22-10-2010, 03:28 PM
Anul 178
Luna pusese de cateva minute stapanire pe cerul intunecat brazdat de stele ce semana cu un copil mic cu pistrui pe fata lui inocenta. Ayame statea in camera ei, la biroul din lemn de cires cu trandafiri mici incrustati pe margini. Era rezemata de scaun, uitandu-se la stiloul fin si coala de hartie impecabila din fata sa. Nu stia ce sa scrie, sau mai bine zis, nu stia cum sa scrie informatia care o obseda de cateva seri, nelasand-o sa doarma. Vroia sa asterne pe acele bucatele goale atat informatiile acelea vitale cat si sentimentele ei pentru Ikusa pentru ca stia ca in acea seara ceva rau avea sa se petreaca. Nu stia ce va avea loc, dar avea un sentiment rau-prevestitor ca orice ar fi fost nu era de bine. Un fior ii strabatu spatele cand vantul rece de toamna patrunse prin usa deschisa a camerei care dadea in balconul deschis, impodobit cu tufe de trandafiri rosii cataratori. In spatele ei cu mainile asezate pe spatarul scaunului statea Metradon cu o tristete enorma care reusea sa isi faca cunoscuta prezenta pe chipul sau. Ii parea rau ca ea va muri in acea seara si vor trece doua mii sapte sute de ani pana isi va aduce aminte de ceea ce se petrecuse in acesti primi ani ca si conducatoare. Ayame nu era constienta de prezenta acestu inger in incapere, ea credea ca este singura. Metradon era suparat pe Dumnezeu in acea clipa deoarece nu intelegea de ce facuse toate aceste lucruri, de ce se chinuise atat pentru a le sterge semenilor sai amintirile erei in care Lucifer s-a razvartit si de ce inca se chinuia sa pastreze acest cumplit secret. Luase o decizie in acea zi, avea sa se amestece de acum incolo. Azi totul era pierdut, dar exista un maine, iar acel maine era foarte departe, insa nu conta. Atunci cand va veni avea sa fie pregatit. Disparu din camera, nevrand sa vada ce avea sa se intample mai departe deoarece stia mult prea bine decat ar fi dorit.
Ikusa intra pe neasteptate in camera, atat de usor incat Ayame nu il auzi si o sperie cand isi puse mainile pe umerii ei. Se ridica rapid de pe scaun pregatindu-se sa se apere daca era cineva care prezenta un pericol, insa vazandu-l pe Ikusa se calma si se lasa imbratisata de iubitul ei, SunLight.
-Ce cauti aici? Il intreba ea surprinsa si fericita de vizita lui neasteptata.
-Am simtit nevoia de a te vedea, nu stiu de ce. Pur si simplu treceam pe langa usa ta cand m-a lovit un dor nebun dupa ochii tai verzi, zise el sarutand-o.
Sarutul ce vroia sa fie unul scurt, se transforma intr-unul pasional. Ayame vru sa rupa acel act de o pasiune incredibila, insa Ikusa isi puse mana pe mijlocul ei si o tinu lipita de corpul sau. Acel sarut dura cateva minute, apoi el dori mai mult. Dori sa o simta goala, sa ii simta pielea catifelata lipindu-se de a lui. Isi dorea sa fie a lui in acea noapte. A lui si numai a lui. Sa ii auda gemetele dulci de placere cum cresteau in intensitate pana cand ajungea pe culmile extazului cand nici un sunet nu mai reusea sa scape deoarece era prea coplesita de placearea pe care o traia, asta isi dorea. Ayame se pierdu in valul de sentimente care o invada. Vag isi dadu seama cum este luata pe sus si purtata spre patul imens ce trona in camera. Baldachinul ii mangaie pielea, apoi Ikusa o intinse pe cearceaful albastru pal din matase si se aseza langa ea, luand-o in brate. Ea se cuibari la pieptul lui, ascultandu-i bataile inimii. Au stat cateva minute bune asa, imbratisati, fiecare inhaland cu o placere crescanda parfumul celuilalt. Isi strecura mainile sub tricoul lui mulat, plimbandu-si degetele peste muschii definiti. FallenAngelul inchise ochii, stand nemiscat in timp ce ea ii ridica tricoul, sarutandu-i abdomenul, uracand spre pieptul lui, muscandu-l usor de gat si ajungand la gura lui ispititoare. Nu il vazu cand deschise un ochi si cum il inchise rapid, un zambet jucaus si pervers aparandu0i pe chip. Un mic tipat se strecura printre buzele ei cand Ikusa se rostogoli, imobilizand-o pe Ayame sub trupul sau puternic. Incepu sa se foiasca, incercand sa scape din imbratisarea lui, dar era o joaca pentru ea. Nu vroia sa scape, dorea doar sa se joace putin cu el. Ikusa razand incepu sa o gadile, facand-o sa uite de incercarile ei de a se impotrivi atingerii sale. Apoi schimba tactica si oprindu-se din gadilat, o saruta. Devenise o lupta dulce-amaruie intre indragostiti pana cand reusira sa stea dezbracati unul in fata celuilalt. Era prima data cand Ayame statea in genunchi, in pat goala in fata lui Ikusa. Nici o roseata provocata de stanjeneala sa nu ii mai aparu in obraji deoarece intr-un mod ciudat se simtea bine. Simtea un foc imens alimentat de privirea satisfacuta a lui Ikusa care nu se mai satura de acea priveliste. Totul de aici s-a incins. A cedat in acea lupta in care amandoi au incercat sa se opuna dorintei lui de a inceta acea avalanse de sentimente si de a incepe cu adevarat actul sexual. Dura o jumatate de ora in care fiecare ajunsese pe extazului.
