloc… nu- l puteam suporta pe tipul asta. Imi indrept privirea spre el. Statea pe nisipul fierbinte, undeva mai departe de mine. Valurile ii atingeau picoarele dezgolite, facandu- l sa tremure usor. Nu- I puteam vedea fata. Ii vedeam spatele fin si gol, ce fierbea sub razele soarelui. Parul negru ii era ravasit de briza calda. Nu stiu cum … dar picioarele mele se indreptau catre el. Cand eram doar la un metru de el m- am prabusit, la figurat, in spatele lui.. atat de aproape de el. Parca necontrolate, mainile mele se indreptau spre spatele lui. Erau aproape.. si mai aproape… pana cand intr- un sfarsit au atins pielea fina. Era fina, foarte… si foarte fierbinte. Am inceput, parca fara voia mea, sa- I mangai spatele. Nu stiu ce se intampla cu mine.. dar o dorinta arzatoare ma indemna sa- l ating. Nu stiu ce, dar ceva ma atragea la el. Nu ma atragea el ca persoana ci el ca trup… ca( ,) carne… ca barbat. Imi scutur incet capul incercand sa- mi alung acele ganduri interzise. Adevarul era ca il vroiam.. si nu puteam nega. Daca vroiam sa fie al meu, suna atat de ciudat, nu insemna ca trebuie sa ma indragostesc de el… el reprezenta pentru mine doar o aventura de o noapte, nimc mai mult. Iar el? Ce credeti ca a facut in tot acest timp, cand eu ii atingeam spatele? El.. nu a facut nimic… doar a stat si a tremurat sub atingerile mele, lasandu- ma sa ma gandesc la lucruri perverse. Am zambit. M- am ridicat si m- am asezat langa el, apoi l- am intrebat rece:
- Si…. avem de gand sa stam aici toata ziua?
- Nu doar toata ziua, ci si toata noaptea, imi spune fixandu- si privirea in nisip.
- Toata noaptea… pentru petrecere, ii spun nepasatoare, apoi adaug sec: am nevoie de rochie sper ca stii.
- Nu- ti face griji… avem tot ce ne trebuie.
Era acesta Uchiha? Nu! Nu mai era el! Cu siguranta cineva il inlocuise pe adevaratul brunet egoist, plin de dispret si batjocoritor, cu unul care nici macar nu te privea si care parca- ti vorbea in sila. Nu ca m- ar fi deranjat aceasta atitudine, cel putin nu ne mai certam.. insa nu suportam sa se poarte ca o frunza vestejita, pe o vreme atat de frumoasa cu soare si caldura, cu mine. Vroiam sa ne certam din nou… acum ma intreb daca nu cumva eu am vreo problema…
- Ce ai patit? Il intreb aproape soptit.
Niciun raspuns.
- De ce te porti asa? Il intreb enervata tipand la el.
- … tu ma faci sa ma port asa, spune el incepand a striga la mine, pentru prima oara, apoi se aseza brutal peste mine spunand:
- Intrebarea mea este: ce vrei TU de la mine?
Eram dezorientata, nu intelegeam ce vroia sa spuna.
- Cum adica? Eu nu vreau nimic de la tine.., spun nesigura.
- Chiar asa?! Atunci de ce acum cateva ore abia ma suportai, iar acum cateva minute ma atingeai.. atat de…, insa nu a mai continuat fiindca l- am interupt.
- Nici eu nu stiu.. uite, faza este ca tu imi placi, facu ochii mari,.. insa nu ca persoana ci ca trup.. mi- ai placea doar pentru o aventura, ii zic uitandu- ma fix in ochii lui fara niciun regret. Si pana la urma de ce as regreta? N- am nici un motiv. Barbatii de ce nu regreta cand le zic femeilor ca ar fi bune numai pentru o noapte. Ei, uite ca acum s-a nascut si femeia sa- I spuna unui barbat acelasi lucru. In ciuda expresiei triste a brunetului, ma simteam fericita… si pana la urma de ce mi- ar fi pasat mie de sentimentele lui?
- Spuneai ca nu ma intelegi… dar pe tine te intelegi? Imi spune dandu- se jos de pe mine, plecand cu pasi lenti spre iaht.
Am stat si m- am gandit la acea intrebare stupida fara logica., spusa asa la nimereala doar ca sa- mi inchida gura. Apoi strig cat ma tin plamanii:
- SASUKE ESTI UN IDIOT!!! Apoi o ciudata stare de veselie ma cuprinde.
Eram constienta ca il ranesc.. insa el ma obliga.
