Membre convexe

[Lia]

Cum sa nu o stii, femeie [-(? *nods disapprovingly*. Primele poezii, vechi de cand lumea nu erau mare cap de tara, intr-adevar, dar in loc sa ma oftic ca lumea nu vede ce vad eu in ele, am continuat sa scriu tinand cont de sfaturi, un lucru pe care il recomand tuturor celor care se exprima in acest mod.

Tu ma stii cel mai bine din multe persoane si stii cat te iubesc eu pe tine fiindca ne cunoastem de-o viata, mai avem inca 8, rautate mica ce esti ;;). Hai la mama >:D<.


Vantul ne va purta


Sunt atatea ceruri in mine,
toate topite din lumanari albastre
Le-ai aprins cu maini tremurande
noaptea sub livezi de nuci verzi

Noi navigam cursul istoriei in galioane spaniole,
strabatand oceane reci.

Am inchis atatea secrete in tine
De care nici tu nu stii
Le-am impartit pe toate in extreme
Sa le cauti in varfuri de degete,
Si cand imi gasesti buzele,
-sa le simti

Sunt atatea limbi in cerul gurii mele
care se invart incontinuu in ceas;
Timpul meu nu vindeca ranile,
-si nu invie mortii-
timpul meu e o harta s-un compas.

Visele mele se ciocnesc in reactii chimice
in maruntaie de racheta interspatiala;
Se proiecteaza cursiv ca sirul lui Fibonacci
pe laturi de triunghiuri matematice;
In jurul lui Pi e o completa relatie.

Sunt atatea spasme de viata in mine
cand asfalturile incandescente ale noptii,
seamana cu luminile lui Saturn
As vrea sa ne mai ninga pe orbite, iubire
sa navigam pe coloane de fum in jos si in sus.

Tigarile ni s-au stins in rafale de vant
cand turbinele motoarelor cu propulsie
ne-au impins departe in gand
Elada reluata e doar o iluzie,
o holograma stupida, nimic mai mult.

Pe noi nu ne despart uragane
suntem fiii unor vremuri atemporale
drogati pe plaje caraibiene
Sub focuri si rom si trabucuri cubaneze
transcendem moartea,
suntem spirite libere

-Timpul meu e un portal, un arc magnetic aurit
Traverseaza sub forma de cometa
Un univers in graba incropit-

Atatea lumi ard violent in mine
cand imbratisarea ta e
mecanismulsicheia.