Acum Ayame statea in pat, invelita pana sub sani cu cearceaful moale si uitandu-se la Ikusa care se imbraca in sila, nevrand sa plece si sa o lase singura, dar era obligat. Ar fi vrut sa ii spuna sa stea, sa nu plece si sa o lase singura, insa avusese de prea multe ori acea discutie ca sa mai poata spera ca de aceasta data avea sa fie altfel. Ikusa ii arunca o privire rapida si vazandu-i expresia de om resemnat se opri pentru a vorbi cu ea.
-Ayame, am m-ai avut aceasta discutie de foarte multe ori, zise el asezandu-se pe pat cu spatele la ea.
-Nu am spus nimic! Exaclama ea ridicandu-si mainile intr-un gest defensiv.
-Stiu, dar ai acea expresie pe care o faci introtdeauna cand nu iti convine ca te las singura.
-Doar nu ai vrea sa fiu fericita, acum. Nu?
-Nu, dar nici sa fi in acest fel.
-O sa imi treaca, o sa vezi.
-In legatura cu ziua de maine, de fapt, mai bine zis in legatura cu seara aceasta...
-Da? Intreba Ayame, curiozitatea facandu-i cute fine pe frunte.
-Am o presimtire rea. Adica simt ca ceva rau va avea loc in aceasta seara.
-Stiu ce vrei sa zici, dar te asigur, te poti duce linistit la tine in cariera. Nu voi pati nimic, doar va am pe voi doi sa ma aparati.
-Da, asa este, spuse el intinzandu-se si pupand-o pe frunte pe tanara lui conducatoare.
Ayame insa stia mai bine. Imediat cum auzi usa inchizandu-se zambetul pe care il afisa pana atunci disparuse facand loc unei expresi neutre a unei persoane care nu se astepta sa se trezeasca a doua zi. Inchise lumina de langa pat ce fusese aprinsa de Ikusa si se intinse in pat, incercand sa adoarma. Somnul o prinse in panzele sale destul de repede, ghidand-o spre un taram al viselor frumoase si al dorintelor implinite.
Linistea puse stapanire peste orasul ingerilor si mai ales puse stapanire peste castelul in care Ayame dormea ca un copil, neavand nici o grija. Castelul dormea si el nebanuind ce avea sa se intample mai departe.
Prin negura noptii, o prezenta neagra incarca atmosfera. Aceasta asteapta in liniste sosirea orei decisive. Dupa ce ceasul a batut ora douasprezece, anuntand astfel miezul noptii, acea persoana pune mana pe clanta, apasand usor, sperand sa nu faca nici un zgomot. Linistea noptii este tulburata de scartaitul ielei, care o facu pe acea persoana sa incremeneasca pentru cateva clipe. Dupa ce se asigura ca acel scartait nu a fost auzit de nimeni, intra in camera cu pasi usori. Fara a pierde timpul uitandu-se prin incapere, se indrepta cu siguranta cuiva care a mai pasit in acea camera spre patul din mijlocul incaperii. Ajungand langa pat, astepta putin, ascultand vantul ce misca lin baldachinul din matase alba, inainte sa se apuce de treaba.
-Hai, da la o parte baldachinul acela. Ce mai astepti? Cineva sopti nerabdator.
-Nu cred ca este bine sa facem asa ceva.
-Ba da. Ea nu este conducatoarea noastra, este o impostoare Castiel, incerca in continuarea sa il convinga de justetea actiunilor sale.
-Cum de esti asa sigur, Chase? Intreba Castiel sovaitor.
-Oh, lasa-ma pe mine sa termin aici daca tu nu esti in stare.
Fara a-l mai lasa pe Castiel sa mai zica un cuvant in plus, Chase preluase controlul asupra corpului lui Castiel. Era hotarit sa o omoare pe conducatoare chiar acolo si atunci. Nimic nu putea sa il faca sa isi schimbe planurile, asa ca dadu fara pic de sovaiala baldachinul si ramase inmarmurit cand vazu ca nimeni nu doarme in acel pat. Statea, tinand baldachinul, uitandu-se la patul care era ravasit dar in care nimeni nu dormea. Cu o miscare mecanica, negandita, dadu drumul la acea perdea dar ochii sai ramasera fixati in acelasi loc. Furios, se intoarse cu spatele la pat si se uita iscoditor prin camera. O vazu stand la birou scriind ceva. In nici doua secunde a ajuns in spatele ei si apucand-o de par ii trase capul pe spate.
-Deci, esti treaza, zise Chase cu un zambet diabolic pe fata.
Deja isi inchipuia cum avea sa arate capul dulcei lui conducatoare, odata ce viata s-ar fi scurs din ea. O licarire ucigasa ii aparu in ochii sai sangerii.
-Chase, scumpule, chiar ma intrebam cand o sa iti faci cunoscuta existenta, zise cu calm Ayame.
Uimit de calmul si de cunostintele ei, Chase se sperie si ii dadu drumul.
-De unde ai aflat? Cum ai aflat?