Ma indrept cu pasi repezi spre iaht, ajungandu- l din urma. Vroiam sa ii vad expresia.. insa nu puteam citi nimic de pe fata sa… desi inima lui imi era ca o carte deschisa.
Am urcat intr- un sfarsit la bordul vasului. Era intradevar stilat si elegant. Culorile predominante erau alb si albastru. Cat vedeai cu ochiul erau numai mese cu fete de masa alba fiind inconjurate de cate doua scaune albastre. Iahtul era impodobit cu o sumedenie de panglici si felinare, in culorile pe care le-am spus mai sus. Totul era .. ce mai.. starlucitor. Din cand in cand mai vedeai cate o servitoare/ chelnerita, nu stiu ce era, fugind de colo colo asezand la fiecare masa ori vreun pahar, ori un servetel. Intr- un colt al iahtului puteai auzi repetitiile unei orchestre… care sincer ma calca pe nervi. In mijlocul meselor care erau asezate intru- un fel de cerc in mai multe randuri, se afla si un ring de dans, destul de mare. Nu m- am putut abtine sa imi exteriorizez fericirea si am inceput sa fug si sa exclam enuziasmata la fiecare “ coltisor de rai†ce mi se infatisa in fata ochilor. Era intradevar frumos.
Ma asez incet la una dintre mese, uitandu- ma visatoare la nesfarsita apa a marii ce se colora in fata ochilor mei cu un albastru adanc, ce imi dadea o usoara senzatie de liniste si calmitate. Cerul acum de un portocaliu deschis, se imbina armonios cu acel infinit lichid. Soarele imprastia sulite de aur, dand o stralucire de vis atat cerului cat si marii. Parca eram hipnotizata de acea rotula de foc ce imi dadea senzatia ca si eu eram una dintre acele raze fierbinti, ce intra in apa marii pentru a se racori.
Simt cum o mana imi atinge usor umarul, facandu – ma sa ies din acea stare de vis. Era Sasuke. Imi facu semn sa il urmez. Eram foarte dezorientata, asa ca l- am intrebat:
- Unde mergem?
- Ai sa vezi, imi spune acesta continuand sa mearga.
Am coborat niste scari, ce ne- au dus intr- o incapere mare si luxoasa. In mijlocul incaperii se afla un pat rotund, acoperit cu cearsafuri albastre. In fata patului un covor alb si pufos ce incerca sa incalzeasca podeaua de un negru stralucitor. Mult mai in fata patului se afla o canapea si doua fotolii din piele, de culoare alba. In fata canapelei era o masuta din sticla negricioasa, ce avea ca ornament o vaza mare, albastra incarcata cu flori artificiale. Peretii erau de un alb imaculat, iar unul dintre ei, cel opus usii pe care am intrat era format numai din oglinzi. Pentru a nu parea camera prea goala mai erau asezate pe pereti diferite tablouri cu marea si diferite ornamente ciudate. Inr- un colt al camerei se mai afla si o masuta din lemn ce avea pe ea diferite bibelouri. Era destul de draguta camera.
Atentia pe care o acordam vizualizarii camerei, mi- a fost intrerupta de brunet, care pana in acele momente era langa mine, ce se indrepta cu pasi marunti spre patul camerei. Ia ceva de pe pat si mi- o arunca. Era rochia pe care o voi purta in seara asta.
- Uite- ti rochia.. spune el, evitand sa ma priveasca in ochi.
- Multumesc, ii zic uitandu – ma cu coada ochiului la el. Nicio schimbare, nici macar nu ma privea… doar.. statea si se uita la orice altceva din camera inafara de mine. Devenea stresant. Am inceput sa bat enervata din picior.
- Aa.. scuze, probabil vrei sa te schimbi, imi spune vrand sa paraseasca incaperea.
Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si..
Va urma...
♫ஜ♥ Andreea ♥ஜ♫, m- ai intrebat ceva si am sa- ti raspund: 1. Da, am facut- o repede; 2. Stiu ca dialogul este foarte mult, insa nu puteam sa ma opresc si sa- l continui in al doilea capitol.. m- as fi lungit prea mult( dupa parerea mea e gresit atunci cand actiunea e grabita.. insa si atunci cand se lungeste si inca nu s- a terminat); 3. Poate ca e diferit, eu scriu in functie de starile mele, care se schimba din minut in minut :)).. si cum eu am o gramada de stari.. :))
Si inca ceva.. de ce ti se pare ca actiunea este grabita? .. nu mi se pare " grabit" sa placi pe cineva.. si chiar m- am saturat de ficurile in care pana isi dau seama ca se plac dureaza o eternitate.. iar tu te intrebi: cand Doamne vor fi impreuna? iar atunci cand sunt impreuna parca actiunea devine plictisitoare. De aceea m- am gandit sa o placa de la inceput.. pe parcurs vor fi anumite schimbari. Deci dupa cum am spus mai sus nu inteleg ce greseala este aceea in care sasuke o place din prima vedere pe sakura? ( uite in ficurile in care sakura deja il place inca din primele capitole, actiunea nu este grabita.. aici de ce ar fi? )
Nu vreau sa mi- o iei in nume de rau sau sa te superi pe mn... daca asta este parerea ta, eu nu am cum sa ti- o schimb! daca te- am deranjat cu cv te rog sa ma ierti :).
