19-10-2010, 11:04 PM
(Ultima modificare: 19-10-2010, 11:08 PM {2} de Too Many Dreams..)
olla! am venit cu capitolul 5! sper saa va placa, nu am avut timp sa il corectez, ca e deacuma 11 noaptea, si ma bate mama la cap sa ma culc :die: marog....
enjoy :X
Cap. 5 O mare dilema
Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.
…Si ii povesti tot ce stia ca s-a intamplat. Sarutul, dezvaluirile lor, totul.
Sakura:
Huh! ...Bine ca am avut curajul sa ii spun tot lui Neji. Bina ca nu mi-am irosit curajul si vremea! Desi suntem prieteni de la gradinita, de cand eram mici boboci de trandafir, iar acum am ajuns flori care si-au deschis petalele, si si-au ascuns spinii, ca arme secrete. Acum sunt un ninja. Un ninja care intr-o buna zi spera sa devina cunoscut, un ninja care doreste sa salveze si mai multe vieti. Neji imi este cel mai bun prieten, iar eu sint cea mai buna prietena a lui. Ups! Am uitat sa va povestesc despre el! Imi pare rau! Neji este un tip tare de treaba, misterios, cu parul lung, negru, cu cateva reflexii satene. Are ochii de un mov foarte deschis, datorita carora te poti inmuia foarte usor, daca isi arata partea lor blanda. Nici eu, dar nici el, nu ne-am imaginat vreodata ca va exista ceva intre noi. Fiecare are viata lui. Cand ne mai vorbin unul altuia, ne spunem cam totul. El, desi este de aceeasi varsta cu a mea, este mai trecut prin viata decat mine. Mereu imi da cele mai bune sfaturi.
Bine, acum i-am spus totul, ma inteb ce va spune…
-Deci tu spui ca asta stii ca s-a intamplat. Se poate sa fi fost adevarat, dar am o vaga idee ca nu. Am venit la spital imediat ce am aflat ca nu te simti prea bine, si am observat ca nu ai un somn chiar asa de linistit. Erai foarte agitata.
-Inteleg. Voi continua sa ma gandesc la varianta ta. Cred mai mult in ea. Iti multumesc mult, Neji! ii spun eu bunului meu prieten, dupa care el imi spune ca a primit un mesaj de la verisoara lui, Hinata, care spune ca are nevoie de ajutor. Hinata este si ea de asemenea cea mai buna prietena a mea. Ea seamana foarte mult cu verisorul ei. Are aceiasi ochi, dar parul il are violet foarte inchis cu reflexe albastre. Mereu prietena mea intra in incurcaturi pentru ca este cam prea timida si se blocheaza foarte usor, sau, din contra, ca este prea indrazneata cu baietii care o enerveaza.
Il conduc pe Neji la usa, dupa care merg in camera mea. Ma indrept ghidata de suflet catre balcon, si privesc catre livada cu ciresi, care acum era toata pictata numai in culori pastel. Eu mereu am detestat toamna, care mereu aduce o perioada mare de “moarte†plantelor, copacilor, dupa care se trezesc iar la viata, abia primavara. Incep sa nu ma mai inteleg pe mine insami. Pana acum uram sa traiesc toamna, dar acum, am o stare de spirit care ma face sa vreau sa stau mai mult sa privesc apusul.
Merg inapoi in camera mea, si imi caut prin dulap haine cu care sa merg la o mica plimbare. Imi iau primele haine pe care le gasesc ca se potrivesc, in care ma pot misca asa cum vreau. Imi pun pe mine un tricou rosu, fara maneci, iegari scurti, negri spre gri inchis, o fusta alba, despicata pe laterale, sandalele mele ninja, si cotierele albe, impreuna cu bentita mea rosie, cu semnul Konohai pe ea. Nu imi pasa cum arat, vreau doar sa ies din casa, sa merg intr-un loc linistit, sa-mi pot aduna mai usor gandurile. Nu mai am rabdare sa ies pe usa, asa ca sar direct de pe geam, prin pomii din fata camerei mele. Merg ghidata doar de suflet si picioare, gandurile mele fiind in alta parte, undeva departe. Ma opresc undeva, de unde pot vedea apusul dintr-o ipostaza foarte frumoasa. Ma asez pe o creanga mai solida, imi indrept privirea spre apus si ma pierd in gandurile mele. Ma gandesc, ma gandesc, pana vad o umbra care se cam apropie dintre muntii sub care urma sa dispara soarele. Nu mi-a mai pasat de nimic, continuam sa ma gandesc.