-Am stiut de existenta ta din prima zi in care i-am oferit control asupra focului.
-Si atunci de ce i-ai mai oferit acea putere?
-Pentru ca eu am incredere in toti supusii mei. Pastram speranta ca te va tine sub control, ca nu te va lasa sa faci ce vrei tu, sa iti faci de cap, zise Ayame putin dezamagita.
-Naiva ca-ntotdeauna. Focul nu poate fi tinut sub control, zise el foarte stapan pe sine.
-Da, sunt naiva. Dar te asigur ca dupa aceasta seara nu voi mai fi atat de naiva, spuse ea apoi isi inchise ochii si incepu sa sopteasca o incantatie.
-Ce faci?! Tipa Chase ingrozit simtind cum puterile il parasesc.
O apuca din nou de par si o arunca in peretele pe care se afla usa. Nici un sunet nu se auzi iesind din gura conducatoarei, insa o mica grimasa ii umbri chipul pentru cateva secunde. In ciuda faptului ca o tot arunca de colo-colo prin incapere, Ayame nu isi pierdu concentrarea si continua sa spunacuvintele cu ajutorul carora ii va lua puterea de a controla focul. Apoi mai trebuia sa reziste cateva minute pentru a-i tranfera puterea aceasta lui Michael. Chase innebunise din cauza ca simtea cum se apropie sfarsitul si oricat de tare ar fi lovit-o, oricat de tare ar fi aruncat-o, ea nu inceta. O idee ii lumina mintea, care il facu sa se opreasca si sa se uite la conducatoarea lui. Un firicel de sange i se prelingea din crestetul capului, iar buza ii era putin taiata intr-un colt. In afara de aceste lucruri nimic nu ii mai strica perfectiunea corpului. Nu mai putea sa se salveze, insa putea sa incalce ordinul pe care il primise, acela de a o rapi si sa ii ofere soarta care il astepta si pe el. Nu mai statu mult pe ganduri. Isi baga, pentru a cincea oara in acea seara, mana in parul ei si cu cealalta o apuca de aripa stanga, cea neagra. Cu ultimele lui puteri, trase de ea si apoi, vazand ca nu reuseste sa o rupa, facu o vraje care il ajuta sa smulga aripa. La fel facu si cu cea alba. Ramase placut impresionat de puterea, pe care o detinea conducatoarea lui. Cu ambele aripi smulse ea cazuse in genunchi, insa nimic nu ii strica perfectiunea chipului ei. Alti ingeri in locul ei ar fi tipat de durere, ar fi innebunit de durere, ea nu. Linistea noptii nu a fost tulburata decat de micuta bufnitura facuta atunci cand genunchii ei au atins podeaua. Vroia sa rada dar cand o vazu atat de linistita, innebuni, claca. Vroia sa o vada suferind, tipand nu asa calma, rece si calculata. Din fericire, Ayame deja terminase incantatia si puterea de a controla focul l-a parasit pe Chase, ducandu-se in corpul lui Michael unde avea sa renasca atunci cand el va reveni in Eden. Chase s-a intors de unde a venit, cazand in somnul fara de vise care avea sa ii fie realitatea si viata pana cand o noua putere va aparea care avea sa il trezeasca. Il lasa pe Castiel sa se confrunte cu ceea ce ego-ul lui facuse. Ingrozit, acesta cazuse in genunchi langa Ayame, lacrimile curgand siroaie pe obrajii lui.
-Iarta-ma, Maiestate. Iarta-ma! Trebuia sa te apar, insa eu te-am omorit. De mine trebuia sa fi pazita. Gardianul a devenit ucigas. Merit sa fiu blestemat pentru restul eternitatii! Zise Castiel neindraznind sa se uite in ochii conducatoarei lui mult iubite.
Vru sa spuna ceva dar sangele, venit din stomac din cauza ca avea o hemoragie interna, o inneca facand-o sa tuseasca. Un firicel de sange i se prelinse din coltul stang al gurii, dandu-i o frumusete mortuara atunci cand isi intoarse capul si ii zambi lui Castiel. Chiar si pe pragul mortii avea o aura ce ii oferea ceva aparte.
-Nu esti tu de vina, zise ea cu greu.
Un acces de tuse o cuprinse, murdarindu-se si ma mult cu lochidul ce ii sustinuse viata.
-Ba da, este.
-Nu, nu este. Nu te mai invinovati, stiam ca exista posibilitatea ca Chase sa preia controlul insa am ignorat acest fapt. Eu sunt de vina, spuse ea mangaindu-l pe obraz, lasandu-i cateva dare de sange.
In urmatoarea secunda cazu in bratele intinse ale lui Castiel, murind din cauza pierderii excesive de sange. Acesta o intoarse cu fata spre el si ramase, asa, cu ea in brate, leganand-o ca pe un copil care adormise.
Toate aceste lucruri durara exact patruzeci de minute. Era ora douasprezece si patruzeci de minute noaptea. Ora la care de obicei Ashi ii facea o vizita conducatoarei, desigur, aceasta nu stia despre aceasta vizita nocturna. De altfel nimeni nu stia de acele vizite nocturne pe care el le facea pentru a se asigura ca Ayame era bine. Ramase socat cand intra in camera si il vazu pe Castiel stand pe jos cu corpul rigid al lui Ayame in brate. Castiel era plecat in lumea lui imaginara in care totul era bine si perfect.