Sper sa va placa capitolul :P.
Capitolul 4
Aproape imi era mila de el. Ce tot vorbesc? Nu- mi era deloc… nu- l puteam suporta pe tipul asta. Imi indrept privirea spre el. Statea pe nisipul fierbinte, undeva mai departe de mine. Valurile ii atingeau picoarele dezgolite, facandu- l sa tremure usor. Nu- I puteam vedea fata. Ii vedeam spatele fin si gol, ce fierbea sub razele soarelui. Parul negru ii era ravasit de briza calda. Nu stiu cum … dar picioarele mele se indreptau catre el. Cand eram doar la un metru de el m- am prabusit, la figurat, in spatele lui.. atat de aproape de el. Parca necontrolate, mainile mele se indreptau spre spatele lui. Erau aproape.. si mai aproape… pana cand intr- un sfarsit au atins pielea fina. Era fina, foarte… si foarte fierbinte. Am inceput, parca fara voia mea, sa- I mangai spatele. Nu stiu ce se intampla cu mine.. dar o dorinta arzatoare ma indemna sa- l ating. Nu stiu ce, dar ceva ma atragea la el. Nu ma atragea el ca persoana ci el ca trup… ca( ,) carne… ca barbat. Imi scutur incet capul incercand sa- mi alung acele ganduri interzise. Adevarul era ca il vroiam.. si nu puteam nega. Daca vroiam sa fie al meu, suna atat de ciudat, nu insemna ca trebuie sa ma indragostesc de el… el reprezenta pentru mine doar o aventura de o noapte, nimc mai mult. Iar el? Ce credeti ca a facut in tot acest timp, cand eu ii atingeam spatele? El.. nu a facut nimic… doar a stat si a tremurat sub atingerile mele, lasandu- ma sa ma gandesc la lucruri perverse. Am zambit. M- am ridicat si m- am asezat langa el, apoi l- am intrebat rece:
- Si…. avem de gand sa stam aici toata ziua?
- Nu doar toata ziua, ci si toata noaptea, imi spune fixandu- si privirea in nisip.
- Toata noaptea… pentru petrecere, ii spun nepasatoare, apoi adaug sec: am nevoie de rochie sper ca stii.
- Nu- ti face griji… avem tot ce ne trebuie.
Era acesta Uchiha? Nu! Nu mai era el! Cu siguranta cineva il inlocuise pe adevaratul brunet egoist, plin de dispret si batjocoritor, cu unul care nici macar nu te privea si care parca- ti vorbea in sila. Nu ca m- ar fi deranjat aceasta atitudine, cel putin nu ne mai certam.. insa nu suportam sa se poarte ca o frunza vestejita, pe o vreme atat de frumoasa cu soare si caldura, cu mine. Vroiam sa ne certam din nou… acum ma intreb daca nu cumva eu am vreo problema…
- Ce ai patit? Il intreb aproape soptit.
Niciun raspuns.
- De ce te porti asa? Il intreb enervata tipand la el.
- … tu ma faci sa ma port asa, spune el incepand a striga la mine, pentru prima oara, apoi se aseza brutal peste mine spunand:
- Intrebarea mea este: ce vrei TU de la mine?
Eram dezorientata, nu intelegeam ce vroia sa spuna.
- Cum adica? Eu nu vreau nimic de la tine.., spun nesigura.
- Chiar asa?! Atunci de ce acum cateva ore abia ma suportai, iar acum cateva minute ma atingeai.. atat de…, insa nu a mai continuat fiindca l- am interupt.
- Nici eu nu stiu.. uite, faza este ca tu imi placi, facu ochii mari,.. insa nu ca persoana ci ca trup.. mi- ai placea doar pentru o aventura, ii zic uitandu- ma fix in ochii lui fara niciun regret. Si pana la urma de ce as regreta? N- am nici un motiv. Barbatii de ce nu regreta cand le zic femeilor ca ar fi bune numai pentru o noapte. Ei, uite ca acum s-a nascut si femeia sa- I spuna unui barbat acelasi lucru. In ciuda expresiei triste a brunetului, ma simteam fericita… si pana la urma de ce mi- ar fi pasat mie de sentimentele lui?