Se face putin mai frig, dar nu imi pasa de nimic. Ma retine de la gandurile mele doar sentimentul pe cre il am: ma simt privita.
Mai trece ceva timp, iar eu tot nu ma misc de pe acea creanga. Afara se face cam frig, asa ca incep sa tremur. Deodata simt pe cineva stand langa mine. Ma uit cu coada ochiului, si zaresc pe cineva cu par negru si ochi de onix. Clar este Sasuke. Ma intreb ce face aici.
-Sasuke, ce fa….
Dar nici nu termin de zis, ca simt cum imi pune pe spate o jacheta calduroasa. Eu raman paralizata de gestul lui. Tot ceea ce simt, sunt numai fluturi is stomac, jacheta lui Sasuke, si caldura din ochii lui Sasuke, care ma face sa ma simt in al 9-lea cer.
-Nu pot sa te las sa tremuri aici. Ce se intampla? Ai patit ceva? imi spune Sasuke si ma ia in brate. Pe moment, raman putin pierduta, dar imi revin usor.
-…Nu, nu am patit nimic. Sunt bine, Sasuke, multumesc de intrebare! Tu ce faci aici? Ce s-a intamplat?
-Nimic, ma gandeam doar la tine. Vin in 5 minute!
Eu raman pe creanga fara sa mai spun nimic. Privesc in gol. Parca nici macar o secunda nu a trecut, ca ma trezesc cu un buchet mare de trandafiri in brate si cu o mana puternica care ma inconjoara si ma tine de umar. Asa am stat noi doi toata noaptea pe acea creanga de copac.
:love:
scuze inca o data de greseli, si ca e scurt![posturi unite]
uitati aici si cateva adrese ca sa va faceti o mica iedee despre personaje: :)
sakura: http://194.88.148.40/?mmid=05e41629eac088ae7 (privind apusul)
neji: http://media.photobucket.com/image/neji%...pg%3Fo%3D8
sasuke: http://media.photobucket.com/image/sasuk...g%3Fo%3D47
enjoy :X
Cap. 5 O mare dilema
Neji ajunse la Sakura acasa putin mai devreme decat termenul stabilit.
-Haidem in camera mea. Trebuie sa iti zic totul mai pe lung. Nu pot sa te mint in legatrura cu ce stiu eu despre ce s-a intamplat in noaptea misiunii.
…Si ii povesti tot ce stia ca s-a intamplat. Sarutul, dezvaluirile lor, totul.
Sakura:
Huh! ...Bine ca am avut curajul sa ii spun tot lui Neji. Bina ca nu mi-am irosit curajul si vremea! Desi suntem prieteni de la gradinita, de cand eram mici boboci de trandafir, iar acum am ajuns flori care si-au deschis petalele, si si-au ascuns spinii, ca arme secrete. Acum sunt un ninja. Un ninja care intr-o buna zi spera sa devina cunoscut, un ninja care doreste sa salveze si mai multe vieti. Neji imi este cel mai bun prieten, iar eu sint cea mai buna prietena a lui. Ups! Am uitat sa va povestesc despre el! Imi pare rau! Neji este un tip tare de treaba, misterios, cu parul lung, negru, cu cateva reflexii satene. Are ochii de un mov foarte deschis, datorita carora te poti inmuia foarte usor, daca isi arata partea lor blanda. Nici eu, dar nici el, nu ne-am imaginat vreodata ca va exista ceva intre noi. Fiecare are viata lui. Cand ne mai vorbin unul altuia, ne spunem cam totul. El, desi este de aceeasi varsta cu a mea, este mai trecut prin viata decat mine. Mereu imi da cele mai bune sfaturi.
Bine, acum i-am spus totul, ma inteb ce va spune…
-Deci tu spui ca asta stii ca s-a intamplat. Se poate sa fi fost adevarat, dar am o vaga idee ca nu. Am venit la spital imediat ce am aflat ca nu te simti prea bine, si am observat ca nu ai un somn chiar asa de linistit. Erai foarte agitata.
