L's journal [shounen-ai]

[Verrine]

Next ^:)^

Capitolul 26: Noi amenintari.

Totul e ciudat, absolut tot ce are legatura cu Ryuuzaki. Nu mai stiu cum sa-i interpretez actiunile. Acum doua seri l-am gasit la ora trei dimineata la leptop, insa nu era vorba despre caz sau ceva… nu, el se juca Tetris. Bineinteles ca i-am confiscate bateria si m-am certat cu el pe chestia asta, insa partea buna este ca s-a culcat. Cand imi aduc aminte cum ma privea… se uita la mine de parca ar fi fost gata sa ma omoare, insa trebuia sa inteleaga ca e spre binele lui. I-am dat totusi a doua zi bateria -nu voiam sa apar in fata lui ca o muiere ce ii interzice sa se joace la calculator-, dar totul a fost cu conditia sa doarma in timpul noptii. Am crezut ca a inteles aspectul, pe dracu. Aseara m-am trezit intamplator pentru a merge la baie si m-am uitat la Ryuuzaki sa vad daca doarme. Totul era bine. Cand m-am intors insa, brunetul umbla frumos pe leptop, din nou la Tetris. Ma rog, avand in vedere ca i-ar ne-am certat, e destul de nervos, nu mi-a vorbit deloc zilele astea.
Si iata-ma deci, stand acum in pat, in incercarea oarba de a adormi. Ma foiam de cateva ore, gandindu-ma la ceea ce s-a intamplat si mai ales la ceea ce ar trebui sa fac.
-Nu poti dormi?
Vocea lui Ryuuzaki mi-a atras atentia. M-am ridicat uimit in sezuta, inca cu perna in brate, privind nedumerit spre patul brunetului. Nu ma gandeam ca o sa vorbeasca atat de curand cu mine.
-Da… murmur eu.
S-a ridicat si el, indreptandu-si privirea catre mine. Linistea apasatoare s-a lasat peste noi doi. Nu prea stiam ce sa-i spun avand in vedere intamplarile precedente si certurile cu el depsre statul la calculator.
-Uhm… banuiesc ca nici tie nu ti-e somn, avand in vedere ca nu mai unde sa-ti pierzi noptile.
A sunat mai mult ca un repros, insa nu asta a fost intentia mea. Eu voiam doar sa fac conversatie.
-Nu inteleg, incuviinta el.
Ma uitam la fel de uimit la el, era pentru prima data cand Ryuuzaki a spus asta pe un ton atat de serios.
-Nu m-am luat niciodata de ceea ce faci, tu de ce faci contrariul?
Probabil intrebarea asta trebuia sa-mi crape inima in doua, insa tonul pe care a pus-o m-a facut sa rad.
-Nu cred ca Tetrisul intra in munca ta ca detectiv, vorbesc, inca amuzat.
-Nu conteaza… Ai uitat cine este seful?
Tonul, privirea si cuvintele m-au uimit. Pentru un moment mi-as fi dorit sa schimb tot ce s-a intamplat. Era pentru prima oara cand il vedeam pe Ryuuzaki ca isi apara pozitia superioara care o are fata de mine. Oricum, asta nu schimba cu nimic motivul pentru care am facut asta. Mi-am schimbat privirea calma si zambitoarea, intr-una furioasa.
-Uite ce e, nu-mi pasa ca esti seful meu sau daca ma vei concedia. Insa eu sunt una dintre acele persoane care nu poate privi cum oamenii se autodistrug.
Nu a spus nimic.
-Noapte buna atunci.

***

Cred ca azi s-au facut trei saptamani de cand suntem in Dakota de Nord. Hoeven este mort, iar Sarah, din cate am inteles de la Ryuuzaki, a inceput sa se simta mai bine. Am mers la inmormantare si toate cele , insa nu mi-am schimbat parerea despre ea. Nu stiu ce credea Ryuuzaki, insa eu tot falsa o vedeam. Dupa cum am mai spus, prea perfecta.
Oricum, cel mai ciudat lucru din toata aceasta calatorie l-am aflat abia azi dimineata. Sarah a inceput sa primeasca scrisori de… hm… nu puteai spune daca sunt de protectie sau de amenintare. Sunau ceva in genul:

Fereste-te de rosul apusului. Dupa el vine mereu negrul.

Nu avea prea multa logica, insa cand Ryuuzaki le-a citit, parca i s-ar fi aprins un beculet in minte.
-Nee, Ryuuzaki, cred ca ar trebui sa plec acasa, ii spun in timp ce sprijin capul de masa din bucatarie.
Si-a intors privirea mirata catre mine.
-Pana acum nu am facut decat sa te incurc. Cred ca ti-ar fi mai usor daca as pleca.
-De fapt, m-ai ajutat. Daca nu ai fi fost prin preajma nu as fi reusit sa-mi dau seama cine este criminalul.
Propozitiile lipsite de acel narcisism specific brunetului ma uimira. Plus ca, Ryuuzaki tocmai imi marturisea ca stie cine este criminalul. Sunt eu prea orb sau este cel prea inteligent? Cine stie…
-Cum asa?
-Plus ca n-ar fi avut cine sa-mi gateasca, continua acesta fara sa-mi ia in considerare intrebarea.
Am oftat.
-Chiar si asa, cum ti-ai dat seama cine este criminalul?
-Sa spunem doar ca imi place foarte mult parul tau.

Cred ca mai am vreo 2-3 capitole si termin ficul:-?.