- Spuneai ca nu ma intelegi… dar pe tine te intelegi? Imi spune dandu- se jos de pe mine, plecand cu pasi lenti spre iaht.
Am stat si m- am gandit la acea intrebare stupida fara logica., spusa asa la nimereala doar ca sa- mi inchida gura. Apoi strig cat ma tin plamanii:
- SASUKE ESTI UN IDIOT!!! Apoi o ciudata stare de veselie ma cuprinde.
Eram constienta ca il ranesc.. insa el ma obliga.
Ma indrept cu pasi repezi spre iaht, ajungandu- l din urma. Vroiam sa ii vad expresia.. insa nu puteam citi nimic de pe fata sa… desi inima lui imi era ca o carte deschisa.
Am urcat intr- un sfarsit la bordul vasului. Era intradevar stilat si elegant. Culorile predominante erau alb si albastru. Cat vedeai cu ochiul erau numai mese cu fete de masa alba fiind inconjurate de cate doua scaune albastre. Iahtul era impodobit cu o sumedenie de panglici si felinare, in culorile pe care le-am spus mai sus. Totul era .. ce mai.. starlucitor. Din cand in cand mai vedeai cate o servitoare/ chelnerita, nu stiu ce era, fugind de colo colo asezand la fiecare masa ori vreun pahar, ori un servetel. Intr- un colt al iahtului puteai auzi repetitiile unei orchestre… care sincer ma calca pe nervi. In mijlocul meselor care erau asezate intru- un fel de cerc in mai multe randuri, se afla si un ring de dans, destul de mare. Nu m- am putut abtine sa imi exteriorizez fericirea si am inceput sa fug si sa exclam enuziasmata la fiecare “ coltisor de rai†ce mi se infatisa in fata ochilor. Era intradevar frumos.
Ma asez incet la una dintre mese, uitandu- ma visatoare la nesfarsita apa a marii ce se colora in fata ochilor mei cu un albastru adanc, ce imi dadea o usoara senzatie de liniste si calmitate. Cerul acum de un portocaliu deschis, se imbina armonios cu acel infinit lichid. Soarele imprastia sulite de aur, dand o stralucire de vis atat cerului cat si marii. Parca eram hipnotizata de acea rotula de foc ce imi dadea senzatia ca si eu eram una dintre acele raze fierbinti, ce intra in apa marii pentru a se racori.
Simt cum o mana imi atinge usor umarul, facandu – ma sa ies din acea stare de vis. Era Sasuke. Imi facu semn sa il urmez. Eram foarte dezorientata, asa ca l- am intrebat:
- Unde mergem?
- Ai sa vezi, imi spune acesta continuand sa mearga.
Am coborat niste scari, ce ne- au dus intr- o incapere mare si luxoasa. In mijlocul incaperii se afla un pat rotund, acoperit cu cearsafuri albastre. In fata patului un covor alb si pufos ce incerca sa incalzeasca podeaua de un negru stralucitor. Mult mai in fata patului se afla o canapea si doua fotolii din piele, de culoare alba. In fata canapelei era o masuta din sticla negricioasa, ce avea ca ornament o vaza mare, albastra incarcata cu flori artificiale. Peretii erau de un alb imaculat, iar unul dintre ei, cel opus usii pe care am intrat era format numai din oglinzi. Pentru a nu parea camera prea goala mai erau asezate pe pereti diferite tablouri cu marea si diferite ornamente ciudate. Inr- un colt al camerei se mai afla si o masuta din lemn ce avea pe ea diferite bibelouri. Era destul de draguta camera.
Atentia pe care o acordam vizualizarii camerei, mi- a fost intrerupta de brunet, care pana in acele momente era langa mine, ce se indrepta cu pasi marunti spre patul camerei. Ia ceva de pe pat si mi- o arunca. Era rochia pe care o voi purta in seara asta.
- Uite- ti rochia.. spune el, evitand sa ma priveasca in ochi.
- Multumesc, ii zic uitandu – ma cu coada ochiului la el. Nicio schimbare, nici macar nu ma privea… doar.. statea si se uita la orice altceva din camera inafara de mine. Devenea stresant. Am inceput sa bat enervata din picior.
- Aa.. scuze, probabil vrei sa te schimbi, imi spune vrand sa paraseasca incaperea.
Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si..
Va urma...
Mi-e foameee!!!