-Ce ai facut?! Tipa cu o voce ragusita Ashi care avea impresia ca totul este doar un vis urat.
Castiel auzindu-l isi ridica privirea, uitandu-se la el de parca Ashi ar fi fost cel nebun, nu el.
-Am omorit-o, dar doarme acum asa ca nu mai tipa, o sa o trezesti, se auzi vocea lui lipsita de orice fel de emotie.
Ashi vazu rosu in fata ochilor, nu putea concepe asa ceva. Nu putea sa conceapa cum cineva putea sa o omoare pe conducatoare. Flacari ii ardeau in ochii sai rosiatici. Furia prelua controlul si cu o singura vraja il omori pe Castiel, apoi dupa ce il omori mai facu o vraja si incinera corpul Narkangelului. Stia ca el va fi considerat criminalul dar nu ii pasa. Era bucuros ca a putut sa il pedepseasca el personal pe Castiel. Dupa planurile lui, cei doi sefi ai consiliilor nu aveau sa il mai gaseasca in Eden a doua zi, avea de gand de mult timp sa plece in Chaos si sa devina conducatorul demonilor. Spera ca daca va fi pe picior de egalitate cu Ayame atunci aceasta avea sa il iubeasca pe el, nu pe Ikusa. Acum nu mai avea de ce sa amane, de ce sa mai stea in Eden. Conducatoarea a murit, a fost ucisa iar maine cand Ikusa avea sa o gaseasca panica avea sa puna stapanire pe ei, nu putea sa se lase prins. Hotarit sa nu il prinda dimineata in Eden, Ashi o lua pe Ayame in brate si o puse in patul ei, invelind-o. Asa cum o asezase, ddadea impresia ca doarme, insa daca te-ai fi uitat mai bine ai fi observat ca aripile lipsesc si ca in anumite locuri, pielea ei alba era patata de purpuriul vanatailor ce incepeau sa isi faca aparitia. Cu un sarut ii petcetlui buzele reci si rigide.
O briza usoara aduse cu ea mai mult decat aerul plin de miresmele noptii, aduse o idee, o porunca. Metradon aparuse imediat si se postase in dreptul lui Ashi pentru a incerca sa il apere, insa fara nici un efect. Briza isi atinse scopul. Metradon simti inca o daca cum este redus la neputinta tocmai de statutul sau. Tipa furios, intrebandu-l pe Dumnezeu de ce face aceste lucruri, insa in camera nu se auzi nimic doar o briza mai puternica patrunse in incapere racind pentru cateva secunde locul. Metradon disparu, stiind multe prea bine ca nu mai putea face nimic. Avea sa il lase pe Ashi sa isi duca noul plan la indeplinire.
O idee noua ii trecu prin minte. Avea sa faca un ritual prin care toti ingerii aveau sa uite ce s-a intamplat in acei ani. Toti vor uita toate actele de eroism ale celor doi FallenAngeli, Ayame va uita ca l-a iubit vreodata pe ikusa. Avea sansa sa o cucereasca el, sa o faca sa il iubeasca. Nu statu mult pe ganduri. Facu ritualul, universul ii oferi puterea necesara si tocmai termina acel ritual, cand o parte din putere ii disparu si nu avu destula pentru a-l putea sigila cum trebuie. Metradon, inger al universului, aproape isi daduse viata pentru a-i fura jumatate din puterea pe care ritualul i-a oferit-o. Desi avea control absolut asupra universului nu putea sa impiedice ritualurile care foloseau esenta cosmosului. Era bucuros ca a reusit sa le ofere o portita de iesire ingerilor si era sigur ca in timp ei aveau sa isi aminteasca vag ce s-a intamplat.
Cum termina ritualul iesi din camera, plecand spre orasul demonilor. Nu isi dadu seama ca atunci cand incepuse ritualul timpul se oprise si in loc sa dureze trei ore, nu trecuse nici macar un minut. Asa ca in momentul in care usa camerei se inchise, orologiul batuse ora unul dimineata.
A doua zi, Ikusa o gasi pe conducatoare in acea stare si il cauta furios pe Ashi pentru a-i cere socoteala. Nu il gasi nicaieri, nici pe el, nici pe Castiel, asa ca presupuse ca Ashi il omorise si pe Castiel, pleca in Chaos dupa aceste crime ingrozitoare.
A fost o zi trista si ingrozitoare pentru toti ingeri din Eden. O zi pe care toti erau siguri ca aveau sa o tina minte, insa dupa noua zile de la moartea conducatoarei o lumina orbitoare acapara orasul si le sterse din minte tuturor ingerilor ce se intamplase in timpul domniei lui Ayame. Deasemenea, acea lumina le oferi o stare de liniste, de pace si armonie astfel nu aveau sa se intrebe ce se intamplase cu amintirile lor, de ce nu isi puteau aduce aminte de chipul conducatoarei sau de ce Ikusa si Hissori au murit la varsta de doua sute patru ani, respectiv doua sute zece ani.
Timpul avea sa erodeze acea mantie care le invaluise amintirile si intr-o anumita masura gandirea libera si vointa. Metradon nu putea decat sa spere ca Ayame va avea puterea necesara pentru a gasi adevarul pe care Dumnezeu il ascunse cu atata ardoare. Inca o data totul depindea de vointa unui singur inger, de vointa lui Sanct Angel.
