26-10-2010, 06:07 PM
Intotdeauna mi-au placut gumele de sters... Desenam o tampenie, stergeam. Scriam o tampenie, stergeam. Era totul atat de simplu, incat parea mult prea frumos ca sa fie real.
Si, totusi, atunci cand iti scrii memoriile cu pixul, ce e de facut? Pasta corectoare nu rezolva nimic. Daca tai randuri, pagini, romane intregi nu rezolvi nimic... Caci tot mai raman ramasite - o codita aici, o sedila acolo, un cuvant naravas intr-un colt unde memoria involuntara - sau, mai degraba, evitarea ei - nu poate ajunge... Si stau si ma intreb de ce.
Imi pare rau de tot ca mi-am pierdut toata bunadispozitia mea specifica, cand ma duceam moarta de somn la scoala si intram in clasa ca un taifun, cantand mai mult in visare decat in realitate "Buna dimineata, va iubeeesc"... Si imi pare rau ca nu am reusit sa ma protejez. Imi pare rau ca zidul pe care il pun in fata mea fata de alte persoane este mai subtire decat am crezut - desi toata lumea imi spune ca e impenetrabil.
Ma napadesc amintirile. La naiba...
Astazi nu sunt eu. Nici nu vreau sa stiu cum sunt, de fapt.
Si, totusi, atunci cand iti scrii memoriile cu pixul, ce e de facut? Pasta corectoare nu rezolva nimic. Daca tai randuri, pagini, romane intregi nu rezolvi nimic... Caci tot mai raman ramasite - o codita aici, o sedila acolo, un cuvant naravas intr-un colt unde memoria involuntara - sau, mai degraba, evitarea ei - nu poate ajunge... Si stau si ma intreb de ce.
Imi pare rau de tot ca mi-am pierdut toata bunadispozitia mea specifica, cand ma duceam moarta de somn la scoala si intram in clasa ca un taifun, cantand mai mult in visare decat in realitate "Buna dimineata, va iubeeesc"... Si imi pare rau ca nu am reusit sa ma protejez. Imi pare rau ca zidul pe care il pun in fata mea fata de alte persoane este mai subtire decat am crezut - desi toata lumea imi spune ca e impenetrabil.
Ma napadesc amintirile. La naiba...
Astazi nu sunt eu. Nici nu vreau sa stiu cum sunt, de fapt.
![[Imagine: trexwalkn.gif]](http://img843.imageshack.us/img843/5985/trexwalkn.gif)