Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Capitolul trei - Crima

Interiorul barului lasă de dorit. Fete pe jumătate dezbrăcate dansează la bară şi băieţii din jurul lor fluieră şi fredonează nişte versuri oribile. Am ezitat câteva minute la intrare şi toţi se holbau la mine întrebându-se de ce stau acolo ca o statuie aşteptând porumbeii să se aşeze pe mine. Adevărul este că vreau să plec acasă , sunt speriată de toate feţele acelea dubioase de golani de cartier şi de ceea ce se poate întâmpla sau ce-mi pot face. Am încercat să plec , însă fără succes. Băiatul " amabil " care m-a invitat m-a apucat de umeri şi m-a întors cu faţa spre el spunându-mi să nu-mi fac griji pentru nimic pentru că vom sta izolaţi şi oarecum l-am crezut. Ne-am aşezat la o masă şi am început să bem wisky , gin , bere şi alte prostii alcoolice. După ce am băut vreo două , trei sau chiar patru beri eram cam ameţită. Un băiat din încăpere a venit la mine şi mi-a spus:
- Prinţesă să ştii că eşti aşa de frumoasă încât poţi fi fotomodel. Eu angajez fete de genul asta. Vrei să vii la preselecţie ?
Am ezitat neştiind ce să spun , iar el văzându-mi reacţia a grăit:
- Eşti brunetă , ochii căprui , înaltă , corpolentă , sexy , atrăgătoare , ce mai vrei ? Intră în lumea modei !
Mi-a dat cartea lui de vizită şi i-am promis că-l voi vizita , dar nu ştiu dacă într-adevăr o voi face , iar apoi a plecat către prietenul lui şi din când în când îmi trăgea câteva priviri pe sub ochelari sau îmi făcea cu ochiul. Daniel îmi întinde încă o bere , dar am refuzat. Numai puteam să mai beau nici măcar un sfert din cutia aceea. Te întrebi cine e Daniel , aşa-i ? Îţi voi da eu răspunsul : Daniel este " prietenul " care a avut plăcerea să fiu partenera lui în această seară. Are un nume drăguţ şi el este destul de atrăgător , însă pare cam ştrengar. Ma privit toată seara din cap până în picioare , parcă aşteptând ceva foarte nerăbdător. A dat mâna cu prietenii lui şi s-a oferit să mă ducă acasă. Am fost de acord , este un gest cavaleresc din partea lui. I-am spus unde locuiesc şi m-am urcat în maşină , dar nu înainte ca el să îmi deschidă portiera. S-a urcat la volan şi a început să conducă nebuneşte. I-am spus de nenumărate ori să o lase mai moale , dar el nu m-a ascultat. Mă gândeam cât mai avem până la mine acasă. Daniel pe de altă parte era foarte îngândurat şi a mormăit ceva printre dinţi , ceva de neînţeles.
- Nuuuu ! Daniel , fi atent !
Am zbierat eu, când maşina a lovit un om nevinovat. De nervi , chiar dacă nu ştiam ce să fac , m-am îndreptat spre bărbatul misterios. Am încercat să-i iau pulsul şi degeaba. Nu avea ! Iau telefonul şi tastez numărul poliţiei , dar nu apuc să sun pentru că Daniel îmi ia telefonul şi îmi zbiară în faţă:
- Eşti nebună ? Ce ai în capul ăla mic ? Ai neuronii stricaţi ? Nu-ţi dai seama că dacă suni la politie ne ia pe amândoi posibil să ne aresteze pentru crimă?
Are dreptate , nu pot suna la politie . Dar nu eu am condus , el a condus , el e vinovatul. El numai el !
- Dar nu-l putem sa-l lasam aÅŸa ! Este . . . .
- Mort ! Si care e treaba ? Urca in masina !
- Nu merg cu tine nici unde ! Oricum am observat ca nu conduceai spre casa mea !
- Dragă, te conduceam , dar in drum spre casa mea ! Vei regreta dacă pleci acum !
- Nu prea cred ! Pa !
Şi am luat-o la fugă fără să mă mai uit în spate. Acum m-a cuprins groaza. Ce fel de monstru era aşa-zisul meu prieten ? Omora persoane aşa fără să-i pese , cu sânge rece şi le lăsa acolo la locul accidentului ? Se pare că da. Lacrimile încep să-mi curgă pe obrajii îmbujoraţi. Sunt amare , nu-mi place gustul lor , dar trebuie să mă obişnuiesc cu ele. Sunt aşa de deprimată şi ameţită încât nici nu ştiu ce să fac , să sun sau să nu sun la poliţie ? Ei , dar da-o dracului de poliţie ! Am prea mulţi nervi pe cap acum ca să mă încurc şi cu idioţii aia de poliţişti. Sunt în faţa casei acum , dar nu-mi găsesc cheile în poşetă , aşa că mă decid să sun. Sun o data , de două , de trei , de patru ori şi nu răspunde nimeni. Îngheţ de frig din cauza gerului. În sfârşit uşa s-a deschis. Key e după ea , ce mare surpriză.
- Domnişoară unde ai fost ? Ahhh , mirosi a băutură ! Să vezi ce o să-ţi fac eu ţie !
- Nu-mi mai zbiera în cap ! E deajuns ca mă doare ! Lasă-mă să întru !
Key era în bustul gol şi după faţa lui se pare că l-am trezit din somn, dar nu pot spune că-mi pare rău. O merită nenorocitul. Am intrat în casă , iar când am vrut să urc scările am leşinat. Nu ştiu ce s-a întâmplat , dar nu ma durut. Ultimul lucru pe care l-am auzit a fost numele meu pe buzele lui Key , care trebuie să admit e foarte îngrijorat.