THE END
Luna pusese de cateva minute stapanire pe cerul intunecat brazdat de stele ce semana cu un copil mic cu pistrui pe fata lui inocenta. Ayame statea in camera ei, la biroul din lemn de cires cu trandafiri mici incrustati pe margini. Era rezemata de scaun, uitandu-se la stiloul fin si coala de hartie impecabila din fata sa. Nu stia ce sa scrie, sau mai bine zis, nu stia cum sa scrie informatia care o obseda de cateva seri, nelasand-o sa doarma. Vroia sa asterne pe acele bucatele goale atat informatiile acelea vitale cat si sentimentele ei pentru Ikusa pentru ca stia ca in acea seara ceva rau avea sa se petreaca. Nu stia ce va avea loc, dar avea un sentiment rau-prevestitor ca orice ar fi fost nu era de bine. Un fior ii strabatu spatele cand vantul rece de toamna patrunse prin usa deschisa a camerei care dadea in balconul deschis, impodobit cu tufe de trandafiri rosii cataratori. In spatele ei cu mainile asezate pe spatarul scaunului statea Metradon cu o tristete enorma care reusea sa isi faca cunoscuta prezenta pe chipul sau. Ii parea rau ca ea va muri in acea seara si vor trece doua mii sapte sute de ani pana isi va aduce aminte de ceea ce se petrecuse in acesti primi ani ca si conducatoare. Ayame nu era constienta de prezenta acestu inger in incapere, ea credea ca este singura. Metradon era suparat pe Dumnezeu in acea clipa deoarece nu intelegea de ce facuse toate aceste lucruri, de ce se chinuise atat pentru a le sterge semenilor sai amintirile erei in care Lucifer s-a razvartit si de ce inca se chinuia sa pastreze acest cumplit secret. Luase o decizie in acea zi, avea sa se amestece de acum incolo. Azi totul era pierdut, dar exista un maine, iar acel maine era foarte departe, insa nu conta. Atunci cand va veni avea sa fie pregatit. Disparu din camera, nevrand sa vada ce avea sa se intample mai departe deoarece stia mult prea bine decat ar fi dorit.
Ikusa intra pe neasteptate in camera, atat de usor incat Ayame nu il auzi si o sperie cand isi puse mainile pe umerii ei. Se ridica rapid de pe scaun pregatindu-se sa se apere daca era cineva care prezenta un pericol, insa vazandu-l pe Ikusa se calma si se lasa imbratisata de iubitul ei, SunLight.
-Ce cauti aici? Il intreba ea surprinsa si fericita de vizita lui neasteptata.
-Am simtit nevoia de a te vedea, nu stiu de ce. Pur si simplu treceam pe langa usa ta cand m-a lovit un dor nebun dupa ochii tai verzi, zise el sarutand-o.
Sarutul ce vroia sa fie unul scurt, se transforma intr-unul pasional. Ayame vru sa rupa acel act de o pasiune incredibila, insa Ikusa isi puse mana pe mijlocul ei si o tinu lipita de corpul sau. Acel sarut dura cateva minute, apoi el dori mai mult. Dori sa o simta goala, sa ii simta pielea catifelata lipindu-se de a lui. Isi dorea sa fie a lui in acea noapte. A lui si numai a lui. Sa ii auda gemetele dulci de placere cum cresteau in intensitate pana cand ajungea pe culmile extazului cand nici un sunet nu mai reusea sa scape deoarece era prea coplesita de placearea pe care o traia, asta isi dorea. Ayame se pierdu in valul de sentimente care o invada. Vag isi dadu seama cum este luata pe sus si purtata spre patul imens ce trona in camera. Baldachinul ii mangaie pielea, apoi Ikusa o intinse pe cearceaful albastru pal din matase si se aseza langa ea, luand-o in brate. Ea se cuibari la pieptul lui, ascultandu-i bataile inimii. Au stat cateva minute bune asa, imbratisati, fiecare inhaland cu o placere crescanda parfumul celuilalt. Isi strecura mainile sub tricoul lui mulat, plimbandu-si degetele peste muschii definiti. FallenAngelul inchise ochii, stand nemiscat in timp ce ea ii ridica tricoul, sarutandu-i abdomenul, uracand spre pieptul lui, muscandu-l usor de gat si ajungand la gura lui ispititoare. Nu il vazu cand deschise un ochi si cum il inchise rapid, un zambet jucaus si pervers aparandu0i pe chip. Un mic tipat se strecura printre buzele ei cand Ikusa se rostogoli, imobilizand-o pe Ayame sub trupul sau puternic. Incepu sa se foiasca, incercand sa scape din imbratisarea lui, dar era o joaca pentru ea. Nu vroia sa scape, dorea doar sa se joace putin cu el. Ikusa razand incepu sa o gadile, facand-o sa uite de incercarile ei de a se impotrivi atingerii sale. Apoi schimba tactica si oprindu-se din gadilat, o saruta. Devenise o lupta dulce-amaruie intre indragostiti pana cand reusira sa stea dezbracati unul in fata celuilalt. Era prima data cand Ayame statea in genunchi, in pat goala in fata lui Ikusa. Nici o roseata provocata de stanjeneala sa nu ii mai aparu in obraji deoarece intr-un mod ciudat se simtea bine. Simtea un foc imens alimentat de privirea satisfacuta a lui Ikusa care nu se mai satura de acea priveliste. Totul de aici s-a incins. A cedat in acea lupta in care amandoi au incercat sa se opuna dorintei lui de a inceta acea avalanse de sentimente si de a incepe cu adevarat actul sexual. Dura o jumatate de ora in care fiecare ajunsese pe extazului.
