Denying myself

[Child Of Sunset]

Este prima si dap cam scartaie stiu bine . Tocmai de aia le pun aici si astept comentarii pentru a ma imbunatati . Multumesc foarte mult , voi incerca sa schimb sincer . Am vreo 10 scrise cam asa si daca le pun ti se va parea ca nu ti-am ascultat sfatul , dar crede-ma cand voi scrie din nou le voi avea in vedere . Multumesc foarte mult >:D< . Sper sa le citesti si pe urmatoarele si sa-mi spui ce crezi .


Aripi frânte



Nimeni nu pare să ştie
Ce înseamnă să fii vie .
Zi de zi , noapte de noapte ,
Oamenii merg spre moarte .
Totul pare rupt în lumea asta
Dar niciunul nu vede furtuna
Ce ameninţă până şi luna .
Aripi frânte de vântul prea rece
Se întind acum spre soare
Sperând să nu fie renegate .
Viaţa ne pedepseşte pe toţi
Fără să îi pese de rugăminţi
Pentru că a traversa oceanul
Nu înseamnă că vei atinge întotdeauna malul .
Ne-am pierdut fără drum de regăsire
Dorind doar ceva care cere împlinire .
Aripi frânte de picături de ploaie
Nu vom mai vedea niciodată nepăsare .
Vom dispărea încet
ÃŽn negrul deÅŸert .
De sentimente nu mi-e frică
Vreau doar singurătate cruntă .
Mă înfăşor în aripi rupte de gânduri
Sperând să dispar înainte de alte învelişuri .
LiniÅŸte lucie ÅŸi dulce
Îmi pătrunde acum în minte
Transformând-o în durere
Pentru că aşa i se cere .
Aripi frânte de tine
Se ridică acum sus , tot mai sus ,
Fără a se uita înapoi la nemurire .
Aripi frânte , odată triste
Se prefac pentru totdeauna în batiste .