-Inteleg. Voi continua sa ma gandesc la varianta ta. Cred mai mult in ea. Iti multumesc mult, Neji! ii spun eu bunului meu prieten, dupa care el imi spune ca a primit un mesaj de la verisoara lui, Hinata, care spune ca are nevoie de ajutor. Hinata este si ea de asemenea cea mai buna prietena a mea. Ea seamana foarte mult cu verisorul ei. Are aceiasi ochi, dar parul il are violet foarte inchis cu reflexe albastre. Mereu prietena mea intra in incurcaturi pentru ca este cam prea timida si se blocheaza foarte usor, sau, din contra, ca este prea indrazneata cu baietii care o enerveaza.
Il conduc pe Neji la usa, dupa care merg in camera mea. Ma indrept ghidata de suflet catre balcon, si privesc catre livada cu ciresi, care acum era toata pictata numai in culori pastel. Eu mereu am detestat toamna, care mereu aduce o perioada mare de “moarte†plantelor, copacilor, dupa care se trezesc iar la viata, abia primavara. Incep sa nu ma mai inteleg pe mine insami. Pana acum uram sa traiesc toamna, dar acum, am o stare de spirit care ma face sa vreau sa stau mai mult sa privesc apusul.
Merg inapoi in camera mea, si imi caut prin dulap haine cu care sa merg la o mica plimbare. Imi iau primele haine pe care le gasesc ca se potrivesc, in care ma pot misca asa cum vreau. Imi pun pe mine un tricou rosu, fara maneci, iegari scurti, negri spre gri inchis, o fusta alba, despicata pe laterale, sandalele mele ninja, si cotierele albe, impreuna cu bentita mea rosie, cu semnul Konohai pe ea. Nu imi pasa cum arat, vreau doar sa ies din casa, sa merg intr-un loc linistit, sa-mi pot aduna mai usor gandurile. Nu mai am rabdare sa ies pe usa, asa ca sar direct de pe geam, prin pomii din fata camerei mele. Merg ghidata doar de suflet si picioare, gandurile mele fiind in alta parte, undeva departe. Ma opresc undeva, de unde pot vedea apusul dintr-o ipostaza foarte frumoasa. Ma asez pe o creanga mai solida, imi indrept privirea spre apus si ma pierd in gandurile mele. Ma gandesc, ma gandesc, pana vad o umbra care se cam apropie dintre muntii sub care urma sa dispara soarele. Nu mi-a mai pasat de nimic, continuam sa ma gandesc.
Se face putin mai frig, dar nu imi pasa de nimic. Ma retine de la gandurile mele doar sentimentul pe cre il am: ma simt privita.
Mai trece ceva timp, iar eu tot nu ma misc de pe acea creanga. Afara se face cam frig, asa ca incep sa tremur. Deodata simt pe cineva stand langa mine. Ma uit cu coada ochiului, si zaresc pe cineva cu par negru si ochi de onix. Clar este Sasuke. Ma intreb ce face aici.
-Sasuke, ce fa….
Dar nici nu termin de zis, ca simt cum imi pune pe spate o jacheta calduroasa. Eu raman paralizata de gestul lui. Tot ceea ce simt, sunt numai fluturi is stomac, jacheta lui Sasuke, si caldura din ochii lui Sasuke, care ma face sa ma simt in al 9-lea cer.
-Nu pot sa te las sa tremuri aici. Ce se intampla? Ai patit ceva? imi spune Sasuke si ma ia in brate. Pe moment, raman putin pierduta, dar imi revin usor.
-…Nu, nu am patit nimic. Sunt bine, Sasuke, multumesc de intrebare! Tu ce faci aici? Ce s-a intamplat?
-Nimic, ma gandeam doar la tine. Vin in 5 minute!
Eu raman pe creanga fara sa mai spun nimic. Privesc in gol. Parca nici macar o secunda nu a trecut, ca ma trezesc cu un buchet mare de trandafiri in brate si cu o mana puternica care ma inconjoara si ma tine de umar. Asa am stat noi doi toata noaptea pe acea creanga de copac.
:love:
scuze inca o data de greseli, si ca e scurt![posturi unite]
uitati aici si cateva adrese ca sa va faceti o mica iedee despre personaje: :)
sakura: http://194.88.148.40/?mmid=05e41629eac088ae7 (privind apusul)
neji: http://media.photobucket.com/image/neji%...pg%3Fo%3D8
sasuke: http://media.photobucket.com/image/sasuk...g%3Fo%3D47