Acum Ayame statea in pat, invelita pana sub sani cu cearceaful moale si uitandu-se la Ikusa care se imbraca in sila, nevrand sa plece si sa o lase singura, dar era obligat. Ar fi vrut sa ii spuna sa stea, sa nu plece si sa o lase singura, insa avusese de prea multe ori acea discutie ca sa mai poata spera ca de aceasta data avea sa fie altfel. Ikusa ii arunca o privire rapida si vazandu-i expresia de om resemnat se opri pentru a vorbi cu ea.
-Ayame, am m-ai avut aceasta discutie de foarte multe ori, zise el asezandu-se pe pat cu spatele la ea.
-Nu am spus nimic! Exaclama ea ridicandu-si mainile intr-un gest defensiv.
-Stiu, dar ai acea expresie pe care o faci introtdeauna cand nu iti convine ca te las singura.
-Doar nu ai vrea sa fiu fericita, acum. Nu?
-Nu, dar nici sa fi in acest fel.
-O sa imi treaca, o sa vezi.
-In legatura cu ziua de maine, de fapt, mai bine zis in legatura cu seara aceasta...
-Da? Intreba Ayame, curiozitatea facandu-i cute fine pe frunte.
-Am o presimtire rea. Adica simt ca ceva rau va avea loc in aceasta seara.
-Stiu ce vrei sa zici, dar te asigur, te poti duce linistit la tine in cariera. Nu voi pati nimic, doar va am pe voi doi sa ma aparati.
-Da, asa este, spuse el intinzandu-se si pupand-o pe frunte pe tanara lui conducatoare.
Ayame insa stia mai bine. Imediat cum auzi usa inchizandu-se zambetul pe care il afisa pana atunci disparuse facand loc unei expresi neutre a unei persoane care nu se astepta sa se trezeasca a doua zi. Inchise lumina de langa pat ce fusese aprinsa de Ikusa si se intinse in pat, incercand sa adoarma. Somnul o prinse in panzele sale destul de repede, ghidand-o spre un taram al viselor frumoase si al dorintelor implinite.
Linistea puse stapanire peste orasul ingerilor si mai ales puse stapanire peste castelul in care Ayame dormea ca un copil, neavand nici o grija. Castelul dormea si el nebanuind ce avea sa se intample mai departe.
Prin negura noptii, o prezenta neagra incarca atmosfera. Aceasta asteapta in liniste sosirea orei decisive. Dupa ce ceasul a batut ora douasprezece, anuntand astfel miezul noptii, acea persoana pune mana pe clanta, apasand usor, sperand sa nu faca nici un zgomot. Linistea noptii este tulburata de scartaitul ielei, care o facu pe acea persoana sa incremeneasca pentru cateva clipe. Dupa ce se asigura ca acel scartait nu a fost auzit de nimeni, intra in camera cu pasi usori. Fara a pierde timpul uitandu-se prin incapere, se indrepta cu siguranta cuiva care a mai pasit in acea camera spre patul din mijlocul incaperii. Ajungand langa pat, astepta putin, ascultand vantul ce misca lin baldachinul din matase alba, inainte sa se apuce de treaba.
-Hai, da la o parte baldachinul acela. Ce mai astepti? Cineva sopti nerabdator.
-Nu cred ca este bine sa facem asa ceva.
-Ba da. Ea nu este conducatoarea noastra, este o impostoare Castiel, incerca in continuarea sa il convinga de justetea actiunilor sale.
-Cum de esti asa sigur, Chase? Intreba Castiel sovaitor.
-Oh, lasa-ma pe mine sa termin aici daca tu nu esti in stare.
Fara a-l mai lasa pe Castiel sa mai zica un cuvant in plus, Chase preluase controlul asupra corpului lui Castiel. Era hotarit sa o omoare pe conducatoare chiar acolo si atunci. Nimic nu putea sa il faca sa isi schimbe planurile, asa ca dadu fara pic de sovaiala baldachinul si ramase inmarmurit cand vazu ca nimeni nu doarme in acel pat. Statea, tinand baldachinul, uitandu-se la patul care era ravasit dar in care nimeni nu dormea. Cu o miscare mecanica, negandita, dadu drumul la acea perdea dar ochii sai ramasera fixati in acelasi loc. Furios, se intoarse cu spatele la pat si se uita iscoditor prin camera. O vazu stand la birou scriind ceva. In nici doua secunde a ajuns in spatele ei si apucand-o de par ii trase capul pe spate.
-Deci, esti treaza, zise Chase cu un zambet diabolic pe fata.
Deja isi inchipuia cum avea sa arate capul dulcei lui conducatoare, odata ce viata s-ar fi scurs din ea. O licarire ucigasa ii aparu in ochii sai sangerii.
-Chase, scumpule, chiar ma intrebam cand o sa iti faci cunoscuta existenta, zise cu calm Ayame.
Uimit de calmul si de cunostintele ei, Chase se sperie si ii dadu drumul.
-De unde ai aflat? Cum ai aflat?
-Am stiut de existenta ta din prima zi in care i-am oferit control asupra focului.
-Si atunci de ce i-ai mai oferit acea putere?
-Pentru ca eu am incredere in toti supusii mei. Pastram speranta ca te va tine sub control, ca nu te va lasa sa faci ce vrei tu, sa iti faci de cap, zise Ayame putin dezamagita.
-Naiva ca-ntotdeauna. Focul nu poate fi tinut sub control, zise el foarte stapan pe sine.
-Da, sunt naiva. Dar te asigur ca dupa aceasta seara nu voi mai fi atat de naiva, spuse ea apoi isi inchise ochii si incepu sa sopteasca o incantatie.
-Ce faci?! Tipa Chase ingrozit simtind cum puterile il parasesc.
O apuca din nou de par si o arunca in peretele pe care se afla usa. Nici un sunet nu se auzi iesind din gura conducatoarei, insa o mica grimasa ii umbri chipul pentru cateva secunde. In ciuda faptului ca o tot arunca de colo-colo prin incapere, Ayame nu isi pierdu concentrarea si continua sa spunacuvintele cu ajutorul carora ii va lua puterea de a controla focul. Apoi mai trebuia sa reziste cateva minute pentru a-i tranfera puterea aceasta lui Michael. Chase innebunise din cauza ca simtea cum se apropie sfarsitul si oricat de tare ar fi lovit-o, oricat de tare ar fi aruncat-o, ea nu inceta. O idee ii lumina mintea, care il facu sa se opreasca si sa se uite la conducatoarea lui. Un firicel de sange i se prelingea din crestetul capului, iar buza ii era putin taiata intr-un colt. In afara de aceste lucruri nimic nu ii mai strica perfectiunea corpului. Nu mai putea sa se salveze, insa putea sa incalce ordinul pe care il primise, acela de a o rapi si sa ii ofere soarta care il astepta si pe el. Nu mai statu mult pe ganduri. Isi baga, pentru a cincea oara in acea seara, mana in parul ei si cu cealalta o apuca de aripa stanga, cea neagra. Cu ultimele lui puteri, trase de ea si apoi, vazand ca nu reuseste sa o rupa, facu o vraje care il ajuta sa smulga aripa. La fel facu si cu cea alba. Ramase placut impresionat de puterea, pe care o detinea conducatoarea lui. Cu ambele aripi smulse ea cazuse in genunchi, insa nimic nu ii strica perfectiunea chipului ei. Alti ingeri in locul ei ar fi tipat de durere, ar fi innebunit de durere, ea nu. Linistea noptii nu a fost tulburata decat de micuta bufnitura facuta atunci cand genunchii ei au atins podeaua. Vroia sa rada dar cand o vazu atat de linistita, innebuni, claca. Vroia sa o vada suferind, tipand nu asa calma, rece si calculata. Din fericire, Ayame deja terminase incantatia si puterea de a controla focul l-a parasit pe Chase, ducandu-se in corpul lui Michael unde avea sa renasca atunci cand el va reveni in Eden. Chase s-a intors de unde a venit, cazand in somnul fara de vise care avea sa ii fie realitatea si viata pana cand o noua putere va aparea care avea sa il trezeasca. Il lasa pe Castiel sa se confrunte cu ceea ce ego-ul lui facuse. Ingrozit, acesta cazuse in genunchi langa Ayame, lacrimile curgand siroaie pe obrajii lui.
-Iarta-ma, Maiestate. Iarta-ma! Trebuia sa te apar, insa eu te-am omorit. De mine trebuia sa fi pazita. Gardianul a devenit ucigas. Merit sa fiu blestemat pentru restul eternitatii! Zise Castiel neindraznind sa se uite in ochii conducatoarei lui mult iubite.
Vru sa spuna ceva dar sangele, venit din stomac din cauza ca avea o hemoragie interna, o inneca facand-o sa tuseasca. Un firicel de sange i se prelinse din coltul stang al gurii, dandu-i o frumusete mortuara atunci cand isi intoarse capul si ii zambi lui Castiel. Chiar si pe pragul mortii avea o aura ce ii oferea ceva aparte.
-Nu esti tu de vina, zise ea cu greu.
Un acces de tuse o cuprinse, murdarindu-se si ma mult cu lochidul ce ii sustinuse viata.
-Ba da, este.
-Nu, nu este. Nu te mai invinovati, stiam ca exista posibilitatea ca Chase sa preia controlul insa am ignorat acest fapt. Eu sunt de vina, spuse ea mangaindu-l pe obraz, lasandu-i cateva dare de sange.
In urmatoarea secunda cazu in bratele intinse ale lui Castiel, murind din cauza pierderii excesive de sange. Acesta o intoarse cu fata spre el si ramase, asa, cu ea in brate, leganand-o ca pe un copil care adormise.
Toate aceste lucruri durara exact patruzeci de minute. Era ora douasprezece si patruzeci de minute noaptea. Ora la care de obicei Ashi ii facea o vizita conducatoarei, desigur, aceasta nu stia despre aceasta vizita nocturna. De altfel nimeni nu stia de acele vizite nocturne pe care el le facea pentru a se asigura ca Ayame era bine. Ramase socat cand intra in camera si il vazu pe Castiel stand pe jos cu corpul rigid al lui Ayame in brate. Castiel era plecat in lumea lui imaginara in care totul era bine si perfect.
-Ce ai facut?! Tipa cu o voce ragusita Ashi care avea impresia ca totul este doar un vis urat.
Castiel auzindu-l isi ridica privirea, uitandu-se la el de parca Ashi ar fi fost cel nebun, nu el.
-Am omorit-o, dar doarme acum asa ca nu mai tipa, o sa o trezesti, se auzi vocea lui lipsita de orice fel de emotie.
Ashi vazu rosu in fata ochilor, nu putea concepe asa ceva. Nu putea sa conceapa cum cineva putea sa o omoare pe conducatoare. Flacari ii ardeau in ochii sai rosiatici. Furia prelua controlul si cu o singura vraja il omori pe Castiel, apoi dupa ce il omori mai facu o vraja si incinera corpul Narkangelului. Stia ca el va fi considerat criminalul dar nu ii pasa. Era bucuros ca a putut sa il pedepseasca el personal pe Castiel. Dupa planurile lui, cei doi sefi ai consiliilor nu aveau sa il mai gaseasca in Eden a doua zi, avea de gand de mult timp sa plece in Chaos si sa devina conducatorul demonilor. Spera ca daca va fi pe picior de egalitate cu Ayame atunci aceasta avea sa il iubeasca pe el, nu pe Ikusa. Acum nu mai avea de ce sa amane, de ce sa mai stea in Eden. Conducatoarea a murit, a fost ucisa iar maine cand Ikusa avea sa o gaseasca panica avea sa puna stapanire pe ei, nu putea sa se lase prins. Hotarit sa nu il prinda dimineata in Eden, Ashi o lua pe Ayame in brate si o puse in patul ei, invelind-o. Asa cum o asezase, ddadea impresia ca doarme, insa daca te-ai fi uitat mai bine ai fi observat ca aripile lipsesc si ca in anumite locuri, pielea ei alba era patata de purpuriul vanatailor ce incepeau sa isi faca aparitia. Cu un sarut ii petcetlui buzele reci si rigide.
O briza usoara aduse cu ea mai mult decat aerul plin de miresmele noptii, aduse o idee, o porunca. Metradon aparuse imediat si se postase in dreptul lui Ashi pentru a incerca sa il apere, insa fara nici un efect. Briza isi atinse scopul. Metradon simti inca o daca cum este redus la neputinta tocmai de statutul sau. Tipa furios, intrebandu-l pe Dumnezeu de ce face aceste lucruri, insa in camera nu se auzi nimic doar o briza mai puternica patrunse in incapere racind pentru cateva secunde locul. Metradon disparu, stiind multe prea bine ca nu mai putea face nimic. Avea sa il lase pe Ashi sa isi duca noul plan la indeplinire.
O idee noua ii trecu prin minte. Avea sa faca un ritual prin care toti ingerii aveau sa uite ce s-a intamplat in acei ani. Toti vor uita toate actele de eroism ale celor doi FallenAngeli, Ayame va uita ca l-a iubit vreodata pe ikusa. Avea sansa sa o cucereasca el, sa o faca sa il iubeasca. Nu statu mult pe ganduri. Facu ritualul, universul ii oferi puterea necesara si tocmai termina acel ritual, cand o parte din putere ii disparu si nu avu destula pentru a-l putea sigila cum trebuie. Metradon, inger al universului, aproape isi daduse viata pentru a-i fura jumatate din puterea pe care ritualul i-a oferit-o. Desi avea control absolut asupra universului nu putea sa impiedice ritualurile care foloseau esenta cosmosului. Era bucuros ca a reusit sa le ofere o portita de iesire ingerilor si era sigur ca in timp ei aveau sa isi aminteasca vag ce s-a intamplat.
Cum termina ritualul iesi din camera, plecand spre orasul demonilor. Nu isi dadu seama ca atunci cand incepuse ritualul timpul se oprise si in loc sa dureze trei ore, nu trecuse nici macar un minut. Asa ca in momentul in care usa camerei se inchise, orologiul batuse ora unul dimineata.
A doua zi, Ikusa o gasi pe conducatoare in acea stare si il cauta furios pe Ashi pentru a-i cere socoteala. Nu il gasi nicaieri, nici pe el, nici pe Castiel, asa ca presupuse ca Ashi il omorise si pe Castiel, pleca in Chaos dupa aceste crime ingrozitoare.
A fost o zi trista si ingrozitoare pentru toti ingeri din Eden. O zi pe care toti erau siguri ca aveau sa o tina minte, insa dupa noua zile de la moartea conducatoarei o lumina orbitoare acapara orasul si le sterse din minte tuturor ingerilor ce se intamplase in timpul domniei lui Ayame. Deasemenea, acea lumina le oferi o stare de liniste, de pace si armonie astfel nu aveau sa se intrebe ce se intamplase cu amintirile lor, de ce nu isi puteau aduce aminte de chipul conducatoarei sau de ce Ikusa si Hissori au murit la varsta de doua sute patru ani, respectiv doua sute zece ani.
Timpul avea sa erodeze acea mantie care le invaluise amintirile si intr-o anumita masura gandirea libera si vointa. Metradon nu putea decat sa spere ca Ayame va avea puterea necesara pentru a gasi adevarul pe care Dumnezeu il ascunse cu atata ardoare. Inca o data totul depindea de vointa unui singur inger, de vointa lui Sanct Angel.
THE END
![[Imagine: 87201674.png]](http://img204.imageshack.us/img204/8881/87201674.png)